Cutreierand 'Regatul Cailor Frumosi' - Ziua 5: Ortahisar / Mustafapasa

TIPĂREȘTE

Revin pe AFA, dupa o pauza indelungata cu o serie de review-uri despre comorile mai putin promovate ale Kapadokyei. Spun "Kapadokya" pentru ca imi place sa folosesc denumirea turceasca.

Poate ca nu este cel mai potrivit moment pentru promovarea unei destinatii turcesti, avand in vedere evenimentele recente, insa indiferent de acestea ramane destinatia mea de suflet si marturisesc ca singurele "piedici" care ma tin departe de Turcia vara acesta sunt motive medicale.

Cand spun, destinatia mea de suflet ma gandesc la Turcia, traditionalista, arhaica, tara oamenilor simplii, pentru care turistul strain care le calca pragul este un dar trimis de Dzeu. Nu vanez nimic din tot ce reprezinta partea cosmopolita si UAI a Turciei. Am trecut si pe acolo, am vazut, dar nu m-am regasit.

Este primul meu review despre Kapadokya si m-am gandit sa va impartasesc cateva destinatii mai putin cunoscute si umblate de turistul roman, dar la fel de valoroase precum ultra-promovatele obiective, indelung prezentate aici si nu numai.

Poate ca se cunoaste, mai mult sau mai putin, insa tin sa precizez ca denumirea tinutului kapadokyan, este derivata din vechiul nume persan "Katpatuka", care semnifica "tara cailor frumosi", nume in concordanta cu faptul ca in perioada antica regatul Kapadokya era celebru pentru cresterea cailor.

Este bine de stiut ca agentiile de turism din regiune pun la dispozitia turistilor trei tururi/circuite, care cuprind toate obiectivele importante, si anume:

- "Red tour" (Turul rosu), care include :Muzeul in Aer Liber Goreme, Muzeul in Aer Liber Zelve, Satul Cavusin, Pasabag (Valea Calugarilor), Castelul Uchisar, Valea Dervent (V. Imaginatiei), Cele Trei Frumuseti din Urgup si Shopping la Magazinele de Ceramica din Avanos.

- "Green Tour" (Turul verde), include :Orasul Subteran Derinkuyu, Canionul Ihlara, Manastirea Selime, Valea Porumbeilor, Goreme Panorama si Shopping la Fabrica de Bijuterii din Onix.

- "Blue Tour" (Turul albastru), cu :Orasul Subteran Kaymakli, Canionul Soganli, Orasul Antic Sobssos, Manastirea Keslik si Orasul Mustafapasa.

Revenind la obictivele care fac subiectul acestui review si al urmatoarelor tin sa precizez ca fac parte din "Turul albastru " al Kapadokyei, pe care l-am organizat pe cont propriu, in cea de a cincea zi a sejurului din august 2015. De alfel intotdeauna optez pentru circuite organizate astfel, dupa documentari prealable. Mi se pare mult mai comod sa imi planific incursiunle turistice dupa bunul plac, evitand inconvenientele excursiilor in grup. Niciodata nu am dat gres cu alegerile facute si de multe ori am avut surpriza sa descopar mai multe decat asteptam, in timp relativ scurt.

Este oarecum atipic sa incep cu "sfarsitul" sejurului, insa asa cum mentionam am dorit sa prezint latura mai putin cunoscuta a tinutului anatolian, care ne merita intregul interes si in nici un caz nu trebuie trecuta in coada listei cu obictive de vizitat.

Deoarece intregul tur s-a desfasurat pe parcursul unei zile foare incarcate, am decis sa prezint review-uri separate, pentru a evita oboseala si plictisirea cititorului. O sa ma limitez aici la prima parte a turului in care am avut ca punct de plecare localitatea Goreme, o abatere de 2 ore in orasul Avanos, unde am primit invitatie de la un prieten turc, Omer, sa luam un mic dejun traditional turcesc alaturi de familia sa. A fost o experineta inedita, care cu siguranta ar merita un intreg review. Cert este ca recomnd cu cea mai mare incredere celor care au ocazii de acest gen sa nu le rateze. Avem multe de invatat de la turcii autentici.

Dupa Avanos a urmat o scurta vizita la castelul Ortahisar, situat in orasul omonim. Mastodontul de tuf vulcanic domina intreaga asezare si ofera peisaje grandioase de la o intaltime de 78 m. Biletul de intrare costa 2 lire turcesti, insa ascensiunea pe treptele metalice care inconjoara uriasa stanca se face undeva pana la jumatate, partea superioara fiind in curs de reconditionare.

Este oarecumul, omonimul Castelului Uchisar si trebuie stiut ca locatia nu face parte din nici unul din cele trei tururi, in consecinta vi-l puteti adauga personal pe lista obiectivelor. Orasul Ortahisar, tradus "Castelul din Mijloc", este localizat central in Kapadokya, intre orasele Goreme, Urgup, Uchisar si Nevsehir. Desi multa vreme a stat deoparte de latura turisitica tumultoasa a regiunii, avand o functie predominant agricola, in prezent asezarea dispune de o baza turistica completa, ce include hoteluri, restaurante, cafenele traditionale turcesti si un muzeu, dar per ansamblu atrage stilul cotidian traditionalist impus de locuitorii sai.

Cea de a treia destinatie a fost oraselul Mustafapasa, localizat in provincia Nevsehir, la aproximativ 5 km sud de orasul Urgup. Iniatial a fost asezare greceasca si a purtat numele de Sinasos (Orasul Soarelui), pana in anii 1923-24, cand dupa marea stramutare a grecilor, populatia sa este inlocuita cu bulgari musulmani si turci, fiind redenumit "Mustafapasa" in onoarea lui Ataturk. Pe vremea celor 8000 de greci era o localitate infloritoare, dovada stau imensele case construite in stil neo-clasic, care impodobesc oraselul, mare parte transformate in hotel boutique-uri. Grecii din Sinasos erau recunocuti ca negustori de caviar, aflat la mare cautare in Constantinopol. Dupa ce au parasit Sinasosul, grecii au intemeiat orasul Nea Sinasos din insula Eubea.

In centrul asezarii, troneaza o impozanta Biserica a Sf Constantin si Elena, construita in sec XVII, in timpul Sultanului Ahmed I, reconstruita ulterior in 1729 si 1850. Din pacate interiorul a fost distrus in mare parte, iar un tur nu dureaza mai mult de 10-15 minute. In momentul in care am ajuns acolo nu era nici un picior de turist, asa incat dupa ce am platit o suma modica (doua lire turcesti, parca), paznicul a desfacut lacatul care fereca imensele usi din otel si ne-a lasat intreaga cladire la dispozitie, retragandu-se discret pentru a-si servi mult apreciatul ceai turcesc, la racoarea unei terase invecinate.

Imi amintesc detaliile care mi-au atras atentia :masivele usi metalice, placuta cu insemne grecesti, pozitionata pe fatada, deasupra usilor, imensa "hala" cu peretii innegriti si tavane cu arcade boltite, cele trei covoare turcesti, care acopereau podeaua de ciment, vechiul pian, pozitionat in centrul altarului deschis, cateva scaune de plastic stranse pe marginile naosului, parca stand dovada ca acolo, ocazional se tin mici concerte de muzica clasica (ma gandesc ca are o acustica deosebita locatia), imensa icoana din stanga naosului, unde se gaseau si cateva luminari ce puteau fi aprinse si intr-un mare final uriasele panze de paianjen, in care m-am prins in incercarea de a urca la etajul bisericii, in locul in care odinioara probabil canta corul.

Cred ca am petrecut aproximativ 30 minute in interiorul racoros, cecetand fiecare cotlon, alaturi de prietenul Omer, (responsabilul pt "kahvalti", ... micul dejun turcesc), cetatean turc vorbitor de limba romana, rezident al orasului Avanos, pe care l-am cunoscut in orasul cu pricina, si care timp de 5 zile cat am stat in Kapadokya nu s-a mai dezlipit de noi, ceea ce nu ne-a deranjat deloc. Asa ca iata-ne laolata crestini si musulmani explorand un vechi lacas ortodox, dezafectat in timpul locuirii otomane... si aici imi permit sa citez din Omer "Muslim nu frumos facut la voi..., distrus picturi crestine. Rusine la ei, maniat pe Dumnezeu!!! ", concluzie care de altfel s-a tot repetat pe parcursul vizitei si a altor lacase crestine. Spre final am aprins cate o lumanare la icoana din stanga naosului, nu inanite de a lasa o mica suma de bani (romanesti, am considerat noi) intr-un soi de cutie a milei si am parasit locatia incredintandu-o din nou "strajerului"sau, avand in gand urmatoarul obiectiv si anume "Manastirea Sfantului Nicolae".

Am facut un popas de 10 minute la cateva magazine de souveniruri, situate pe partea opusa a strazii, vis a vis de Biserica, de unde m-am "lipit"de un borcanel cu sofran de cultura, provenit din Safranbolu (nordul Turciei) si am purces mai departe, prin colbul oraselului in cautarea urmatoarei destinatii.

Am tot mers ceva vreme inaintand deja printr-un Mustafapasa din ce in ce mai sarac si parasit, am facut un scurt popas la un alt mic lacas, inchinat Sf Stefan, din care nu mai ramasese mare lucru, decat niste incaperi golite, incadrate de cateva gratare metalice. Aici prietenul turc a adunat dintr-un copacel niste mere ciudatele, foarte mici si de culoare roz, inclusiv la interior, pe care le-a impartit bucuros cu noi. Imi aminteau de "merele padurete" din gradina bunicii, si le-am gasit loc intr-un colt al rucsacului. (a doua zi avand neinspiratia sa gust unul in timp ce plecasem la drum spre Antalya si nu imi permit sa va descriu ce reactii digestive am avut, incat niciodata nu o sa uit cum am facut popas la toate benzinariile intalnite pana la desttinatie si nu din motive de carburant):)))))) Aviz amatorilor!!! Daca ajungeti in zona, nu le consumati, oricat de atractive par.

Dupa Biserica Sf Stefan, am mai batut ceva cale pana am ajuns intr-o pustietate stepica, specifica Kapadokyei, incadrata de cateva coline, una dintre ele adapostind intr-un final obiectivul cautat. Manastirea Sf Nicolae este opusul Bisericii din centrul orasului, in sensul ca desi se afla in mijlocul unui pustiu, sanctuarul a fost renovat in 2012, este incadrat de mult beton si inchis in spatele unor porti metalice ca un adevarat obictiv strategic, iar incintele decorate cu picturi recente.

Nu-mi amintesc exact cat am platit la intrare, insa am avut oarecum noroc ca am putut sa il vizitam datorita lui Omer. Inca se executau ceva lucrari si nu era deschis turismului de masa, insa prietenul nostru turc a conversat cu cei doi paznici de la intrare, i-a " imborobodit" cumva cu povesti gen, sunt romani, connationali cu Hagi..., bla, bla, bla..., turistul roman din Turcia, stie la ce ma refer :)))), asa incat ni s-a peris accesul.

Din nou o locatie doar pentru noi, in care am pasit cam sfiosi avand in vedere imprejurarile si mai ales ca am nimerit in timpul uneia din cele cinci rugaciuni ale zilei musulmane. Am zarit cu coada ochiului un muncitor din sit, in timp ce isi facea rugaciunea si stiu din experientele adunate de-alungul anilor in Turcia ca acest gen de momente cer intimitate pt crediciosi musulmani. Am intrat pe rand in fiecare incinta a locatiei, am facut pozele de rigoare, ne-am cocotat pe plafonul Bisericii pentru o vedere de ansamblu a intregii zone si am coborat in cea mai mare graba, fara a intelege prea mult din ce am vazut acolo. Cu siguranta obiectivul cere mai mult timp, insa noi ne-am multumit macar cu atat. Cel putin nu batusem la picior degeaba atat drum si am bifat inca un punct pe harta regatului kapadokyan.

Odata ce parasim locatia, reluam traseul pe drumul de intoarcere, prin acelasi praf, aceeasi caldura si uscaciune de august. Personal, aveam deja incoltit in minte gandul unei noi locatii "surpriza", despre care citisem candva, ceva vag, si pentru ca nu eram convinsa ca exista in realitate nu am spus nimanui despre. Ma repet... avea sa fie elementul surpriza pentru Mustafapasa.

Obiectivului cu pricina ii voi aloca intregul review urmator. Suntem undeva in jurul orelor 13:00 si sunt multe alte locuri care asteapta sa le descoperim. Cu speranta ca nu v-am alungat in plictiseala, ma opresc aici, nu inainte de a lasa marturie cateva fotografii care sustin cele spuse. Poate reusesc incarcarea lor in timp util, deoarece momentan viteza internetului imi pune ceva bete in roate.

Ps. (Mea culpa pentru neclaritatea fotografiilor, insa oricat mi-as dori nu am veleitati si nici echipament de fotograf pro)

---

VIZUALIZĂRI: 2954 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI