Hai in Maramu'!

TIPĂREȘTE

Maramuresul e un tinut fermecator, sfant, ce pastreaza inca ceva din Romania traditionala, autentica.

Copil fiind am fost in Maramures cu parintii, iar acum a venit randul copiilor nostri sa descopere acest colt de rai.

O data facute rezervarile (la pensiunea Carmen, Baile Borsa, vezi impresii) si bagajele, si o data trecuti de transeele (in ceea ce demult se numea asfalt) din pasul Prislop (minunata tara, jalnici conducatori), iata-ne ajunsi pe incantatoarele plaiuri maramuresene.

Timpul fiind foarte limitat, a trebuit sa condensam obiectivele turistice intr-un program foarte strict. As recomanda cel putin o saptamana de petrecere in tihna pe aceste meleaguri; noi am avut la dispozitie doar doua zile pline.

In seara sosirii am fost intampinati cu o palinca de prune din partea casei si cu sfaturi utile in ceea ce priveste obiectivele "must". Oricum noi aveam lectiile deja facute, insa am inclus in prima dimineata la ora 8.00 "spovada" la bisericuta din lemn din apropierea pensiunii (al carei preot e si nasul gazdelor).

Odata pacatele iertate si dupa un mic dejun servit pe terasa cochetului hotel Roman din Borsa, am purces la urcat cu telescaunul de la Complexul turistic.

De mentionat ca sus-numita instalatie nu porneste decat daca se aduna un numar minim de 15 urcatori, si fiind miercuri, 27 aprilie in Saptamana Mare am avut ceva emotii, insa risipite destul de rapid.

Avantajul e ca asteptand la telescaun necesarii musterii, te mai imprietenesti cu unii si cu altii si deja sus pe platoul Parcului National Muntii Rodnei ai o gasca intreaga care fie alege traseul mai scurt spre Cascada Cailor, fie pe cel mai lung spre Lacul Stiol, fie ambele, asa cum a fost cazul cutezatorilor nostri tovarasi.

Traseul pana la lacul glaciar Stiol dus-intors insumeaza vreo 3 ceasuri, iar pana la cascada Cailor cam o ora si jumatate tot dus-intors. Noi am ajuns pe platou pe la 10.30 cu primul telescaun (ora de deschidere ar fi 9.00, daca turistii ar fi mai matinali) si am coborat cu ultimul pe la 16.30.

Traseele sunt de o frumusete incredibila, peisajele se deschid uimitor, Varful Pietrosul dominand impunator cu ai sai 2303 metri.

Lacul glaciar Stiol e un tau din al carui circ glaciar izvoraste Bistrita Aurie. Campuri intregi de branduse ne-au insotit pana la lac. Peisajul e de o frumusete ireala.

Cascada Cailor e cea mai inalta cascada din Romania, treptele caderilor de apa insumand 80 de metri. Legenda povesteste ca ursul infometat neavand sanse de a prinde caii din herghelie pe pasune, i-a incoltit spre prapastia Piatra Rea, de unde acestia s-au aruncat in cascada care le poarta numele.

In ziua a doua cu rezervarea in mana ne-am prezentat la ora 8.30 la gara CFF Viseul de Sus.

Locomotiva cu aburi Elvetia a pus in miscare Mocanita de-a lungul frumoasei Vai a Vaserului, pe ultima cale ferata forestiera activa din lume deservita de locomotive cu aburi.

Asadar pe langa turism, calea ferata forestiera e martorul tacut al exploatarilor de lemn, in proprietatea austriecilor (ale caror paduri din patria muma au cam disparut de mult...).

Pufaind sinuos prin defileu, dupa doua ore mocanita ajunge la Paltin unde se face popasul mult asteptat al servirii gratarului improvizat intr-o zona dealtfel frumoasa. Muzica populara moroseana se aude din boxe. Peste aproximativ o ora si jumatate se da semnalul intoarcerii.

La ora 14.30 coboram din mocanita si sarim in masina cu destinatia Cimitirul Vesel de la Sapanta. Trecem prin Sighetul Marmatiei lasand vizitarea Memorialului Victimelor Comunismului pentru o data viitoare.

Cimitirul de la Sapanta dateaza de la mijlocul anilor 1930, atunci cand artistul popular Stan Ion Patras a inceput sa creeze timp de aproape 50 de ani cruci din lemn vopsite in albastru de Sapanta cu epitafuri vesele, cele mai intersante fiind marcate cu indicatoare galbene:

Dupa trecerea in revista a catorva zeci de cruci si epitafe, ajungi totusi la concluzia ca cimitirul Sapanta nu e chiar atat de vesel pe cat pare. Mai ales atunci cand descoperi epitafuri referitoare la copii care au trecut in nefiinta.

A urmat o scurta vizita la Manastirea din lemn Sapanta-Peri, cea mai inalta biserica din lume, cu inaltimea de 78 metri, ridicata in 1389.

Periplul manastirilor din lemn l-am incheiat la frumoasa Manastire Barsana. Biserica e atestata documentar inca din 1405. Ulterior lacasul a fost stramutat, iar manastirea a fost ridicata la mijlocul secolului al 16-lea. Spiritul, armonia si linistea intrerupta doar de sunetul bataii ritmate in toaca nu te parasesc mult timp dupa vizitarea sfantului lacas.

Ne-ar mai fi asteptat varful Pietrosul Mare, lacul glaciar Iezer despre care se spune ca are forma Romaniei, alte si alte bisericute de lemn.

Ajunsi la pensiune in Borsa cu putin timp inainte de apusul soarelui, ne-a mai asteptat o surpriza: o sedinta foto in costume populare. Gazdele noastre minunate ne-au pus la dispozitie garderoba proprie, si cred ca ne-am transformat si noi pentru o jumatate de ora in moroseni autentici!

Vacante frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 4110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI