Roma, o întreagă brambureală (I)

TIPĂREȘTE

Astazi am, in sfarsit un moment de respiro si cat de cat dispozitia necesara ca sa ma uit la fotografiile facute la Roma.

Va ceream ajutorul pentru calatoria mea la Roma de pe 20 aprilie. Pana la urma, m-am dus asa, doar cu 3 harti la mine si tableta. Bine ca aveam hartile, fiindca la aeroport, la Ciampino, am cerut la Informatii turistice o harta si mi s-au cerut bani: 1,50 euros. Asa ceva, doar in Ávila am mai vazut. Nu era o suma mare, insa din principiu, nu am vrut sa scot acesti bani din buzunar.

Calatoria aceasta era proiectata de mult: un cadou pe care mi l-am facut de ziua mea. Insa sotul meu a avut un accident, s-a lovit la cap si eu nu stiam nici macar daca mai sta in spital, daca ma duc singura, daca nu ma mai duc, asa ca nu mi-a mai ars mie de pregatit trasee, harti. Ma duceam si la munca in Bucuresti, mai faceam o visita si pe la Pucioasa, la spital, ca acolo a vrut el sa mearga.

V-am pomenit despre toate astea, ca sa intelegeti talmes-balmesul excursiei mele la Roma.

Prima zi: Am plecat cu Ryanair. Tocmai incepusera ploile torentiale in Bucuresti. Eu citisem pe net ca la Roma vor fi 21,20 de grade. Asa ca m-am imbracat lejer si am plecat. A venit dupa mine cu masina fiul doamnei doctor de familie. Fiindca s-a oferit ea sa mearga in locul sotului meu, platindu-si biletul de avión.

Am ajuns la Ciampino, un aeroport foarte mic: Terminal A si B si cate 8 porti de imbarcare. Cobori din avión direct pe pista, sau ma rog, in fata aeroportului, si mergi pe jos. In 20 de minute ai scapat de control, recuperezi bagajul (repet ceea ce spuneam si in postarile anterioare: la Bucuresti, Ryanair iti ia bagajul de mana la bagaj de cala) si am cumparat si bilet de autobuz. Eu am vazut doua companii: Cotral, si Terravision. Primul autobuz care pleca era de la Cotral. Dus-intors, 7,90 euros. Pana la Termini se fac fix 40 de minute, oricat de aglomerat ar fi prin oras. Era o coada mare la autobuzul Cotral, credeam ca nu incapem. Si era o calduraaaaaa!!! Dar am incaput. Doama doctor ma intreba la a cata statie coboram? Eu… de unde sa stiu? Ca nu mai fusesem niciodata. Mi-a explicat italianca de langa mine: prima statie. Ulterior, am vazut ca era plin autobuzulde romani, insa ei nu s-au omorat cu nicio explicatie, nicio politete, nimic….

De la Termini am luat un abonament de 7 zile: 24 de euros. Nelimitat pe toate mjloacele de transport. Eu am stat 6 zile in Roma, asa ca 24 de euros nu mi s-a parut mult.

Dupa ce am luat cartelele respective, am intrat la metrou. Am gasit usor metroul in gara aceea imensa transformata in Mall. Directia Rebibbia, pana la statia Bologna. Cand am iesit de la metrou incercam sa ma orientez: la stanga… la dreapta. Conform google maps. Insa a trecut pe langa noi o romanca, Si ne-a intrebat unde vrem sa ajungem: Piazzale de la Provincia. Ne-a aratat, tot inainte pe aici, si direct acolo ajungeti. In 5 minute, am fost acolo.

Nu am avut niciun fel de problema cu cazarea prin AIRBN.

Am lasat-o pe doamna doctor sa se odihneasca (are venerabila varsta de 79 de ani) si eu am plecat sa descopar cam pe unde ma aflu… adica sa ma luminez si sa ma orientez.

Am luat metroul pana la statia Cavour. Am nimerit la Basilica San Pietro in Vincoli. Am urcat niste scari dupa ce am iesit de la metrou. M-am luat si eu dupa “muzica care se auzea…. ”. Mi-am zis ca trebuie sa fie “romanasi” de-ai mei… si sigur este un obiectiv important. Ca…. indicatoare spre obiective turistice, NU erau. Un oras atat de mare ca Roma si cu indicatoare atat de putine! Acea biserica este renumita fiindca acolo s-ar pastra lanturile cu care era legat Sfantul Petru. De la biserica aceea, am luat-o pe o straduta, am trecut pe langa Facultatea de inginerie si deodata mi s-a oferit ochilor: Coloseul! Am coborat spre Forul Roman, Palatino, Forurile Imperiale. Si m-am dus pana la Capitoliu, trecand pe langa Monumentul dedicat lui Victor Manuel II. Apoi am mers pana la Teatro Marcello. Deja se intuneca. Eu eram treaza de pe la 5 dimineata. Mi-am zis eu ca era vremea sa ma intorc acasa. Am luat un autobuz: scria Cavour. Pai am zis sa ma duc pana acolo, si sa iau metroul. Insa am mers si am mers…. si deodata am vazut apa. Citisem ca Vaticanul este pe partea cealalta a fluviului Tevere. Autobuzul m-a lasat la Podul Cavour, dar dincolo, pe partea cealalta a fluviului. In momentul acela, am inceput sa intreb: unde este o statie de metrou. Si mi-au zis ca aproape. Am tot mers, se intunecase deja, eu eram intr-un tricouas. Toata lumea zicea ca statia de metrou este aproape si eu nu mai ajungeam. Am intrat intr-un Simply. Numele magazinului imi era cunoscut din…. Spania. Cred ca a fost o coincidenta…. Am vazut um angajat care aducea a latinoamerican. Si i-am vorbit in spaniola (eu nu stiu italiana, engleza…... doar romana, franceza si spaniola). L-am intrebat: unde ma aflu??? Mi-a aratat pe harta: Lepanto. Eram deja aproape de Vatican.

Am ajuns “acasa” tarziu. Doamna doctor credea ca am abandonat-o. La bucatarie era chef mare, cu lumanari. Mancau fara sa se gandeasca la ceilalti, in sensul ca si noi aveam lasate la frigider una alta. Daca as fi fost singura, cred ca m-as fi amuzat si as fi intrat in discutie cu ei. Si le-as fi oferit un cascaval romanesc, un muschi filé... Insa cum eram cu o doamna veterana cu mine, m-am enervat ca nu eliberau mai repede bucataria. Ulterior, m-am imprietenit cu cuplul belgian, cu un bielorus cu care nimeni nu putea comunica, fiindca nu stiam limba rusa…. insa, ne-am inteles! Bucataria devenise oaza mea de "normalitate". Doamna doctor se uita urat la mine ca vorbeam asa de mult cu belgienii.

Despre ziua a II-a va voi scrie mai incolo, fiindca, parca mi-a disparut din minte… Am incercat sa ma protejez, cumva. Eu am multa rabdare. Exact cu un an inainte fusesem internata la Floreasca in acelasi salón cu Anca Pandrea. 10 zile am stat in acelasi salón cu ea. Incercam sa construiesc un fel de zid imaginar, ca sa nu o mai aud. La fel si acum, la Roma. A fost cumplit.

---

VIZUALIZĂRI: 2110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI