Prin muzeele din Bonn

TIPĂREȘTE

Pentru că acesta este review-ul meu cu numărul 300, am căutat îndelung tema pe care să o abordez, pentru a marca în acest fel evenimentul … :)) M-am decis cu greu și până la urmă am ales o destinație cu care rămăsesem dator de acum aproape patru ani: Bonn.

Eram în timpul unui sejur de șapte zile în Germania, despre a cărui organizare și realizare am scris aici și, deși îmi pregătesc cu minuțiozitate sejururile, stabilind din timp un program clar, de data asta, pentru ultima zi a sejurului pregătisem două variante, situate față de Wuppertal, locul unde aveam hotelul, diametral opus: Münster, la nord și Bonn, la sud.

Drept să spun, eu înclinam spre Münster, dar în final am ales să mergem la Bonn, dintr-un motiv foarte simplu: era 29 iulie 2012. Nu știu câți își mai amintesc, dar în această zi era programat să se desfășoare Referendumul pentru demiterea Președintelui României și nu puteam rata evenimentul. Din câte îmi amintesc, în Germania se putea vota doar la Berlin și la Bonn, oricum sigur nu și la Münster, așa că iată-ne plecând dis-de-dimineață spre fosta capitală a Republicii Federale a Germaniei și locul de naștere a lui Beethoven.

După o scurtă vizită la Consulatul General al României la Bonn, unde era organizată secția de votare nr. 59 și unde ne-am exercitat dreptul de a ne da cu părerea, că oricum nu a contat, am pornit la descoperirea orașului. Consulatul este situat pe malul Rinului, în nordul orașului (Legionsweg 14, GPS: 50.750678,7. 100605), într-o clădire imensă, pe măsura aprecierii Germaniei de Vest față de faptul că România a fost prima țară din blocul sovietic (cu excepția Uniunii Sovietice însăși) care a stabilit, în 1967, relații diplomatice cu RFG-ul.

Am decis să începem vizita în Bonn cu un tur prin Museumsmeile și, cum eram cu mașina personală, am plecat de la consulat și ne-am îndreptat spre sud, pe Adenaueralee, paralel cu Rinul, spre locul vizat. Museumsmeile este un ansamblu de cinci muzee, patru dintre ele situate grupat, pe Adenaueralee și, în continuare, pe Willy-Brandt-Allee:

• Museum Koenig,
• Haus der Geschichte der Bundesrepublik Deutschland,
• Kunstmuseum Bonn și
• Kunst- und Ausstellungshalle der Bundesrepublik Deutschland.

Cel de-al cincilea muzeu,

• Deutsches Museum Bonn,

un muzeu al științei și tehnicii contemporane, secție a mai celebrului Deutsches Museum, din München, este situat puțin mai departe, spre sud, în zona Plittersdorf.

Cum timpul era limitat, ne-am mulțumit cu vizitarea primelor două dintre cele cinci muzee și pentru asta am început cu Haus der Geschichte der Bundesrepublik Deutschland, după ce am cochetat puțin și cu ideea de a vizita Kunstmuseum Bonn, de alături.

Haus der Geschichte der Bundesrepublik Deutschland, în traducere liberă, Casa Istoriei Republicii Federale a Germaniei este, așa cum îi spune și numele, un muzeu de istorie și perioada la care se referă el este cea postbelică, adică începând cu 1945, până în prezent.

Intrarea în muzeu este liberă, iar clădirea în care se află el este generoasă ca spațiu și cu o arhitectură modernă. Muzeul propriu-zis te poartă de-a lungul istoriei recente atât a Republicii Federale a Germaniei, cât și a Republicii Democrate Germane, într-o paralelă firească a celor două state în care trăia un singur popor, până la reunificarea din 1989 și mai departe, până în prezent.

Primele imagini sunt cele ale sfârșitului războiului, cu problemele ocupației și împărțirea Germaniei în patru zone, apoi sunt descrise momentele legate de blocada Berlinului și formarea celor două state germane, despărțite de Cortina de Fier și obligate să meargă pe drumuri diferite.

Momentele sunt punctate cu exponate reprezentând această evoluție și panouri cu informații interesante. Aflăm astfel, de exemplu, că în 1951, Comitetul Internațional Olimpic a Recunoscut Comitetul Olimpic Național al RFG, dar nu și pe cel al Germaniei de Est, astfel că, la olimpiada din 1952 a participat doar echipa Germaniei de Vest. La olimpiadele din 1956,1960,1964 și 1968, sportivii germani au participat împreună, într-o singură echipă, sub un singur steag și cu „imnul” Odă bucuriei, compus de Beethoven și actualul imn al Uniunii Europene. Abia începând cu 1972, cele două state germane au participat la olimpiade cu echipe distincte, fiecare cu steagul și imnul proprii, până la reunificare. Ca o paranteză, trebuie spus că Germania și-a păstrat mereu steagul și imnul stabilit în 1922, după destrămarea Imperiului German și proclamarea republicii, imn compus în secolul al XVIII-lea de Franz Joseph Haydn (Lied der Deutschen).

Singura modificare a fost renunțarea (neoficială) la primele două strofe, considerate „prea naționaliste”. Primele două versuri ale primei strofe sunt, de altfel, celebre: Deutschland, Deutschland über alles, /Über alles in der Welt (Germania, Germania mai presus de toate, /Mai presus de orice pe lume) .

Evident, pe perioada cât a existat ca stat, Republica Democrată Germană (DDR) a avut un alt imn, dar RFG l-a păstrat pe cel din 1922.

Printre standuri ce marchează momente importante din istoria postbelică a germanilor și altele, cu vitrine cu produse de larg consum din cele două state, organizatorii muzeului nu uită să amintească de un moment important în istoria omenirii și de contribuția germanilor la evenimentul unic până în prezent: debarcarea pe lună a primului echipaj uman, la 16 iulie 1969.

Surprinzător pentru mine a fost însă să găsesc expus, în zona dedicată misiunilor Apollo, un exemplar din ediția originală, a cărții die Rakete zuden Planetenräumen (Racheta în spațiul interplanetar), a germanului născut la Sibiu, Hermann Julius Oberth.

În sfârșit, nu mai lungesc povestea, mai subliniez doar că muzeul este foarte interesant și vizitarea lui de către cei ajunși la Bonn lui merită din plin efortul făcut.

Am continuat vizita în Museumsmeile și, după ce ne-am oprit câteva clipe la monumentul lui Adenauer, la câteva sute de metri mai la nord am ajuns la Museum Koenig. Pe numele său complet, Zoologisches Forschungsmuseum Alexander Koenig (Muzeul de Cercetări Zoologice Alexander Koenig) este un muzeu de istorie naturală și o instituție de cercetări zoologice, care poartă numele zoologului Alexander Koenig, fondatorul muzeului, în 1912 și donatorul colecției ce formează partea principală a exponatelor. În forma actuală, afiliat Universității din Bonn, muzeul a fost deschis în 1934, deoarece construcția clădirii ce-l adăpostește s-a finalizat abia atunci. Construcția a rămas, ca prin minune, intactă și după război, astfel că ea a fost folosită de Consiliul Parlamentar, adunarea constituantă a Germaniei de Vest ca loc de desfășurare a sesiunii de deschidere, în 1948. Consiliul Parlamentar a adoptat în 1949 Constituția ce a stat la baza fondării Republicii Federale a Germaniei.

În prezent, muzeul, organizat sub deviza Unser blauer Planet - Leben im Netzwerk (Planeta noastră albastră – Viața în rețea), prezintă o succesiune de exponate și diorame reprezentând sisteme ecologice complexe, din diferite zone ale Pământului (Europa, savana africană, pădurea tropicală, zona polară etc.).

Cea mai spectaculoasă parte a muzeului este holul central, cu o cupolă de sticlă, ce îi conferă o luminozitate specială și care poate fi admirat nu numai de la nivelul parterului, dar și de la balcoanele ce-l înconjoară la etajul întâi, de unde priveliștea este de-a dreptul încântătoare. Seamănă destul de bine cu holul central de la Muzeul Antipa, unde este expus scheletul mamutului, doar că al nostru e mai mic și mai întunecos. Oricum, comparația cu Muzeul Antipa este potrivită și din punctul de vedere al organizării și al exponatelor, deci, dacă v-a plăcut Muzeul Antipa, puteți trage concluzia că Muzeul Koenig merită și el vizitat.

La acest muzeu, intrarea nu este liberă, dar prețul biletului este de doar 5 € pentru adulți. Adresa muzeului este: Adenauerallee 160; GPS: 50.722227,7. 113921. În incinta muzeului se găsește și un restaurant unde se poate mânca ieftin și bine, cu diferite feluri de mâncare tipic nemțești.

Oricum, restaurantul pare de încredere, nu numai prin prisma felurilor de mâncare comandate și mâncate de noi, dar și pentru că este destul de aglomerat.

Pentru a nu face povestea prea plictisitoare, mă opresc acum aici, urmând să continui altă dată cu povestea vizitei în oraș.

---

VIZUALIZĂRI: 2242 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI