VIII. Linderhof, un alt loc minunat al regelui "nebun"

TIPĂREȘTE

Dupa cum va spuneam si in articolele trecute, prietenii nostri au “planuit” un traseu pentru noi si s-au gandit sa ne arate cele mai importante obiective turistice din zona unde am stat.

A venit vremea sa vizitam Palatul Linderhof, despre care, bineinteles nu stiam mai nimic. Unii ii spun Palatul Linderhof, altii ii spun Castelul Linderhof. Eu ii voi spune palat deoarece mi s-a parut mult mai mic decat castelul Neuschwanstein (nici nu il pot compara ca marime), mai intim, mai extravagant si mult mai “incarcat” daca nu chiar kitchos si foarte multa opulenta in interior.

Am plecat cu masina din Reichertshausen vezi impresii pe o vreme mohorata, mai ca ploua (am si luat umbrele cu noi) iar cand am ajuns la Linderhof era senin si frumos.

Drumul a fost unul extrem de rapid, asta si datorita faptului ca pe unele portiuni pe autostrada nemtii nu au limita de viteza, astfel incat am mers si cu 200 km/h.

Am avut si ceva serpentine si am urcat destul de mult, de la 300 m am ajuns in nici 2-3 minute la 700-800 m intaltime. Se presupune a fi drumul “romantic” (The Romantic Road). Norocul meu ca nu am probleme cu urechile, hehe.

Dupa ce vizitasem castelul Neuschwanstein vezi impresii ma gandeam cam la ce ma pot astepta de la Linderhof deoarece a fost tot a lui Ludwig II.

Ca si o mica paranteza, regele “nebun” Ludwig al II-lea a fost fiul regelui Maximilian al II-lea al Bavariei. El a fost născut în 1845 în palatul Nymphenburg din München, unde locuia familia regală. El a urcat pe tron la vârsta de 18 ani dar numai doi ani mai târziu Bavaria a devenit o parte din Prusia, și, ulterior, o parte a Imperiului German.

Ludwig al II-lea (pe numele sau complet: Ludwig Otto Friedrich Wilhelm) nu prea s-a ingrijit de afacerile de stat și, în schimb s-a concentrat pe construirea a două palate și un castel, deoarece el ura Munchenul, unde existau deja palate si castele construite. El si-a dedicat destul de mult timp si bani pentru a construi aceste locuri, “sponsorizandu-l” pe compozitorul Richard Wagner dar nu numai.

Miniștrii săi de stat au încercat să-l oprească să cheltuiască toate fondurile regale și au l-au declarat nebun. Trei zile mai târziu, s-a înecat în mod misterios într-un iaz care nu era adanc, împreună cu psihiatrul care il declarase inapt de a fi rege. Cand a murit, avea doar 41 ani, necăsătorit și fără moștenitori. Mulți cred că era homosexual. Bineinteles, exista extrem de multe speculatii cu privire la moartea sa, unii spunand ca este una extrem de suspecta si ca nu ar fi murit inecat ci ca ar fi avut o moarte violenta. Dar cred ca nu vom afla niciodata adevarul, nu-I asa?

Ludwig al II-lea a fost foarte introvertit. Personal sunt foarte bucuroasa că a preferat să-și petreacă timpul singur deoarece a investit foarte mult in arta, astfel inca a lasat atatea opere in urma.

Linderhof este unul dintre palatele pe care le-a construit. Era locul său preferat si și-a petrecut zece zile pe lună acolo de unul singur. Bineinteles, nu chiar singur deoarece avea o gramada de servitori.

Unde se afla Palatul Linderhof si cum putem ajunge acolo?

Este situat în Valea Graswang, în apropierea satului Ettal.

Adresa completa este urmatoarea:

Schloss- und Gartenverwaltung Linderhof

Linderhof 12

D-82488 Ettal

În cele din urmă am ajuns la Linderhof. Trebuie să vă spun că, mergand cu masina am lasat-o in parcare dar am vazut ca exista si mijloace de transport in comun, cum ar fi autobuzul. Pe drum exista si un fel de bariera, care vara cred ca functioneaza si cred ca acolo se incaseaza banii pentru parcare sau verifica biletul. Acum nu era nimeni dar noi ne-am conformat si am luat bilete si am platit parcarea.

Daca mergeti cu trenul va puteti opri in Oberammergau iar de acolo există o conexiune (un autobuz) spre Linderhof.

Daca mergeti cu masina puteti sa o luati pe autostrada A95 și drumul B2 spre Oberau. Urmați semnele în Oberau la B23 rutier (Ettal Straße). La iesire din Ettal virati la stânga. Sunt destul de multe indicaoare si cu siguranta si gps-ul o sa isi faca treaba.

Orarul pentru vizita palatului Linderhof :

Din aprilie pana pe 15 octombrie: zilnic de la 09:00 la 18:00

Din 16 octombrie pana in martie : zilnic de la 10:00 la 16:00

Din cate am observat si aici se intra extrem de organizat si chiar am avut parte de o surpriza, dar inca nu este cazul sa o dezvaluiesc.

Cat costa intrarea?

Noi am platit 7.5 € de persoana daca imi aduc bine aminte, acesta fiind tariful de iarna. Vara costa cu un euro in plus, adica 8.5 € daca nu ma insel.

Am avut de urcat un mic deal pana sa ajungem la casa de bilete, am luat biletele, ni s-a spus ca o sa avem ghid, preferand limba engleza. Am cerut audio guide, fiind deja obisnuiti sa tinem aparatul la ureche dar a spus ca aici fie o sa fie o persoana “vie” care ne va ghida in castel, fie au difuzoare in toate incaperile iar noi cand vom intra in camera, explicatiile vor incepe.

Ok, asta o rezolvasem. Acum mai aveam de urcat incetisor spre palat.

Nu ne grabeam, vremea era frumoasa, desi mi-as fi dorit sa vad copacii verzi, sa vad iarba, flori, etc…. din pacate m-am multumit cu ce aveam.

Pe drum am intalnit doua lebede care se plimbau pe alee. Pe una chiar am “necajit-o” si am mangaiat-o. Era blanda, asta pana la proba contrarie cand a vrut sa ma ciupeasca. Norocul meu ca am fost mai rapida ca ea.

Am ajuns in fata palatului si…. oau…

Fațada este absolut uluitoare! Prin comparație cu alte castele sau palate, Linderhof este un mini-castel, ce are doar zece camere. Acestea sunt relativ mici, nu chiar la standarde regale. Ni s-a spus si cred cu taria ca a fost foarte greu sa se constuiasca un astfel de castel in mijlocul padurii. Este un loc izolat complet, dar mi-a placut linistea din jur. Cred ca in plin sezon nu mai este chiar atata liniste.

Sculpturile de pe stalpi aratau superb in bataia soarelui, parca le intra soarele in ochi.

La nord de palat, la poalele Hennenkopf, parcul conține grota lui Venus, unde Ludwig a fost vîslit într-o barcă ca o scoica pe un lac subteran luminat cu efecte albastru, rosu si verde, avand energie electrică, o noutate la acel moment.

Din pacate grota era inchisa si nu am putut sa o vizitam. Tare mi-as fi dorit… Pentru ca nu am vizitat grota nu voi intra in detalii.

În partea din spate a palatului există o cascadă iar apa curge de la un izvor natural. Această cascadă a fost un fel de aer conditionat pentru palat. Când porțile palatului erau deschise în față și în spate, aerul rece care curge peste apa intra in palat.

Palatul Linderhof a fost construit în stilul celei de-a doua perioade rococo, iar regele Ludovic al XIV-lea a fost un idol pentru regele Ludwig al II-lea, astfel incat palatul seamana cu Versailles (cel putin asa se spune, eu nu am avut inca ocazia sa vizitez Versailles-ul).

Regele Ludwig II a creat o imagine în oglindă a "Regelui Soare". La fel ca si Castelul Neuschwanstein, Linderhof a fost, de asemenea, profund inspirat de compozitorul Richard Wagner.

Ludwig al II-lea al Bavariei era obsedat de munca lui Wagner. Din adolescență, el a fost vrăjit de opera lui Wagner. Într-adevăr, una dintre primele acțiuni Ludwig, când a devenit rege a fost să il cheme pe Wagner la curtea sa.

Fără să Ludwig al II-lea, Wagner nu ar fi atins faima pe care o are pana in zilele noastre.

Abia asteptam sa intram in palat. Am stat afara cateva minute, am facut poze si am asteptat ca grupul care intrase inaintea noastra sa iasa. Erau cativa italieni extrem de galagiosi iar cand au iesit ne-au rugat sa le facem poze. Apoi am mers cu entuziasm la doamna care ne astepta la intrare ca sa ne dea drumul inauntru.

Ne-a intrebat in ce limba dorim ghidajul. I-am spus ca in engleza…. cu totii intelegeam si vorbeam limba engleza.

Ne-a intrebat apoi daca suntem vorbitori nativi de limba engleza. I-am explicat ca nu, dar noi nevorbind germana este mai usor in engleza. Apoi ne-a intrebat de unde suntem. I-am spus ca din Romania. A facut o pauza scurta apoi:”Buna, ce faci? ”, in limba romana.

Mama mia, am ramas fara cuvinte. Nu stia multe cuvinte in romana, dar am ramas placut impresionata.

Vazand ca suntem doar noi trei si nu mai asteapta nimeni sa intre ne-a lasat inauntru.

Din pacate si aici fotografiatul era interzis si fiind doar noi si cu doamna care ne-a insotit pe parcursul vizitei (ca sa ne deschida si sa inchida usile) nu m-am riscat sa fac vreo poza.

Oricum, sunt o persoana care se respecta si nu doresc sa incalc regulile ca turist.

Sa revin la turul ghidat.

Acum vine adevarata surpriza: ghidajul a inceput in limba… ROMANA….

Da, da, ati citit bine. In limba romana. Am avut un soc in momentul cand, din difuzoare, o voce de barbat ne spunea :”Bine ati venit la palatul Linderhof… …. ”.

A trebuit sa fac si eu pe ghidul si sa traduc din romana in engleza pentru ca prietenul nostru nu vorbea engleza. A fost atat de haios, eu sa ii traduc lui.

Cele zece camere vizitate au fost uimitoare! Pline de culoare, bogate, incarcate cu tot felul de decoruri si desigur, cu lampadare din porțelan, vaze, sculpturi și rame de oglinzi realizate la celebra fabrică de porțelan Nymphenburg. Sculpturi în lemn si nu doar in lemn erau peste tot. Ghidul ne-a spus că 5 kg de foite de aur a fost folosite pentru a auri întregul palat.

In toate incaperile erau oglinzi dar cel mai mult m-a impresionat camera oglinzilor sau sala oglinzilor. Un fel de camera de lucru a regelui. In aceasta camera, peste tot erau oglizi iar intr-un anumit punct daca stateam, aveam impresia de infinit. Un fel de coridor care nu se mai termina niciodata. Impresionant!

Camera in sine era intunecoasa, de aceea regele a dorit sa se puna aceste oglinzi, pentru a-i oferi luminozitate dar si pentru a nu se simti singur.

De asemenea, seara erau aprinse foarte multe lumanari, iar regele citea timp de mai multe ore in aceasta incapere.

In alta camera era un șemineu făcut în întregime din lapis lazuli albastru adus din Afganistan.

Dormitorul regal și multe dintre celelalte încăperi aveau tapiserii grele învăluite, de lux, culoarea albastra fiind cea predominanta.

Daca tot am mentionat de dormitor, patul are 2 metri lungime si 2,5 metri lățime. Un pat de dimensiuni gigant pentru un rege. Oau! Coverturile patului sunt de un albastru tipator… nu stiu daca as putea dormi in asa… ceva…

Din moment ce Ludwig al II-lea nu a primit vizitatori oficiali, nu a existat nici o camera tronului. Evident, aceasta era o reședință intimă iar regele s-a implicat personal in proiectarea acestui palat.

Un alt aspect ce m-a impresionat in mod deosebit a fost camera unde lua masa. Aceasta cobora in podea, (bineinteles, exista un sistem de scripeti) un nivel mai jos pentru ca functionarii sai sa poata pregati masa. Dupa ce masa era aranjata, aceasta era trimisa din nou “sus”. Cât de extravagant!

Gradinile si parcul se presupun a fi o minunatie. Noi nu prea am avut ce admira. Nici macar fantana sau sculpturile din afara nu erau vizibile. Erau acoperite cu o constructie din lemn, pentru a fi protejate de frigul iernii.

Cam acesta este “riscul” de a merge in extra- sezon. Dar nu imi pare rau. Am vazut interiorul palatului si am aflat o gramada de lucruri noi, extrem de interesante si folositoare.

Mi-as dori sa revin pentru a vizita grota si celelalte constructii din jurul palatului. Mi-as dori sa revin pentru a vedea natura trezita la viata. Dar sunt fericita ca am avut ocazia sa mai bifez un loc unic pe lista mea de locuri “must see”.

---

VIZUALIZĂRI: 3015 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI