Farşang la Ciceu (jud. Harghita)

TIPĂREȘTE

Impresii şi date personale, poate prea subiective, desigur incomplete:

Farşang-ul este o mare sărbătoare a populaţiei catolice din Transilvania şi Ungaria, marcând intrarea în postul Paştelui (Lăsata Secului). Este un carnaval tradiţional care, ca idee, se corelează cu alte mari carnavaluri ale lumii catolice, de exemplu cu cele de la Veneţia şi de la Rio de Janeiro. Farşang-ul este marcat de festivităţi distractive zgomotoase, parade cu măşti, baluri şi neparat (cel puţin aici, în Secuime) de puţina "nebunie", având menirea de a alunga spiritele şi duhurile rele, sau de a speria iarna şi de a intâmpina învierea naturii. Este şi o manifestare neipocrită: să ne distrăm cât putem acum, înainte de post. In Transilvania, tradiţia este continuată de comunităţile maghiare şi germane, iar pe alocuri populaţia românească a împrumutat această festivitate sub numele de Fărşang.

In Secuime, obiceiul a fost reprimat in perioada comunistă, dar în prezent, de la an la an, având în vedere caracterul său distractiv, prinde din ce in ce mai mult. In Harghita a devenit deja o tradiţie organizarea unui festival judeţean în diverse localitati, prin rotatie. Review-ul de faţă redă evenimentul petrecut în ziua de sâmbătă, 9 februarie 2013, la Ciceu (comună la 6 Km nord de Miercurea Ciuc) cu participarea a peste zece formaţii din tot judeţul. Manifestarea a început cu o rapidă defilare a grupurilor venite, după care s-au adunat în faţa Primăriei. A urmat un scurt discurs al oficialităţilor dupa care formaţiile, după un plan bine stabilit, s-au deplasat pe principalele străzi ale comunei unde erau aşteptaţi de localnici în anumite locaţii, cu mese întinse şi multă voie bună. Grupurile, ajunse la locurile respective şi-au prezentat programul, au mâncat, băut, dansat şi distrat împreună cu localnicii, după care au plecat spre alte locaţii unde ritualul se repetă. Această procesiune, acest ritual se va repeta pe plan local în fiecare sat în ziua de Lăsata Secului. Sprea seară, grupurile s-au adunat şi sărbătorit împreună la Căminul Cultural. Tradiţional, se organizează baluri (balul de Lăsata Secului). După "faza judeţeană" care are loc sâmbăta, Farşang-ul propriu-zis se petrece în fiecare sat în ziua de Lăsata Secului, chiar dacă aceasta este zi de lucru.

Remarc bogăţia de obiceiuri, diferenţele de la o localitate la alta, atât în ceea ce priveşte specificul dansurilor, a cântecelor, a costumelor populare, dar şi modului de punere în scenă a reprezentaţiei... caracteristica comună fiind "nebunia", fantezia şi voia bună.

Subiectul general al distracţiei şi în jurul căruia sunt regizate aceste spectacole este reprezentat în marea majoritate a satelor de o păpuşa (manechin) în mărime naturală, de sex bărbătesc (de obicei foarte bine vizibil! , foto, video), cunoscut si sub numele de Illes (Ilie). El simbolizeaza iarna, Datoria alaiului este să îngroape defuncta iarnă şi pentru aceasta, alaiul "mortuar" (cu aşa zişii preoţi, cardinali, cantori, soţia/amanta/mireasa, bocitoare etc.) conduce "răposatul" pe ultimul drum. Uneori se încearcă resuscitatarea acestuia, cu mijloace din cele mai fanteziste, dar desigur ca operaţia nu reuşeşte. De asemenea, pentru a preîntâmpina revenirea iernii, aceasta este speriată de măşti, strigături, pocnituri de bici. Pentru-ca totul sa fie în regulă, "cortegiul mortuar" este însoţit neapărat, de o formaţie muzicală (taraf sau chiar fanfară). In timpul "slujbei" de înmormântare, "preotul" îl descrie pe defunct care neaparat are şi părţi bune (altfel, n-ar participa atâţia oameni care să-l "plângă"). In general, mortul este fie un barbat bun, harnic, gospodar, dar cu performanţe modeste la pat, dar mai des, este un tip agresiv, beţiv, dar foarte bun amant, motiv de "mare jale" printre femeile şi fetele din sat... "Plânsetul" şi "jalea" "bocitoarelor" este de toată distracţia. La sfârşitul festivităţilor, de obicei, se dă foc manechinului care o reprezintă pe defuncta iarnă.

Noi am urmărit grupul din Lăzarea (comună în partea nordică a judeţului Harghita, între Gheorgheni şi Topliţa). Ca particularitate pentru acest grup, însa nici pe departe ceva exclusivist, în sicriu nu era aşezat un manechin, ci un contrabas. Îngroparea contrabasului, deci a muzicii, vrea sa fie o metaforă a sistării distracţiei pe perioada postului Paştelui.

Fotografiile şi videoclipul realizat de mine prezintă secvenţe de la evenimentele descrise:

youtu.be/kCu1VMmaEwk

---

VIZUALIZĂRI: 1179 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI