Lovely Thassos II

TIPĂREȘTE

Dupa seara greceasca (vezi impresii), sambata... cu soarele din nou zambitor pe cer, am hotarat sa dedicam ziua plajei.

Asa ca am plecat spre renumita Golden Beach . Am ajuns si ne-am instalat pe plaja la o umbreluta cu sezloguri. Imediat a venit o domnisoara care ne-a taxat (3 euro de umbrela parca - dar nu retin sigur) desi in jur nu era niciun bar sau ceva de genul. Ne asteptam sa primim ceva... o apa, un suc cum citisem ca se obisnuieste, dar nu ne-a adus decat bonul. Am stat tolaniti si eu am probat apa. Era mai calda ca ziua trecuta, dar inca racoroasa. Briza era foarte puternica. Din pacate plaja nu era inca curatita si era departe de a fi blue flag. Nisipul intr-adevar foarte fin si muuult... am strabatut plaja de-a lungul ei pana in portulet si obosisem de cat am inotat prin nisip :) Ca sa va imaginati cat de gros e stratul de nisip va spun ca la un moment dat, m-am trezit sapand cu mana o groapa langa umbreluta de mi-a intrat piciorul pana la genunchi in ea... si inca era nisip fin. Incercati sa faceti asta la noi sa vedeti in cat timp dati de pamant/pietre. Am venit pregatiti cu papuci de protectie impotriva aricilor de mare, dar nicaieri nu a fost cazul. Am vazut arici de mare, dar ei stau doar pe stanci sau bolovani sau pietre mai mari in apa... si nici nu ai cum sa-i ratezi. Adica ori sunt multi, ori nu e nici unul, ca sa fie clar... ca nici eu nu intelegeam cum ii pot intalni prin apa. Luati-va totusi papucii daca vreti sa mergeti pe plajele cu pietricele. Revenind la Golden Beach... mai bine nu mai revenim :)

Asa ca mergem sa mancam in urmatoarea statiune, un pic mai jos... in Skala Potamia. Doar 1 km mai la sud, peisajul se schimba total. Plaja mica (ca lungime) devine totusi ceva mai lata si mai curata, nisipul mai alb si apa capata nuantele vazute in pictograme. Rezistam tentatiei si ne oprim la una din numeroasele terase pt a manca. Ici colo cate o masa ocupata. Perioada inceputului de sezon pare sa-mi surada maxim. Fara sa stim alegem una din cele mai renumite din zona, despre care aveam sa aflam zilele urmatoare. Restaurantul Krambousa - numit asa dupa insulita din capatul golfului - ne-a oferit preparate foarte gustoase. Am intrebat daca se poate deschide umbrela ca sa mancam la terasa de peste drum, langa mare. A fost o miscare buna, caci imediat dupa ce ni s-au luat comezile s-au mai ocupat vreo 3 mese (in acea zona majoritatea teraselor aveau umbrelele stranse) Atat patronul/managerul restaurantului cat si chelnerii intrebau excesiv de politicos daca totul e in regula... daca mancarea este buna etc. S-a consumat aici "supa" de peste, supa de pui, salata greceasca, platou zeus, platou dionysus, tzatziki vin... si bineinteles desert din partea casei niste prajiturele gen baclava si capsuni. Preturile le veti vedea in poze.

Skala Potamia sau Chrisi Akti cum o sa o mai gasiti prin alte parti, mi-a placut mult. Atat prin pozitionarea tavernelor, prin delimitarea lor clara, cat si prin curatenie, plaja frumoasa, apa curata si de o culoare deosebita. Intrarea in apa este lina... cu nisip... mergi zeci de metri in larg pana apa ajunge la 1,5 m. Nu mai zic cat este de limbede si cum vezi pestii dand din aripioare. Briza aici nu e asa puternica si apa era mult mai calda decat in Golden Beach, dar probabil si pt ca trecusera inca cateva ore de insorire. Referitor la turisti, acestia s-au comportat civilizat, nu au fost incidente, galagie etc. Erau romani, moldoveni, rusi/ucraineni... probabil si bulgari, dar si ceva nordici. Din nou... marele avantaj al unui inceput de sezon este ca nu era aglomerat. Repet... aici apa era foarte buna pt baie. Nu pot aprecia gradele, dar puteai sa stai cat vrei... nu aveai senzatia sa vrei sa iesi... asa cum se intampla cand e mai rece.

Pe la ora 18:00 am parasit statiunea, pt ca am vrut sa vedem si satucele de munte, Potamia si Panagia, nu inainte insa de a ne aproviziona de la un market de la iesire din Skala Potamia cu apa si bere. Potamia este un satuc frumos. Nu cred ca am fost in vreun sat de munte sa nu-mi placa. Toate te invaluie in pacea ce domneste printre strazile inguste si la umbra platanilor. Era si aici un muzeu dar nu am mai intrat. In schimb am lasat masina la intersectia de la intrare si am plecat la pas pe stradute. Tot dupa aplicatia de android am ajuns pana la punctul de plecare catre traseul spre varful Ipsario. Am urcat doar vreo 200 m ca sa ne facem o impresie (poteca-drum bun) si ne-am intors la masina. A fost o plimbare linistita si somnolenta... mai ales pentru fete care erau inca sub incidenta orele de plaja prelungite.

Ne-am indreptat apoi in Panagia. Drumul dintre Potamia si Panagia este foarte frumos, oferind cateva puncte de belvedere de exceptie catre Golden Beach si Skala Potamia. Acest satuc, am convenit toti 4 ca a fost cel mai frumos. Pe langa linistea si traditionalismul grecesc, aici avem parte si de dezvoltare turistica, insa fara a afecta imaginea satului (casele sunt mai ingrijite, pe strada este curatenie, terasele si restaurantele sunt numeroase etc). In centru ne-am racorit cu o inghetata buna... si am cam salivat dupa niste prajituri dementiale. In stanga, in dreapta, in fata... terase care te ademeneau. Chelnerii binevoitori te invitau la capra la protap... miel etc. Data viitoare cred ca o sa stau la umbra impunatorului platan si sa incerc Taverna Elliki. Fara a lua loc la masa unul din patroni ne sugereaza sa o luam pe o straduta si sa mergem la "Love Spring" . Drumul pana la izvor strabate satul. Dupa vreo 100 de metri aveti un indicator la dreapta si parasiti strada pt o alee pietonala... cu multe podete pe sub care trece un parauas domol, canalizat. Trecem pe langa Thassos Inn, care este, prin asezare, o cazare de tinut minte pt viitoarele vacante... si imediat este un mic parculet, cu un podet central si izvorul dragostei... strajuit temeinic de niste platani generosi... cu scorburi in forma de inimioara. Se lasa seara, si ne-am grabit spre cazare pt a fi aproape si a putea bea bere in tihna cat ne uitam la finala Champions League (am stat la Oasis, la noi la Vila Vranas).

Duminica aveam programata prima iesire cu agentia locala si ne astepta Beach Safari . Asa ca am plecat pe la 8:30 in Skala Prinos pt a preda masina inchiriata si pt a fi preluati pt excursie. Dupa cum am spus in partea I, pt aceasta optionala am platit 50euro/persoana, desi pretul de lista era 59 euro... si desi... citind pe AFA stiam ca putem aborda aceste excursii si cu 45 euro. Pretul a inclus un traseu (stabilit de comun acord) pe la niste plaje mai putin accesibile si o masa. Soferul nostru a fost Eva, o tanara simpatica si foarte nostima datorita pronuntiei (orice "s" era de fapt "ș" - imaginati-va cum suna Tașoș :)) care s-a ocupat de noi si in ziua in care am semnat contractul. Alaturi de noi a mai fost o doamna olandeza. Asadar am fost 6 persoane intr-un Chevrolet Captiva nou, de 7 locuri. Nu a fost vreun disconfort, chiar a fost mult mai ok pentru fete, desi eu imi doream ceva mai dur (rough). De altfel... singura obiectie pe care am avut-o la completarea feedback-ului a fost sa schimbe poza din brosuri cu acel jeep vechi si decapotabil pt a nu insela asteptarile clientilor, desi repet, pentru fete a fost mult mai confortabil asa. Prima oprire a fost Marble Beach . Asfaltul se termina in dreptul complexului Makryamos si de aici incepe drumul neasfaltat. Initial era blocat de semne de circulatie cu interzis, dar Eva le-a dat la o parte si am continuat. Aveam sa aflam ca unul dintre cei mai bogati tipi de pe insula isi tragea conducte pt apa pt barul din Porto Vathi, astfel ca drumul era in lucru, dar nu inaccesibil. Drumul pana acolo nu este neaparat pt jeep, se poate face si cu o masina normala (dar nu cu masina inchiriata pt care ni s-a tot atras atentia sa nu parasim asfaltul) Locatia este dementiala. Erau doar 2 familii intr-un colt... in rest toata plaja era libera. Apa era de o limpezime iesita din comun, evident cu pietricele rotunde de marmura, se adanceste destul de repede, are o culoare turcoaz superba si reflexia albului din jur iti ingreuneaza vederea fara ochelari. Plaja in sine este mica si cred eu insuficienta in timpul sezonului. Barul inca nu era deschis asa ca am resimtit Marble Beach cat se poate naturala. Apa a fost racoroasa aici, dar era inca dimineata. Si asa am inotat in voie. O chestie pe care trebuie neaparat sa o incercati - o senzatie UNICA - este sa va incingeti la soare, si apoi sa rugati pe cineva sa va presoare de sus cativa pumni de pietricele de marmura, reci, de la marginea apei. Apoi... daca tot se depune un strat de pietricele pe voi... masati usor cu palmele. O sa resimtiti o senzatie greu de descris... un masaj diferit care iti trezeste toate simturile. Marble Beach... sau cum mai este numita - Saliara (in traducere babețică) a fost votata de cei 3 prieteni ai mei, drept cea mai frumoasa, intru-cat mie mi-a fost foarte greu sa ma decid... fiecare fiind frumoasa in felul ei.

A urmat o scurta oprire la zona de incarcare a marmurei exploatete si apoi Porto Vathi . De la Marble Beach pana aici, drumul a fost un pic mai greu, dar la fel accesibil si masinilor mici. Lasam masina sus si coboram printre pini, la plaja. Si aceasta este goala, doar un yacht in imediata apropiere si un hotel inca nefinalizat, dar parasit par a ne spune ca plaja a fost cucerita. De altfel, aceasta plaja este preferata iubitorilor de yachturi care vin foarte des aici. Despre hotelul din spate, ghidul ne-a spus ceva interesant si anume ca daca apuci sa ridici ceva si sa dai in folosinta, chiar si fara autorizatie, statul este obligat sa te lase sa il exploatezi ca sa-ti recuperezi banii. Daca in schimb se sesizeaza inainte de a fi dat in exploatare lucrarile se pot sista. Cica asa s-ar fi intamplat si aici. Cineva s-a apucat sa construiasca fara autorizatie dar... din fericire a fost prins... Ciudat.

Referitor la apa, datorita pinilor din apropiere, aceasta nu mai este asa turcoaz precum in Marble Beach, in schimb capata o tenta verzuie foarte frumoasa. La fel de limpede si clara, de data aceasta cu nisip si cu intrarea mai lina. Este si mai calda. Inotam, avem o gustare de acasa din gentuta frigorifica pe care am avut-o tot timpul cu noi... si mergem mai departe. Drumul iese din padure, se ingusteaza si urca pe coasta. Ca si directie, ne indreptam catre Golden Beach si panorama este foarte superba. Aceasta portiune de drum, desi frumoasa, e cam dificila de parcurs pe jos tocmai pentru ca nu ofera zone umbrite si in zilele toride ar fi un adevarat chin. Parcuregeti-l totusi cu un atv... !

Iesim din nou in asfalt si dupa cativa km buni urmeaza indicator catre Giola. Prima parte din drum este rosu/caramiziu si este bun, dar a doua parte foarte rea. Desi am vazut totusi masini la taverna de langa Giola, nu recomand sa mergeti cu masina mica pe acest drum. Avem parte aici de un alt tip de peisaj. Blocuri mari de piatra formeaza niste "platouri plate" Giola este o piscina naturala, o scobitura in una din aceste blocuri masive care este improspatata - cand marea este agitata- cu apa din mare. De la marginea platoului, foarte aproape ca diferenta de nivel (pana in 2 metri) este marea... care are o adancime impresionanta. Desi se vede pana pe fundul marii, cred ca adancimea acesteia depaseste lejer 15 m. Giola este foarte buna pentru pasionatii de sarituri. Din cele 3 zone vizitate pana acum, aici era cel mai aglomerat. Peste 20 de persoane, dar zona este foarte larga si deschisa asa ca nu se resimte aglomeratie deloc. Din pacate nu ma prea pricep la inot asa ca nu m-am incumetat sa sar, apa in Giola fiind de asemenea adanca. Se poate iesi din aceasta piscina naturala doar printr-un singur loc, langa mare. Chiar daca sunteti in situatia mea si va rezumati la privit, merita sa treceti si pe aici! Preturile la taverna de langa Giola, chiar de asa greu accesibila, nu erau mari.

Ultima oprire a fost la Metalia Beach, din sudul insulei. Parasind asfaltul, nu dupa multi metri ajungem la Metalia. Aici a fost o veche exploatare miniera. Urmele inca se vad in cladirile existente. Exista o taverna sus, dar plaja cu pietricele inca nu este amenajata. Eva vrea sa ne arata un "șicret biți " (secret beach) astfel ca trecem printr-un tunel (ca un fel de pestera) pe sub o stanca imensa si iesim intr-adevar dincolo de plaja pe un platou de piatra care se continua pana in mare. Chiar a fost ca o plaja secreta intrucat nu se vedea deloc de pe plaja initiala. Nu s-a facut baie aici. La intoarcere, exact inainte de a iesi in asfalt, ne oprim sa ne indetificam in zodiacul din placi mari de marmura. Asezate frumos, in picioare, in jurul soarelui... cele 12 semne zodiacale asteapta nestigherite sa-si intre in rolul destinului. Toate semnele zodiacale au decis ca... este timpul sa mancam.

Asa ca... in jur de ora 16:00 ne-am indreptat spre un alt sat de munte... Kazaviti, pt a lua masa la un restaurant de acolo, restaurant la care aveam sa mancam si ziua urmatoare (tot prin agentie) si la care... (toti am decis)... am avut parte de cea mai delicioasa mancare!

Despre el o sa va povestesc insa curand, caci amintirea acelor gustari imi provoaca pofta si foame acum...

In felul meu... in ritmul meu...

---

VIZUALIZĂRI: 3483 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI