O plimbare prin Bonn-Zentrum

TIPĂREȘTE

După prânzul întârziat, luat la restaurantul Muzeului Koenig (despre care muzeu am povestit aici, am pornit în plimbare spre centrul orașului. Mai întâi, am recuperat mașina și apoi ne-am deplasat cu ea până la o parcare subterană, Stiftsgarage, de pe Kölnstraße.

De aici, am plecat într-o plimbare pietonală de descoperire a orașului. Fiind duminică după-amiază, străzile erau aproape pustii, așa că am putut admira în voie tot ce era de văzut. Clădirile cu cel mult 2-3 etaje sunt bine întreținute, dar zona nu are acel aer de târg vechi, așa cum arată centrul vechi al altor orașe germane, ci unul mai modern, de secol XX.

Din Oxfordstraße am intrat pe Kasernenstraße, de unde am continuat pe Sternstraße, o stradă pietonală, așa cum este o bună parte din centrul orașului. La capătul acesteia am intrat în Bonner Marktplatz, sau mai simplu, Markt, o piață mare, de formă aproximativ triunghiulară, pietruită cu piatră cubică, în mijlocul căreia se înalță Marktfontaine, o fostă fântână, cu un obelisc, datând din secolul al XVIII-lea. Dincolo de Marktfontaine, în capătul pieței opus celui pe unde am intrat, ne atrage privirile o clădire frumoasă, având în față o scară exterioară simetrică, ducând spre platforma de la intrare. Este Altes Rathaus, vechea primărie, construită în stil rococo. Pe platforma de la capătul scărilor au pășit multe personalități, precum Theodor Heuss, primul președinte al RFG, Charles de Gaulle, președintele Franței, președintele american John F. Kennedy și cel sovietic, Mihail Gorbaciov. Orașul are în prezent o clădire nouă și modernă ce adăpostește primăria, dar Alte Rathaus mai este folosită în continuare pentru diverse întâlniri protocolare și diferite evenimente și chiar poate fi vizitată, dar numai sâmbăta dimineața.

Cum nu am putut vizita vechea primărie, ne-am mulțumit să o admirăm din exterior, după care am ieșit din piață și am pornit pe Am Hof, stradă ce este mărginită, pe toată lungimea ei, de vechea reședință a Prințului Elector de Köln, în prezent sediul principal al Universității din Bonn. La capătul celălalt al străzii ajungem într-o mică piață, Martinsplatz, de unde facem la stânga și ajungem la Hofgarten, parcul din spatele Universității. Aici e lume mai multă, unii stau pe bănci, alții direct în iarbă, într-o atmosferă de destindere totală. După ce am dat și noi o tură prin parc, am vrut să intrăm și în Kreuzkirche, o biserică de lângă Hofgarten, cu ziduri din cărămidă roșie, în stilul gotic de prin orașele hanseatice, dar aceasta era închisă, așa că ne-am mulțumit să o admirăm pe-afară și să dăm o tură prin Kaiserplatz, părculețul din fața ei, după care am revenit în Martinsplatz.

Observasem încă de la prima trecere (era și greu să n-o facem) silueta zveltă a catedralei din Bonn, Bonner Münster, dar o lăsasem special să o vizităm la revenire. Una din cele mai vechi biserici din Germania, construită între secolele XI-XIII, ea a avut la un moment dat și rangul de catedrală a arhiepiscopiei de Köln, dar și-a pierdut acest rang, în prezent fiind doar o basilica minor, ceea ce nu îi știrbește totuși din frumusețea sobră și importanța istorică.

Istoria bisericii (descrisă pe scurt pe un panou afișat în interior), datează încă din secolul al IV-lea, când pe acest loc s-a ridicat un monument și, apoi, o mică biserică, în memoria sfinților Cassius și Florentius, doi soldați romani, martirizați întru credința creștină, în acest loc.

În 1050, s-a construit aici o biserică în stil romanic, extinsă apoi în următoarele două secole, la forma actuală. După ce a văzut două încoronări, în 1583 biserica a fost prădată și distrusă, dar a fost rapid refăcută, câțiva ani mai târziu. A mai suferit distrugeri semnificative și în 1689 și în Al doilea Război Mondial, dar a fost refăcută de fiecare dată. Deși interiorul este în stil gotic, ea a păstrat la exterior elementele esențiale ale arhitecturii romanice, cu cele cinci turle, dintre care cea centrală are 96 m înălțime.

Interesant la această biserică este faptul că ea are și un claustru, precum mănăstirile, datând din secolul al XII-lea.

În mijlocul acestuia se află o grădină liniștită, cu fântână și arcadele sale prezintă decorațiuni fine cu sculpturi reprezentând dragoni, cai, lei, frunze stilizate și altele.

De asemenea, există și o criptă, iar în exteriorul bisericii se află câteva lucruri interesante. La capătul estic, în dreptul altarului, se găsesc două sculpturi în granit de Tailanda, executate de sculptorul turc Iskender Yediler, în 2002. Sculpturile reprezintă capetele celor doi martiri, Cassius și Florentius.

Pe latura de nord, unde se află și intrarea în biserică, în dreptul acestei intrări, se află Bonner Pranger, un stâlp al infamiei reprezentat de o coloană înaltă de 2,70 m, din gresie roșie. La capătul vestic, se găsește Martinsbrunnen (Fântâna lui Martin), creație din 1902 a artistului berlinez Heinrich Goetschmann, reprezentând niște copii care încearcă să adune gâștele, de sărbătoarea Sfântului Martin. Piesele din bronz originale au fost topite în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, dar au fost reconstituite după vechile matrițe din ipsos în 1958.

Biserica desparte două piețe, Martinsplatz și Münsterplatz, aceasta din urmă mult mai mare, situată pe latura de nord a bisericii. Loc de desfășurare a multor evenimente populare (târguri, concerte etc.), piața merită a fi amintită aici în primul rând pentru că aici se află Beethoven Denkmal, Monumentul lui Beethoven, dezvelit în acest loc, unde se afla cea de-a doua casă din Bonn în care a locuit marele compozitor, în 1845, la 75 de ani de la nașterea sa.

După ce am admirat statuia și piața, am continuat plimbarea ieșind din Münsterplatz pe Vivatsgasse, o străduță scurtă, pe care se găsește o reconstituire a zidurilor vechiului oraș: Sterntor (Poarta Stelei) a fost construită la jumătatea secolului al XIII-lea și reconstituită parțial în jurul anului 1900.

Vivatsgasse se termină pe Sternstraße, în dreptul Pieței Păcii (Friedensplatz), de unde noi ne-am îndreptat spre casa în care s-a născut Beethoven, de pe Bonngasse. Din păcate, calculele noastre „de acasă” nu s-au potrivit cu cele „din târg”, astfel că am ajuns după ura închiderii și am ratat vizita, trebuind să ne mulțumim cu câteva fotografii de la exterior.

Cum încă nu se întunecase, am avut totuși timp să mergem până în apropiere, să vizităm Stiftskirche, pe care am găsit-o deschisă, spre surprinderea noastră.

Am revenit apoi la parcare, am luat mașina și, în puținul timp rămas până la apusul soarelui, am dat o fugă pe Poppelsdorfer Allee, până la Poppelsdorf Schloss. Acesta găzduiește Muzeul Mineralogic, iar în grădinile sale este organizată Grădina botanică, pe care, bineînțeles, nu am avut ocazia să le vizităm, din cauza orei înaintate.

Așa că, ne-am urcat în mașină și ne-am îndreptat spre hotel.

Aici se termină și povestirea mea despre un oraș german foarte frumos, o capitală temporară ce are foarte multe de arătat celor veniți aici să-l descopere. Pentru a-mi susține afirmația, am adăugat și poze.

Dacă nu ați ajuns încă acolo, vă invit să o faceți la viitoarea ocazie. Vă asigur că nu veți regreta.

---

VIZUALIZĂRI: 2602 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI