Când ți-e foame prin vechiul Nessebar

TIPĂREȘTE

În cele două zile pe care le-am petrecut în bătrânul Nessebar, am încercat gusturi și mirosuri, unele cunoscute deja, altele noi. Am constatat că sunt restaurante și mehani pentru toate gusturile (am aflat cu ceva timp în urmă că acesta este pluralul la mehana), cu preparate mediteraneene, mexicane, grecești dar cele mai multe sunt dedicate bucătăriei bulgărești, exact cea pe care o căutăm la fiecare vizită a noastră în țara vecină.

Se zice că bulgarii au bucate sănătoase și nu mă îndoiesc de asta, doar masa lor începe cu o salată serioasă și cu pâine cu ulei și condimente, atât de bună! Secretul lor stă în prepararea lentă a cărnii și în amestecurile de legume cu mirodenii, obținând astfel gusturi care nu pot fi uitate de unii dintre noi. Iar vasele lor de lut - unde sunt ale noastre? - păstrează mirosurile și temperatura, plus că dau un farmec coloristic aparte.

În Bulgaria nu am avut a mă plânge de mâncare, nici în ceea ce privește gustul și nici cantitatea, deși uneori se vede că lucrurile se schimbă și la ei, mai încet însă decât la noi. În peninsula Nessebar nimeni nu moare de foame ori sete, poate doar de dorul unei prăjituri bune, nu și a înghețatei. Nici vegetarienii nu o duc rău, salatele pe care le oferă bucătarii sunt grozave - preferata mea rămâne totuși Ovcharska (salata ciobanului), cu ou și ceva șuncă iar cea mai bună am mâncat-o la Balcic.

La Nessebar am mâncat de două ori în zona orașului vechi și fiecare loc a fost altfel.

Restaurant Kapitanska Sreschta

Este o terasă pe strada Mena cu vedere la portul turistic. Are multe mese, pe două nivele, interiorul nu dă impresia de foarte curat dar având în vedere că sunt multe obiecte vechi, plase de pescari, tot felul de unelte, ancore, pânze, oase de pește, scoici, aparate de radio, o motocicletă și nici nu mai știu câte altele, este impresia unui loc îmbâcsit. Afară însă mobilierul este curat și elegant, pergola este plină de flori, mesele sunt acoperite cu fețe de masă curate, este un loc ce atrage prin aranjament dar și prin poziție căci de aici poți privi marea și parte din portul turistic. Se spune că acea clădire este veche de câteva secole iar din secolul 18 a fost permanent loc de întâlnire al căpitanilor de nave, locul unde chefuiau dar își rezolvau și afacerile.

Cum eram destul de flămânzi, am ales repede o masă la umbră, am primit meniurile și am început căutarea. Ofertele lor principale sunt din bucătăria bulgară, ceea ce și căutam dar și din cea greacă, mediteraneană în general, cu multe feluri de pește, multe salate ce se pot însoți de o varietate de vinuri în special bulgărești. Eu, soțul și amicul nostru am ales câte o porție de kavarma, favorita mea - pentru cine nu știe, este un fel de tocăniță cu multe legume, carne și mirodenii - prietena noastră a ales ceva cu carne și cartofi, fel a cărui denumire am uitat-o; am luat și o salată a ciobanului la două persoane, pâine cu ulei, usturoi și mirodenii iar de băut soțul a ales tekila și bere, eu o limonadă iar amicul nostru a fost singurul care a dorit și desert, înghețată. Plata s-a făcut separat dar valorile au fost aproape egale, noi am avut 65,82 leve pe bon pentru două persoane. Mâncarea a fost frumos prezentată dar de câtă foame aveam, am uitat să fotografiez salata. Prietenul nostru a fost nemulțumit de kavarma, el este carnivor la greu iar porțiile primite erau foarte bogate în legume și mai puțin în carne, mie și soțului chiar ne-au plăcut și ne-au fost și suficiente - kavarma 400gr, plus salată și pâinea delicioasă.

Restaurantul este mai scump dar este pe malul mării, este cu tradiție, așa că sunt oarecum justificate prețurile mai ridicate. Are mese și în interior dar nu am urcat la etaj.

Este pe strada Mena, între restaurant Panorama și Teatrul Antic.

Pentru că atunci când am terminat masa venise o mireasă să se fotografieze cu marinarii nemuritori și cu mașina de epocă, azi decor, am fotografiat mai puțin.

Restaurant Unchiul George

Situat între biserica Sf. Paraschiva și ruinele bisericii Arhanghelii Mihail și Gavril, acest restaurant ne-a atras prin poziția sa dar și prin reclama ce i se făcea, plus că mirosurile ce ne îmboldeau dinspre local erau din cele ce ne plac. Și vechimea lui este convingătoare, fiind o afacere de familie, cu rădăcini în alte generații. Am hotărât să revenim aici pentru prânzul de sâmbătă și bine am făcut.

Când am ajuns, obosiți de cât colindasem, nu era nici un client așa că ne întrebam dacă să rămânem sau nu. Până să cugetăm noi dacă da ori ba, a apărut "guristul" cu protocolul, ne-a aranjat masa la umbră, a dirijat urgent un ventilator mare spre noi și gata, ventilatorul ne-a convins, fie ce o fi cu mâncarea. Cu meniurile în față nu reușeam să ne hotărâm, tânărul care trebuia să ia comanda aștepta - nu-l încurcam, am zis că eram singurii clienți - și atunci s-a mobilizat sufletul afacerii și familiei, mama, care ne-a tratat într-un mini esperanto și ne-a convins rapid că are cea mai bună ofertă pentru noi, un platou mare mix-grill pe un pat de legume înăbușite, alături de o Shopska salata de asemeni foarte mare.

Shopska salata este de fapt o salată grecească iar numele îi vine de la Shopi, un grup etnic ce a locuit din vestul Sofiei spre Serbia. La noi este numită salată bulgărească. Și cum pâinea nu putea lipsi, comandăm și pârlenka, bună, caldă, plină de mirodenii și stropită cu ulei iar în mijloc cu un mănunchi de ardei iuți murați, împărțiți frățește de soțul meu și prietena noastră. Încercarea bărbaților de a comanda și câte o supă de roșii, nu a fost aprobată de "mama" care i-a lămurit rapid că acel fel nu este indicat a se consuma înainte de platoul ce urma să vină. A avut dreptate, la cantitățile primite, supa de roșii lipsea.

Băutura a fost rakie, specific bulgărească, foarte bună și vin roșu sec. Toate cele aduse la masă au fost excelente, mix grillul avea suficient de multă carne, preparată în câteva feluri, tradiționale, astfel că și amicul nostru a fost mulțumit.

Toate cărnurile au fost udate cu puțină rakie, galbenă și plăcut parfumată dar și cu vin roșu de Sandanski, am dovada în fotografie că vinul era adus tocmai de acolo.

Lupta cu cantitatea de pe ambele platouri a fost grea, mâncarea fiind gustoasă, a fost consumată rapid dar nu în întregime, atât de multă a fost.

Primim din partea casei 1/2 litru vin - peste litrul de pe bon - plus patru prăjiturele de cacao, probabil drept mulțumire că am suplimentat puțin nota de plată, spun asta deoarece între timp locația s-a umplut până la ultima masă dar supliment am primit doar noi.

Prețul pare mare dar când știu ce cantitate am primit și la ce calitate, consider că am plătit normal. Pentru 4 persoane prețul pe bon a fost 150 leve, deci 37,50 leve de persoană. Comparând cu o masă din vara trecută de la Balcic, unde am consumat aproape la fel cantitativ, aceleași patru persoane, când am plătit 120 leve și ținând cont că Nessebar este un loc mai scump, nu cred că a fost mult.

Dintre cele două restaurante la care am fost, eu pot fără ezitare să-l consider pe cel de a-l doilea mai convenabil, știind cât am consumat cantitativ la ambele, deci raportul cantitate/preț este în favoarea restaurantului Unchiul George iar calitativ ambele sunt la fel. Ca și decor, rafinament, este de ales primul.

În concluzie, Nessebar este un loc turistic nu foarte scump dar nici ieftin față de zonele mai apropiate de granița noastră.

La plecare, a apărut și "mama" care ne-a spus că are un cățel frumos tocmai de la Brăila! Ei poftim ce mică-i lumea!

---

VIZUALIZĂRI: 4331 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI