La restaurantul Shorley şi... o propunere de întâlnire AFA!

TIPĂREȘTE

Salutare, bobor AFA-ist! Ce-aţi zice de o întâlnire AFA? Mini- maxi-, cum o ieşi, în funcţie de numărul doritorilor, însă cu siguranţă una SUPER.

Când? Vineri, 27 mai, orele 19 trecute fix. Unde? La restaurantul Shorley.

De ce Shorley?

Pentru că aşa mi-a venit mie... Ei, nu chiar, am motive întemeiate:

1. Pentru că se mănâncă bine şi la preţuri rezonabile.

2. Pentru că nu e aglomerat (putem rezerva terasa de la etaj) şi nu-mi place să-mi dau coate cu clienţii de la mesele învecinate.

3. Pentru că nu vom fi deranjaţi de muzici date la maximum – cei tineri să mă ierte, dar îmbătrânind am ajuns să nu mai suport decibelii emişi de staţiile care, din motive obscure, în România distorsionează orice sunet, indiferent de calitatea vocilor şi a amplificatoarelor.

De ce acum?

1. Pentru că mi-e dor de voi (inclusiv de cei pe care nu am avut plăcerea să-i cunosc personal). :)

2. Pentru că se apropie sezonul estival, când mare parte dintre noi ne vom zburătăci care încotro în concedii – ca să ne întoarcem plini de energie şi să ne deşertăm sacul cu amintiri aci, pe AFA. :) Deci o întâlnire acuşica, la sfârşit de mai, se impune!

Acestea fiind zise, rog doritorii să îmi semnaleze prin ecouri sau mesaje personale intenţia de participare până pe data de 22 mai, specificând şi numărul de persoane (am făcut rezervare, dar cu câteva zile înainte trebuie să confirm telefonic). Deocamdată vă pot spune că pentru un număr de 20-30 doritori (dacă ne vom strânge atâţia) am fost informată că durata luării comenzilor şi pregătirii mâncării va fi de circa 2 ore. Aşa că recomand să consultaţi meniul de pe site-ul lor (vă garantez că va fi o lectură plăcută!) şi să veniţi cu lecţia învăţată de acasă, respectiv să ştiţi dinainte ce veţi comanda ca să nu prelungim chinul aşteptării. Altfel nu vom putea emite pretenţii decât la un meniu fix. Şi zău că ar fi păcat! Totuşi nu vă faceţi griji şi mai ales nu vă îmbuibaţi dinainte în ideea că vi se vor lungi urechile până să vină farfuria salvatoare! Citiţi articolul şi veţi înţelege de ce.

Dragă admin. Cornel, dacă vei considera de cuviinţă, te rog inserează această înştiinţare de Mini-întâlnire AFA pe home page-ul saitului pentru o mai mare vizibilitate. Şi iarăşi, dacă vei considera de cuviinţă, mută articolul de la rubrica “Restaurante, terase bucureştene” în sferele înalte şi rarefiate ale Zstratosferei.

Bun, acum că ne-am lămurit cu treaba cu întâlnirea AFA, vă mai spun că impresiile ce urmează sunt foarte proaspete, fiind culese la o întâlnire din 13 mai a. c. cu câţiva foşti colegi de şcoală generală. Nu râdeţi, că mă supăr! »:( V-am mai povestit într-un articol că m-am revăzut cu ei şi cu diriga noastră după 39 de ani de la absolvirea cu mare succes a primelor 8 clase. Da, după 39 de ani, vârstă pe care unii dintre voi nici n-aţi atins-o!

Dar să continui cu prezentarea restaurantului.

Adresa

Restaurantul Shorley este situat pe strada Economu Cezărescu nr. 50, în zona Grozăveşti-Regie, vizavi de căminele studenţeşti. Nu se află în buricul târgului, dar e la numai cinci minute de mers de staţia de metrou Grozăveşti şi staţia Podul Grozăveşti a tramvaielor 1,11,35 şi a autobuzului 105.

Strada asta se înfundă, ceea ce înseamnă că până aici nu ajung decât taxiurile sau autoturismele personale ale celor veniţi special la Shorley şi prin urmare e o arteră mai deloc circulată. Şi apropo, dacă din varii motive decideţi să veniţi cu maşina din dotare, în faţă există o parcare suficient de mare.

În drum spre Shorley se trece pe lângă un alt local foarte asemănător ca aspect – Pui de urs – despre care nu vă pot spune nimic pentru că nu i-am călcat pragul. Iar de cealaltă parte a străzii sunt nişte clădiri care cred că aparţin unor universităţi particulare. Nimic deranjant însă: linişte şi pace.

Deci care-i treaba cu Shorley ăsta?

Colegii mei de şcoală deveniţi vajnici ingineri mi-au povestit că pe acest loc se înălţa în anii ’70 o „bombă”. (Vă place cum am adus-o din condei aici, ca la prezentarea de biserici? „Actualul lăcaş de cult a fost ridicat pe vechiul amplasament al unei basilici romanice etc. etc... ” :D). O bombă frecventată (stând în picioare) de studenţii politehnici însetaţi de la instituţia de învăţământ aflată în imediata apropiere. Aşa o fi, nu poci pentru ca să-i contrazic, căci subsemnata n-a aflat de existenţa acestei mâncătorii decât pe la sfârşitul anilor ’90, cu ocazia unui botez în familie, după care am mai poposit pe strada Economu Cezărescu de încă vreo 4-5 ori. Cred că la un moment dat localul a şi fost închis o bună bucată de vreme, dar nu bag mâna în foc.

Cert este că din 1992 el poartă numele patronului – Şorlei –, dar “englezit” din raţiuni comerciale şi transformat în “Shorley”. Din câte ştiu, e un restaurant cunoscut de bucureştenii amatori de mâncare bună şi rezonabilă ca preţ. În ultimii ani proprietarul a făcut investiţii destul de substanţiale, adăugând clădirii un etaj şi reamenajând-o cu scopul de a găzdui evenimente, astfel încât acum are o capacitate totală peste 500 de locuri dispuse în cele şase saloane:

• Salonul Verde 150-250 locuri (nunţi, botezuri, evenimente de anvergură)

• Salonul Veneţian – 50-60 locuri (botezuri, cocktailuri, petreceri corporate)

• Salonul African – 60-60 locuri (botezuri, cocktailuri, petreceri corporate)

• Salonul Roşu – 25-35 locuri (zile de naştere, petreceri private)

• Salonul Alb – 25-35 locuri (zile de naştere, petreceri private)

• Salonul Aeroport – 300 locuri (nunţi, botezuri, evenimente de anvergură)

În plus, are şi două terase, la parter şi etaj, care sunt acoperite şi ferite de ploaie şi unde – evident – se poate fuma.

La întâlnirea cu scumpii mei colegi am cerut permisiunea de a fotografia în interior şi un membru al personalului m-a însoţit cu amabilitate şi mi-a descuiat uşile (după ce am rostit cuvântul magic „AFA”, de care nu numai că auzise, dar despre care mi-a declarat că este ăl mai tare sait de turism, pe care îl consultă ori de câte ori pleacă pe undeva. Asta ca să ştiţi şi voi că nu numai userii vă citesc...).

Saloanele erau închise, nu se servea decât afară, pe terase. Impresia pe care mi-au făcut-o, cu mesele strânse şi scaunele cocoţate pe dânsele (adicătelea pe mese) nu a fost prea grozavă: decorul care intenţiona să fie unul „tematic” nu prea m-a convins, dar sigur că ar fi fost altfel cu „mezanplasul” făcut. Puteţi consulta fotografiile ca să vă faceţi şi voi o idee.

Terasele în schimb mi-au plăcut mult, în primul rând din cauza spaţiilor generoase şi a distanţelor mari dintre mese, despărţite de gradene pentru o mai mare intimitate, şi în al doilea rând din cauza ghivecelor cu muşcate care creează un sentiment plăcut de bună dispoziţie. Am „vizitat” şi baia, care se află la subsol, şi certific că e mare, curată şi utilată corespunzător.

Pentru cei interesaţi, Shorley pare să se fi specializat în ultimii ani în organizarea de evenimente şi pe saitul lor puteţi afla, de pildă, că meniul „all inclusive” de nuntă porneşte de la 48 euro iar cel de botez (cu băutura clientului) de la 25 euro de persoană.

Ce mâncăm?

Ei, dragii moşului (pardon, babei), mâncarea zic eu că este punctul forte aici.

De ce?

Pentru că meniul are 52 de pagini! . :)) Nu mă credeţi? Consultaţi-l: shorleyrestaurant.ro.

Meniul acesta în versiunea printată îţi va fi prezentat şi la masă şi nu pot să nu notez cu 10+ faptul că fiecare fel de mâncare e fotografiat şi însoţit de explicaţii laborioase privind gramajul şi compoziţia (şi desigur, preţul). Convingeţi-vă singuri!

Shorley are specific românesc cu adăugiri italieneşti. Rezultatul? Multe preparate fac parte din categoria aceea care te împovărează cu kilograme şi îţi ridică până la cer colesterolul. Ceea ce nu înseamnă că cei care ţin la siluetă nu vor găsi câte ceva pe gustul lor.

Dar să spicuim din meniu.

Ciorbe: de burtă, fasole în pâine, à la grec, de văcuţă/legume/perişoare: 7-10 lei.

Gustări calde: creier măcelăresc/la capac 12,50 lei, gustare ţărănească la cuptor 29 lei, ciuperci 2,8 lei, cârnaţi 7 lei.

Salate antreu: Milanese 18 lei, Piemontese/Caesar 22 lei, Caprese 10 lei, de fructe de mare 39 lei.

Bruschette, focaccia, crostini: 7-12 lei.

Raţă: piept cu sos de vişine şi smochine sau cu legume şi sos picant 29 lei, cu sos de portocale 27 lei, turnedou 45 lei.

Pui: medalion Calabrese al forno 28 lei, piept cu mozzarella şi cherry/gorgonzola/sos de hribi şi cherry 24-26 lei, saramură de pui 35 lei, pe plită încinsă 19 lei, tochitură 20 lei.

Porc: medalion al forno 29 lei, fleică în sos Worchestershire 21 lei, şniţel/Gordon bleu 7 lei, pe plită încinsă 19 lei.

Miel: cu spanac la cuptor /la tavă 35 lei.

Vită: turnedou, Chateaubriand, medalion Calabrese, pe plită încinsă 39 lei.

Curcan: şniţel 15 lei, piept cu sos gorgonzola/mozzarella/mozzarella şi cherry 28 lei.

Produse româneşti: momiţe/frigărui de măduvioare/pizdulice (scuzaţi pardon »:)) la grătar 20 lei, tuslama 25 lei, ciolan afumat 32 lei, pomana porcului 18 lei, tigaie picantă 25 lei, mici 2,9 lei/buc., fasole cu cârnaţi 24 lei, sarmale cu mămăliguţă 18 lei, mix pastrame 25-30 lei.

Paste: 14-25 lei, la cuptor 25 lei.

Pizza: 10-19 lei.

Fructe de mare: scoici în sos de vin alb/sos provensal 25 lei, calamari fritti în sos picant 20 lei, scoici 27 lei, gamberi fritti 33 lei, spaghete cu creveţi/scoici 27-35 lei.

Organe: tochitură 17 lei, fudulii/rinichi/ficat/inimă la tigaie 15 lei.

Peşte: crap saramură/la cuptor/plachie 35 lei, păstrăv la grătar 20 lei, doradă la cuptor cu măsline şi capere 49 lei, somon la grătar 27 lei.

Salate garnitură: roşii, roşii şi castraveţi, varză roşie, varză murată, gogoşari/castraveţi muraţi 3,5-7 lei

Garnituri: cartofi natur/prăjiţi/piure/la cuptor 5 lei, sote de legume 8 lei, varză de Bruxelles 4 lei, broccoli 8 lei.

Dulciuri: clătită cu brânză dulce/dulceaţă/nutella 4 lei, papanaş 9 lei, tort Krantz 9 lei, profiterol cu gogoşi şi îngheţată 18 lei, tiramisu 10 lei, îngheţată 5,5 lei/cupa.

Ei, ce ziceţi?

Ce bem?

Lista de băuturi e şi ea consistentă:

Cafea: espresso, cappuccino, turcească 5 lei, latte 7 lei, în patru culori 10 lei, frappe 15 lei.

Răcoritoare: sucuri naturale 15 lei/500 ml, apă minerală/plată 750 ml 7,5 lei.

Bere; Ciuc halbă 5,5 lei şi Heineken 7,5 lei; bere la sticlă (inclusiv neagră şi fără alcool) Ursus, Bergenbier, Golden Brau, Staropramen, Stella Artois, Silva, Heineken, Becks, Timişoreana 5-8 lei.

Tărie: 50 ml: vodcă Stalinskaya, Absolut, Finlandia, Smirnoff 5-7,5 lei, gin Wembley 6 lei, Jagermeister 7 lei, coniac Martell, Hennessy 16 lei, palincă 10 lei, afinată şi vişinată 4 lei, ţuică 6 lei, Campari 9 lei, Martini 5 lei.

Vin: au atâtea sortimente, la preţuri care pornesc de la 25 lei/sticlă, încât mă mărginesc la a înşira câteva podgorii: Recaş, Murfatlar, Jidvei, Segarcea, Beciul Domnesc, Sâmbureşti, Cricova.

La capitolul bătură mă abţin de la comentarii pentru că nu mă pricep, dar bănuiesc că fiecare poate găsi ceva pe gustul său.

Am obosit! Vă rog să-mi daţi votul măcar pentru strădania de a scrie toate astea fără copy paste! ;)

Serviciul, preţuri, concluzii şi recomandări

Din experienţele mele (şi ale comesenilor, din ale căror farfurii nu m-am sfiit să gust, desigur pentru a vă informa pe voi în cunoştinţă de cauză!), recomand în primul rând produsele româneşti şi organele, dar şi toate preparatele pe plită încinsă: un deliciu! Despre ciorbe am citit pe forumuri că sunt nemaipomenite.

Ce am mâncat noi – eu şi colegii mei (7 persoane: 4 băieţi şi 3 fete cucuiete)? Raţă cu sos de portocale, fudulii, momiţe, măduvioară şi mici, tochitură, pui pe plită încinsă, tigaie picantă, mix de pastrame şi tortellini la cuptor. A, şi trei coşuleţe cu focaccia. Mâncarea excelentă. Ce am băut? Băieţii au luat la început câte o tărie – whiskey, palincă, ţuică şi vodcă, iar noi, fătucele, am împărţit o carafă de suc de portocale. După care s-a trecut pe vin: s-au băut trei sticle de Jidvei şi două de apă minerală. În privinţa vinului nu pot spune decât că nu m-am sculat cu durere de cap, ceea ce a fost suficient pentru mine pentru a acorda băuturii o notă bună. Un singur minus: cafeaua espresso pe care am comandat-o eu şi o colegă a fost prea slabă.

Cost total (inclusiv bacşiş): 500 lei (circa 70 lei/persoană).

Serviciul a fost destul de bun, deşi nu ne-au „deranjat” cu turnatul în pahare, aşa că ne-am servit singuri. Au compensat însă cu câte trei platouaşe cu măsline şi şorici „on the house” cu care ne-am astâmpărat foamea până la sosirea mâncării, ceea ce a durat cam trei sferturi de oră. De asta v-am spus să nu vă îmbuibaţi înainte de a veni la restaurant: până se prepară mâncarea putem să ne astâmpărăm foamea cu un platou rece, nişte măslinuţe, şorici etc.

Ce am făcut noi, vechii colegi de şcoală, la Shorley? Am mâncat şi am băut, bineînţeles că am povestit „amintiri din copilărie”, am râs de ne-am prăpădit şi ne-am veselit.

Care veselie şi la noi să fie! :*

---

VIZUALIZĂRI: 3094 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI