Biserica cu sibile, asemeni tristeții lui Isus în ziua Floriilor

TIPĂREȘTE

Un locaș din București despre care am vrut să scriu din toamna trecută pentru că este un monument istoric important dar care, asemeni întregii artere vechi Calea Moșilor, este sortit probabil morții încete și chinuitoare. Doar că monumentul despre care vreau să vă povestesc nu aparține primăriei ci cultului ortodox și, asemeni celebrei biserici Sfânta Vineri, are o soartă legată de zona mult prea atrăgătoare noilor constructori.

Cei care veniți pe Calea Moșilor, între bld. Carol și Hristo Botev, la intersecția primei cu străzile Sfinți și Dumitru Stăniloaie, veți întâlni o biserică mică, cu crăpături în zidărie, cu pereții spălați de ploi și vânturi dar care are, asemeni majorității clădirilor zonei, semnul celebru de monument istoric; este o bisericuță importantă în istoria ortodoxiei române dar și pentru trecutul orașului. Nu știam foarte multe despre ea dar, într-o zi mohorâtă m-am hotărât să cobor cu două stații înainte de Piața Sf. Gheorghe și să încerc să-i aflu din taine. Am avut noroc, biserica era deschisă, părintele într-o discuție cu un fost enoriaș revenit în țară, femeia de la lumânări - deja un termen consacrat - foarte amabilă, mi-a oferit și un chibrit, fără să-i cer, pentru a aprinde lumânările și, la întrebarea mea dacă pot obține permisiunea să fac câteva poze, mi-a răspuns că nu-i nevoie să aștept aprobarea preotului, oricine poate fotografia gratis, este un lăcaș de cult al tuturor creștinilor și Isus nu-l vinde pe bani, ba s-a oferit să-mi creeze și câteva condiții. Este fără comentarii căci am fost în biserici mari și bogate unde n-am primit această îngăduință, această "binecuvântare" cum s-a exprimat un preot, decât pe bani și nu puțini.

Am înțeles acolo pe loc că are în urmă aproape trei secole de viață și că a fost un lăcaș reprezentativ pentru noi. Ajunsă acasă am căutat informații mai multe și nu mică mi-a fost mirarea că nu cunoșteam decât foarte puțin din istoria unei biserici unice se pare în București și printre puținele din țară.

Aici, în a doua parte a sec. XVII a fost ridicată o bisericuță de lemn de către Popa Hiera sau Fierea din Băjesti-Ilfov, ctitor ce devine călugăr aici (sub acest nume este încă cunoscută de bătrâni, biserica Fierea). La 15 februarie 1696 este dăruită proaspetei Mitropolii a Bucureștiului, fostă a Târgoviștei și este reconstruită din zid și pictată prin grija mitropolitului Daniil, la 1728, în timpul lui Nicolae Mavrocordat; după dorința donatorului trecută în actul de danie, tot atunci s-a trecut în documente ca reparațiile de orice fel și existența unui preot să fie asigurate de mitropolit.

Ce o face unicat în București este pictura exterioară, foarte veche, din care astăzi cu greu zărești chipuri care nu sunt de sfinți. Cele 19 figuri pictate pe vremea mitropolitului Daniil sunt de fapt 9 figuri de filozofi și 10 de sibile. Filozofii, printre care Aristotel, Platon, Tucidide, Plutarh, reprezintă recunoașterea de către biserică a valorilor universale de gândire și au fost pictate după canoanele iconografiei răsăritene, fapt care a dus la ideea credincioșilor de rând că sunt sfinți iar bisericii i se spune și "biserica cu sfinți". Sibilele erau cele "prin care vorbeau zeii", erau preotese și prezicătoare în cultura greco-romană iar creștinismul timpuriu le-a adoptat; explicațiile acestea le-a dat istoricul Adrian Majuru, actual director al Muzeului de Istorie București, cunoscut ca Palatul Șuțu despre care v-am povestit într-un articol recent; tot domnia sa menționa că " cel puțin din perspectiva acestor două detalii de reprezentare simbolică și imagistică, biserica aceasta reprezintă o curiozitate istorică". Sibilele, preluate de creștini, apar în multe biserici ortodoxe și catolice, ele au fost preluate odată cu înțelepții, filozofii, sunt pictate mereu alături de ei, inițial au fost 10 apoi numărul lor a ajuns la 12. În general, în creștinism, sunt prezicătoare ale nașterii lui Isus și patimilor lui. Primele sibile au fost pictate în Moldova, la Voroneț, Sucevița apoi în Țara Românească, cea mai reprezentativă fiind aici sibila Persica, cea care prevestește și venirea lui Isus. La catolici le-au pictat Michelangelo, Rafael și alții. Legendele cu sibile sunt frumoase, au apărut în jurul legendei cetății Troia și au fascinat atât cititorii de rând ca noi, cât și pe marii cărturari iar aceia dintre voi care ați citit legendele vechii Elade si ale Romei antice sigur știți despre ele. Și poate ați auzit de sibila Eritreia de loc din ceea ce azi este Țara Zarandului, cunoscută în toată lumea antică pentru profețiile ei și despre care Pliniu a scris că este din neam de hiperboreeni sau pelasgi de la nord de Istru (Dunăre) !

Aici, la această biserică din Mahalaua Sfinților, din zona centrală atunci a Bucureștiului, a reușit să intre cântareț bisericesc și săracul Anton Pann la vârsta de 16 ani.

Biserica a fost reparată de câteva ori de-a lungul timpului, s-a acoperit pictura inițială cu alta nouă dar în 1993 a fost spălată de fum și redescoperită cam jumătate din frumoasa pictură veche. În pridvorul bisericii, în stânga și dreapta se află lespezi de mormânt, sub una se pare că, după cum scrie N. Iorga, se află neamul lui Popa Herea iar în pronaosul bisericii sunt îngropați alți ctitori.

Astăzi este cunoscută drept biserica "Sfinți", cu hramul Vovidenia (din slavă, "cea care se face văzută"), adică Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, numită așa în amintirea sfinților Ioachim și Ana care au adus-o pe fiica lor Maria la biserică la vârsta de 3 ani și unde a rămas, ea fiind hărăzită bisericii dinainte de a se naște.

Aici, în Mahalaua Sfinților, a fost un cartier bogat cu hanuri multe, unul era hanul proprietate al Mânăstirii Cernica; în dreptul altarului bisericii primarul Pache Protopopescu pusese să se facă o fântână de răspântie, erau multe magazine, farmacie germană, casele Popp și Bunescu ale celor ce au ridicat fostul magazin București în care mulți dintre noi și-au făcut cumpărături până a devenit proprietatea unui "goagăl" ce l-a lăsat să se ruineze.

Biserica în sine nu este atrăgătoare din stradă, zona și fauna o face să fie și mai mult ocolită dar odată ce-i treceți pragul, veți avea trăirea că Isus este cu voi și vă ascultă rugile. De afară biserica are tristețea chipului lui Isus în ziua de Florii la intrarea în Ierusalim, eu sper că cineva o va ajuta să aibă parte de minunea lui Lazăr.

După ce vă veți încinge cu legendara salcie, hărăzită, după legendă, de Maica Domnului să fie slujită în biserică, urmează o săptămână cu multă semnificație religioasă, poate unii dintre voi treceți și pragul acestei biserici mici și năpăstuite, sigur îi veți simți harul.

---

VIZUALIZĂRI: 2176 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI