Am fost și eu la Versailles...

TIPĂREȘTE

Am ales sa plecam la Paris intr-o luni, pentru a avea ziua de marti plina pentru Versailles. Citisem ca in ziua de marti, functionau fantanile muzicale.

De la Gare d’Austerlitz am luat RER C5 pana la Gare Versailles Chateau Rive Gauche. Am luat-o pe Avenue de Paris.

Pana a ajunge in zona care interesa pe toata lumea, adica Palatul, am trecut pe langa “Hotel des Menus Plaisirs du Roi”, ne-am bagat un pic nasul fiindca mi-a placut numele. Nu stiam nimic despre acest loc. Acest “hotel” a fost ridicat de catre Ludovic al XV-lea.

Aici existau atelerie de decoratiuni, materiale pentru jocurile menite a-i bucura pe rege si pe curteni (numite Menus – Plaisirs), decoruri teatrale, etc. Locul este plin de istorie: aici s-a votat in 1789 Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului. La un moment dat a fost transformat in cazarma pentru cavalerie. Si apoi a cunoscut o oarecare decadere. Cladirea a fost restaurata cu ocazia Bicentenarului Revolutiei Franceze.

Am mers mai departe si am descoperit Primaria orasului Versailles. (Hotel de Ville). Primaria este compusa din doua corpuri: primul corp da spre strada Génerale de Gaulle, cu vedere spre castel si este prevazut cu o scara impresionanta. Pe aceasta scara s-a filmat o secventa din filmul “Noaptea Generarilor”. In interiorul palatului s-au filmat scene din alt film, “Hibernatus”. Cica, odinioara, gradinile din fata primariei dadeau drept in gradinile Palatului. Al doilea corp, care da spre Avenue de Paris, este cosntruit in stil neo-Luis XIII (arhitect Henri Legrand).

Am dat cu ochii si de palat, si de cozile nesfarsite. Am stat la 3 cozi. Una pentru a cumpara bilete (noi am cumparat de la Oficiul de Informare Turistica), alta pentru a intra la Palat, alta pentru a intra la Gradini.

Nu voi scrie multe despre palat, fiindca deja s-au scris carti, s-au scris review-uri. Voi spune doar ca nu sunt expuse tablouri originale, ci copii. Se permite fotografiatul fara problema in interiorul palatului: cu blitz, cu tor ce vrei. Tot ce este expus in Versailles sunt copii. Si este de inteles: s-ar degrada rapid la fluxul masiv de turisti, de blitzuri, etc. Mi-a placut mai mult Palatul La Granja, de langa Segovia, facut dupa modelul Palatului de la Versailles. Acolo da…. erau expuse originalele. Erau doi paznici pentru fiecare sala, nu era permis sa intri nici macar cu apa. Nu era permis fotografiatul.

Cum spuneam mai sus, pentru a intra in Gradini, am stat la alta coada. Nu mai stiu cat a costat biletul, dar avea integrata si intrarea la Gradini, si era mai scump decat in restul zilelor din cauza “fantanilor muzicale”. Unii cumparau bilete de-acolo, doar pentru gradini. Si era o singura coada.

Prima senzatie, cand am intrat…. a fost de “desert”. O imensitate, o intindere nesfarsita de pavaj, mult soare, lipsa umbrei, fantanile nu functionau, se auzea o muzica clásica venind din “boscheti”. Boschetii fiind copacii care erau incadrati de un gard de sarma, tunsi perfect de nu puteai avea pic de umbra. Cred ca se duceau cu umbrelele de soare pe acolo... mi-i si imaginez. Am cautat umbra, dupa o statuie…. Toata lumea facea la fel.

Daca aveai noroc, puteai gasi un loc liber, dupa o statuie, ca sa te mai racoresti un pic. Fantanile de la Versailles nu functionau in ziua fantanilor muzicale. Cineva scria asa de frumos despre “un loc secret”. Eu am gasit si amfiteatrul, si bazinul acela din apropiere. Insa, nici vorba de spectacol…. Spectacol de fantani muzicale am vazut, dar tot in Spania, in Barcelona. Am avut ghinion, la Versailles. Pana si in La Granja functionau fantanile. Sa va uitati la review-ul meu despre La Granja si sa vedeti pozele. Veti intelege mica mea dezamagire.

Am ajuns si la Trianon, si gata, nu mai puteam de picioare. Cozile nesfarsite, soarele nemilos m-au facut sa iau un autobuz pana la gara ca sa ma intorc la Paris.

Scria Gare…. Insa un am fost prea atenta. Si asa ne-am trezit la Gare-Chantiers. Biletele noastre dus-intors, cumparate din Gare d’Austerliz nu mai erau valabile. Disperata, am zis ca eu de acolo nu mai plec. A cumparat prietenul meu alte bilete: la Ligne N de Transilien, care ne-a lasat la Gare Montparnasse.

Versailles este Versailles. Nu poti sa nu-i iubesti trecutul, istoria. M-as intoarce oricand la Versailles, insa nu in august, nu cand este atat de aglomerat. Poate ca am sa revin intr-o primavara. Sau intr-o toamna, mai bine, ca sa ma bucur de culori.

---

VIZUALIZĂRI: 2598 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI