Hotel Victoria - 4* adevărate

TIPĂREȘTE

Un eveniment important de familie ne-a adus la Pitești în a doua parte a lunii mai. Motivul a fost o nuntă și pentru cazare mirii au ales pentru noi Hotel Victoria din centrul Piteștiului ca să ne mișcăm ușor între Biserica Sf Vineri din Pitești, casa miresii și restaurantul Shaker Events din Budeasa, unde a avut loc evenimentul. Ne-am dorit un hotel bun pentru că nu trebuia să ne enervăm pentru nimic, dar din păcate n-am putut să ne bucurăm prea mult de el, ci a fost doar un loc în care am ajuns între două drumuri.

Am ajuns de la București la Pitești pe autostrada A1, pe drumul arhicunoscut, nu are rost să detaliez asta. Pentru că ne-am oprit la biserică iar de acolo la casa miresii, la hotel am ajuns în jur de ora 18.

Hotelul este amplasat central, pe strada Egalității, vis-a-vis de Colegiul Național Zinca Golescu și foarte aproape de Centrul Cultural Pitești, Muzeul Județean Argeș, Grădina Zoologică, Patinoarul, Parcul Republicii, Universitatea din Pitești, Primăria, Parcul Ștrand, de fapt se află în apropierea tuturor atracțiilor și a punctelor de interes din Pitești.

Este un hotel destul de mare și arătos, cu mai multe corpuri, așezate în formă de U. Are 96 de camere și apartamente, stilul este clasic renascentist, dar are și influiențe contemporane. Are 2 curți interioare conectate printr-un gang, cu parcare gratuită pentru oaspeții hotelului dar și o parcare subterană. Când am ajuns noi, destul de târziu, toate parcările erau pline pentru că au fost nunți în două din saloanele hotelului, dar cineva care dirija lucrurile acolo ne-a ajutat să ne parcăm, indicându-ne locurile în care să ducem mașinile.

Check-in-ul a avut loc imediat și am avut camera 301 și apartamentul 302, așezate față în față la etajul 3. Ce să zic? Mi-a plăcut hotelul încă de la intrare, de la recepție, dar când am intrat în cameră sentimentul de bine a fost și mai puternic.

Mi-am construit în timp o filozofie vis-a-vis de cazare. Dacă merg să văd, nu-mi trebuie cine știe ce pentru că ajung seara târziu, frântă și nu vreau decât să pun capul jos într-un pat curat. Când merg cu prietenii pentru socializare, alegem locuri unde putem să ne umplem timpul, să fie spații mai multe și mai largi. Când mergeam cu copiii alegeam în funcție de ei, iar când merg doar cu soțul alegem după stare și moment. Dar știu că mă păcălesc singură și că în toate cazurile, indiferent că stau mult sau puțin, că sunt cu prietenii sau doar cu soțul, că sunt pentru turism cultural sau de relaxare, mi-ar plăcea să am parte de cazări cu tot confortul. Cui nu i-ar plăcea? Alegerea, de fapt, se rezumă la bani și în funcție de ei și de faptul că aș vrea să plec mai des cu aceeași bani, aleg în consecință și îmi asum. Dar nu că mie îmi place la un hotel de mâna a doua sau la periferie, pentru că mă duc să hoinăresc nu să stau în cameră. Oricât de puțin aș sta în cameră prefer unitățile de cazare cu experiență în turism, cu un personal calificat și profesional, cu facilități, care îți scot un bănuț din buzunar dar îți oferă și o stare de bine și de vacanță. Asta mi-a plăcut și la Victoria. Nu înseamnă că în alte situații nu mă simt în vacanță, dar este o diferență și chiar dacă mi-o asum nu pot să nu recunosc că tânjesc după astfel de cazări.

Revenind la Hotel Victoria, când am deschis ușa camerei ce am văzut a fost exact pe gustul meu. Văzusem pozele și știam la ce să ne așteptăm dar știm și cum e cu pozele care denaturează realitatea în cele mai multe cazuri. Am intrat într-un hol generos. În stânga era un cuier cu polița de jos suficient de lată pentru a fi și pe post de suport pentru bagaje, în față era intrarea în baie iar în dreapta camera, una dintre cele mai mari în care am stat noi, în general. Cred că are undeva între 25 și 30 de mp, mochetată, cu pat matrimonial și mobilier elegant, șifonier cu oglinzi dar și seif, o măsuță cu două scaune, și ele stil, birou cu sertar în care era încorporat și un minibar, oglindă și TV-ul, binențeles. Am găsit papuci, halate și o curățenie impecabilă peste tot. Singurul lucru care nu făcea parte din peisaj era un semn de la un fier de călcat uitat de un client pe mochetă. Acuma, eu mă tot gândesc dacă ar trebui să îi dau o notă proastă hotelului pentru că este de 4* și nu a decis schimbarea mochetei imediat ce turistul nesimțit a uitat fierul încins pe jos!

Din păcate nici camera noastră, nici apartamentul copiilor nu au avut balcon. Și din ce am remarcat cred ca nici o cameră nu are. În afara unei terase de la etajul 1 care dă în curtea interioară nu am văzut vreun balcon. Noi am avut vedere pe spate, hotelul fiind în acea zonă lipit de alte clădiri și spre surprinderea noastră priveliștea nu era tocmai rea. O vedere frumoasă a Piteștiului din zona aceea vedeam pe geam, iar în partea stângă era o terasă plină tot timpul, într-o curte unde erau niște cireși copți la acea dată. De data asta, la cât am stat în cameră chiar n-am simțit lipsa balconului.

Demn de menționat este faptul că hotelul este amplasat la strada principală și nu am idee cum o fi să stai în camerele din față, dacă se aud zgomote. Noi nu numai că am stat în partea din spate dar veneam și de la nuntă așa că n-am auzit nimic și am dormit buștean. Oricum noi nu avem o problemă cu somnul dar e bine să știți despre vecinătatea cu strada.

Baia mare și ea, cu cadă, articole de toaletă, prosoape albe impecabile, foehn, bideu, cam tot ce are o baie. Mi-a plăcut că avea o poliță făcută pe toată latura din stânga pe care erau puse articolele de toaletă și pe care era loc să-ți pui destule. M-am uitat în toate colțurile, să văd un fir de păr în vreun colț, ceva, ca să am și eu ce zice acum, dar nimic, curățenie impecabilă.

Ne-am culcat când lumea aproape se scula, și ne-am sculat puțin înainte de a se termina micul dejun la care aveam de gând să renunțăm pentru că mâncasem pănă dimineața la nuntă și nu ne mai era foame. Dar dacă tot ne-am trezit ne-am dus să bem o cafea și să vedem locul. Cu toate că noi am văzut restaurantul la parter când am intrat, de la recepție ne-au îndrumat către etajul 1, la Salonul Ferdinand, pentru că acolo se servea micul dejun. Foarte elegant! Un salon frumos, cu o arhitectură impresionantă, mochetat, cu mese și scaune elegante, cu o deschidere mare pe centru prin care se vedea restaurantul de jos și în mijlocul căruia atârna un candelabru imens care întregea un tablou frumos.

În stânga salonului, imediat la intrare, două laturi ale încăperii erau amenajate pentru micul dejun. N-are rost să înșir aici. Multe, multe de mâncare acolo. Mezeluri, brânzeturi, cereale, salate, legume, fructe, prăjituri, chestii calde, reci... multe... mi-a părut rău doar că nu am putut mânca!!! Dar am lenevit și am zăbovit acolo la o cafea mai mult decât o facem de obicei.

În afara Salonului Ferdinand cu o capacitate de 500 de locuri, mai există Salonul Regina Maria, mai mic, de aprox 110 locuri și alte 4 săli cu capacități diferite, toate ideale pentru orice tip de evenimente, de la petreceri până la conferințe.

Hotelul are un SPA cu piscină interioară, saună, baie de aburi și cadă cu hidromasaj de care din păcate n-am putut să beneficiem chiar dacă ne-am luat după noi costumele de baie sperând la vreo portiță, timpul fiind însă alocat evenimentului pentru care venisem la Pitești. Poți să mai faci masaj la Victoria dacă faci rezervare în prealabil, dispune de săli de conferințe și centru de afaceri, primește animale de companie iar recepția este deschisă non-stop. Wi-fi gratuit a funcționat foarte bine peste tot.

Cum spuneam hotelul ne-a găzduit puțin. După ce ne-am cazat am avut timp doar să ne schimbăm și să plecăm din nou, am venit puțin după 5 dimineața, am dormit 4 ore, am lenevit încă vreo 2 și am eliberat pentru a ajunge din nou la casa miresii și apoi acasă.

Am făcut check-out-ul undeva în jurul orei 12, cu regretul că nu am putut să ne bucurăm mai mult de acest loc și sper să mai ajung aici cu alte ocazii.

Nu am știut cum se va derula evenimentul și am sperat să vedem câte ceva și din Pitești. Cu toate că am trecut de multe ori prin el și chiar am mai fost cazată aici niciodată nu am găsit timp să mă plimb decât cu mașina de colo-colo. Nici acum n-a fost altfel, poate data viitoare.

Îmi pare rău că nu m-am nimerit cu altă ocazie, oarecare, la Shaker Events ca să pot scrie despre el. Restaurantul unde a avut loc nunta, Shaker Events este un loc care mi-a plăcut mult, pe malul lacului Budeasa, o oază de verdeață și bun gust, o bucătărie și niște servicii cum ar trebui să întâlnim mai des. Acuma, nici nunta nu a fost mai prejos, de aceea poate nu sunt obiectivă, dar dacă cineva îl stie m-aș bucura să citesc despre el sau măcar un ecou, chiar sunt curioasă.

Ca să trag o concluzie despre hotel Victoria aș spune că este un loc bun pentru petreceri, pentru evenimente, pentru cei care călătoresc în interes de serviciu, pentru activități de team-building sau pentru tranzit și îl recomand din toată inima.

Dragi șoferi,

Pare că mă abat de la subiect si de la turism dar ce o să spun are legătură tot cu drumurile noastre.

Am avut cu noi o mamaie și perechea unuia dintre copii și a trebuit să mergem la Pitești cu două mașini. La dus am condus eu și unul dintre copii care l-a vrut pe tata alături iar la întors n-a mai vrut nici unul pentru că eram cu toții destul de obosiți, așa că am condus eu și soțul meu.

Cred că eram pe la jumătatea autostrăzii când am simțit că mă dezechilibrez ca și cum o rafală puternică de vânt mă ia pe sus, iar zgomotul a fost un șuierat, ca atunci când o mașină merge cu viteză mare, cu geamul deschis. N-a deschis nimeni geamul și nici nu bătea vântul pentru că tocmai oprisem la benzinărie, vremea a fost frumoasă în week-end-ul acela iar pe geam nu vedeam nici o adiere. Eu eram cu copiii în mașină și au simțit și ei acest joc al mașinii. Totul a durat o fracțiune de secundă. Am avut senzația că dacă nu eram cu ambele mâini pe volan, dacă vorbeam la telefon, de ex, nu aș fi avut control asupra masinii. Cu 20 de km înainte de a intra în București s-a repetat figura, trasă la indigo. N-am mai avut răbdare până acasă și am oprit în parcarea de la Selgros ca să îl întreb pe soțul meu, care a fost tot timpul în spatele meu dacă a simțit același lucru. El conducând o mașină mai mare am crezut că nu a fost la fel. Mi-a spus că m-a văzut când mașina s-a dezechilibrat și că i s-a întâmplat același lucru, în ambele locuri. N-am găsit nici o explicație. Nu era vântul, clar, dar ne-am gândit la un curent puternic strict în zonele acelea, sau nu știu ce să zic. Vi s-a întâmplat vreodată așa ceva, ați mai auzit despre asta? Ce să fi fost oare? Noi am oscilat între paranoia și fenomene paranormale care au loc pe autostrada noastră, altă explicație n-am avut. În orice caz concluzia și învățătura a fost una clară. Întotdeauna de aici înainte o să stau cu ambele mâini pe volan și indiferent de trafic și de șosea viteza o să fie una adecvată, ceea ce vă sugerez și vouă.

---

VIZUALIZĂRI: 2618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI