Două mănăstiri la malul Mării Negre

TIPĂREȘTE

În ultima zi petrecută la mare în weekendul de Rusalii, chiar înainte de a pleca spre casă, am vizitat două obiective interesante despre a căror existență aflasem anterior de pe internet. Este vorba despre două lăcașuri de cult aflate în apropierea țărmului Mării Negre, ridicate pe câmpia dintre stațiunile Olimp și Costinești.

Dimineață am mers la plajă, apoi am revenit în camera noastră de la hotelul Camelia din Jupiter, am făcut bagajele și am plecat spre Olimp, urmând să ne îndreptăm către primul nostru obiectiv – este vorba despre Mănăstirea ”Sfânta Elena de la mare”. Acest lăcaș de cult se află în apropierea stațiunii Costinești, accesul fiind mai simplu dintr-acolo; noi am preferat însă o variantă de drum ceva mai dificilă, dar mai spectaculoasă, pe care o testasem parțial și cu o zi înainte; am intrat pe drumul secundar către complexul Blaxy și Popasul Pescarilor, am trecut de locul din care admirasem marea de la înălțime cu o zi înainte (impresii aici) și am continuat pe drumul pietruit în direcția Costinești, paralel cu calea ferată. După aproximativ patru kilometri parcurși pe acel drum secundar, silueta lăcașului de cult s-a conturat tot mai clar în partea dreaptă, în imediata apropiere a țărmului. Din dreptul mănăstirii către Costinești, acest drum secundar este asfaltat; pe noi însă nu ne-a interesat acest aspect întrucât aveam să plecăm tot pe unde venisem.

Am trecut pe lângă o troiță acoperită și am parcat pe marginea aleii asfaltate, care ne-a condus rapid pașii spre intrarea în curtea mănăstirii. Această alee este mărginită de pomi tineri, printre ei aflându-se și câțiva tei care erau înfloriți și care răspândeau în jur un miros îmbătător.

Dincolo de poarta metalică a lăcașului de cult există o alee principală, de-a lungul căreia tufele de trandafiri și alte flori multicolore ne-au răsfățat privirea, îndemnându-ne parcă să le fotografiem din cât mai multe unghiuri. E frumos acolo, să mergeți dacă aveți ocazia! Curtea mănăstirii nu este foarte mare, însă peste tot domnește ordinea. În partea stângă există câteva anexe mănăstirești, după care urmează biserica având hramul ”Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Intrarea în micuța biserică se face printr-un pridvor descoperit aflat pe partea dreaptă, spațiu prevăzut cu o turlă ceva mai mică decât cealaltă existentă deasupra naosului.

După ce am intrat în biserică, ne-am bucurat preț de câteva minute de liniștea și răcoarea dinăuntru; fiind singuri, am avut posibilitatea să admirăm în voie picturile, dar și catapeteasma. Pardoseala este placată cu marmură, iar în partea opusă intrării se află mormântul stavroforei Maria Vasile (decedată în luna decembrie 2005), cea care era stareță la sfințirea bisericii (21.05.1998), dar și la sfințirea picturii (29.05.2005).

Față în față cu pridvorul deschis al bisericii se află magazinul de suveniruri, dar și fântâna. Nu ne era sete deocamdată, însă am aruncat o privire prin magazin. Oferta este cea binecunoscută și cea cu care ne-am obișnuit din alte vizite pe la mănăstiri: cărți religioase, cruciulițe mai mari ori mai mici, fotografii, brățări, lumânări, tămâie, etc. Eu am cumpărat un pliant în care este prezentat un scurt istoric al lăcașului de cult, din care voi aminti că decizia privind înființarea acestei mănăstiri, numită inițial ”Tătlăgeac”, a fost luată la 24 iunie 1926 de către Sinodul BOR. În prezența Principesei Elena și a altor autorități, în data de 2 iunie 1929 se punea piatra de temelie a mănăstirii, cu această ocazie atribuindu-i-se numele ”Sfânta Elena de la mare”. Până la mijlocul secolului al XX-lea slujbele au fost ținute într-un paraclis de lemn, iar în data de 3 octombrie 1950 mănăstirea avea să fie desființată.

După anul 1990 s-a hotărât reînființarea lăcașului de cult, astfel că în data de 14 mai 1996 Î. P. S. Lucian avea să pună piatra de temelie a noului așezământ din satul Schitu, comuna Costinești, nu departe de vechiul amplasament al celui desființat în 1950.

În timp ce soția și cel mic au aprins câte o lumânare, eu am dat un ocol bisericii; pe peretele exterior opus altarului se află o reprezentare de mari dimensiuni a Sfinților Împărați Constantin și Elena. În spatele bisericii se află o altă clădire dispusă sub forma literei L, iar deasupra uneia dintre intrări scria ”Vilă turistică, 3 stele”. Așadar, probabil că cei interesați de acest lucru pot fi găzduiți aici. În continuarea acestei clădiri există o altă secțiune aflată în prezent în construcție.

Vizita noastră la mănăstirea ”Sfânta Elena de la mare” a durat aproximativ o jumătate de oră, apoi am ieșit din curtea lăcașului de cult, însă nu am plecat spre casă încă... mai aveam de vizitat un alt lăcaș de cult.

Ne-am întors spre Olimp pe drumul secundar pietruit și am oprit pentru câteva minute ca să admirăm încă o dată marea de pe țărmul înalt din apropiere. Marea noastră e frumoasă, o iubim și încercăm să ne bucurăm de ea cât de des putem! Am traversat apoi calea ferată însă nu am mai mers către Popasul Pescarilor, ci am virat spre dreapta pe un alt drum pe câmp, care ne-a condus printre lanurile de grâu mărginite de scaieți înalți către Mănăstirea ”Sfinții Ierarhi Nicolae și Bretanion”, un lăcaș de cult nou, a cărui piatră de temelie a fost pusă în anul 2004.

În apropierea lăcașului de cult drumul este cam denivelat, dar cu viteză mică și cu puțină atenție am trecut fără să atingem de jos. Apreciez faptul că drumul pe care noi l-am folosit pentru a ajunge la acest lăcaș de cult este impracticabil pe o ploaie puternică sau imediat după aceea.

Am intrat în parcarea mănăstirii cam pe la ora 12.30 și am studiat puțin lăcașul de cult din exterior. Mănăstirea este împrejmuită de un gard zidit, iar intrarea în curtea lăcașului de cult se face pe sub turnul-clopotniță, aflat în imediata vecinătate a parcării. Se vede de la început că acest lăcaș de cult a beneficiat de mai multe fonduri față de cel pe care îl vizitasem mai devreme, construcțiile sunt mai mari, iar finisajele rivalizează cu cele de la vilele de lux nou apărute pe litoral.

Intrarea pe sub turnul clopotniță este vegheată de o pictură a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, iar poarta de lemn în două canaturi este prevăzută cu elemente religioase realizate din fier forjat. În partea dreaptă a curții se înalță biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, o construcție modernă, cu o singură turlă, care arată diferit față de majoritatea bisericilor vizitate de noi până în prezent. Am urcat cele șapte trepte și am ajuns în pridvorul deschis al bisericii, susținut de patru coloane înalte din beton. În stânga și în dreapta intrării se află câte o reprezentare de mari dimensiuni a sfinților Bretanion și Nicolae.

Biserica nu este pictată în interior, iar pardoseala este realizată din plăci de marmură în care se reflectă icoanele și catapeteasma, întocmai ca în apa limpede a unui lac. Numeroase icoane și măsuțe aurite se află amplasate de jur-împrejur, iar în partea superioară a naosului există două balcoane laterale, susținute de balustrade realizate din fier forjat, aidoma celor aflate la intrare. Câteva strane de lemn, dar și un loc amenajat în stânga intrării unde sunt expuse spre vânzare icoane și cărți bisericești, precum și un vas pentru aghiazmă, toate acestea completează imaginea de interior a unei biserici interesante.

Am ieșit din biserică și ne-am plimbat puțin către partea stângă a curții. Acolo există două clădiri unde accesul persoanelor străine este interzis, după cum se preciza pe o bucată de hârtie afișată pe o ușă. Una dintre cele două clădiri pare a fi un paraclis, iar între această construcție și biserica pe care tocmai o vizitasem este amenajat un mic spațiu verde, asemenea unui părculeț care are în centru un foișor înconjurat de copăcei și câteva tufe de flori. Spațiul este încă destul de gol, dar atunci când copacii plantați aici vor crește, lucrurile se vor schimba cu siguranță.

Încet-încet ne-am dus către ieșire, pe de o parte pentru că razele soarelui ne sugerau să intrăm mai repede în mașină și să pornim aerul condiționat, iar pe de altă parte deoarece aveam drum destul de lung de parcurs până acasă. La plecare ne-am îndreptat spre lacul Tătlăgeac din apropiere și am ieșit în câteva minute în DN 39B, șosea ce face legătura între drumul principal și stațiunea Olimp. Am pornit spre casă, unde am ajuns cu bine după ceva mai mult de patru ore, timp în care am făcut două opriri mai consistente.

La final de articol, vă recomand să vizitați cele două mănăstiri aflate în apropierea mării. Sunt obiective interesante și pot constitui o alternativă plăcută de petrecere a câtorva ore în care, să zicem, aveți chef să faceți altceva la mare în afară de plajă și terase.

Vă doresc tuturor o vară excelentă!

---

VIZUALIZĂRI: 5073 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI