El Madrid de los Austrias

TIPĂREȘTE

Numele de Madrid vine de la „Magerit”, care, in araba, inseamna „sursa de apa”. Desi spaniolilor nu le place, arabii au fost cei care au pus temeliile orasului Madrid, prin secolul IX, pe un loc unde erau mari intinderi de paduri de „madroños” populate de ursi. De aceea simbolul Madridului este „El Oso y el Madroño”, statuie care poate fi admirata in Puerta del Sol.

Cu Carlos I, incepe „Dinastia de los Austrias”. O poveste legata de Juana la Loca, indragostita atat de mult de Filip cel Frumos, din dinastia Habsburgilor, sotul ei, care o insela pe toate drumurile, inclusiv cu o araboaica, fapt teribil, ingrozitor! Mama Juanei la Loca, era marea ISABELA, la Católica, care a pus bazele statului spaniol actual. Ea a alungat evreii, arabii… si a catolicizat Spania si parte din America de Sud.

Felipe II hotaraste sa mute capitala Spaniei, din Toledo, la Madrid.

Zona denumita astfel, „Madrid de los Asturias”, nu este un cartier propriu zis. Este presarat de istorie la tot pasul.

Cele mai importante obiective din aceasta zona sunt: Palatul Regal, Catedrala Almudena, Plaza del Oriente, Teatrul si Opera Regala, Puente de Segovia, Calle Arenal, Plaza Mayor, Plaza de la Villa, La Latina, Puerta del Sol…

Puerta del Sol este kilometrul 0 al Madridului, loc in care se afla statuia lui Carlos III, El Oso y el Madroño si vestitul Ceas de unde se transmite sfarsitul anului, in toata Spania. Pe fondul ultimelor 12 secunde din an, spaniolii mananca cate o boaba de strugure. Ritualul acesta nu inseamna cate o dorinta pusa pentru fiecare luna. Nu! Ci, prosperitate. Spania este mare producatoare de struguri. Din struguri se face vin. Vinul se exporta... Deci, cu cat e mai mare recolta de vin, cu atat mai mare productia de vin, exportul…. si, implicit conturile grasute in euros. (spaniolii de rand regreta ca au trecut la euros, inca mai fac calcule in „pesos”).

Chiar imi pare rau daca am distrus „mitul”: o boaba de strugure, o dorinta… ”! Si mie mi l-au distrus profesoarele din Salamanca;)

Tot in „Sol” se afla vestita „La Mallorquina”, loc cunoscut de catre madrileni pentru vestitele sale „palmeras de chocolate” sau „napolitanas de chocolate”…. Urcand dinspre Sol, in zona Calle Arenal, pe calle Preciados, pe partea stanga, veti gasi un loc extrem de aglomerat, unde se mananca, prin excelenta, „Bacalao” (Cod) proaspat. Ii spune „Casa Labra”. Nu am vazut niciodata turisti straini acolo. Doar spanioli.

In Sol sunt si foarte multe magazine de firma si, nu numai. Veti vedea si foarte multi cumparatori de aur, in special, africani. Si mare atentie la posete si la buzunare!

Din Sol, Calle Mayor va duce in Plaza Mayor (pe stanga), in Mercado de San Miguel, si in In Plaza de la Villa. Este o strada unde se afla magazine traditionale. Dar si vestitul el Museo del Jamón, un restaurant pentru toate buzunarele. La parter, are autoservire, unde se pot servi diverse sendvisuri insotite de o caña la pret de vreo 2,3 euros.

Pe Calle Mayor se gaseste si magazinul meu preferat de sapunuri: „Enjabonarte”, cu sapunuri naturale mediteraneene, sau din iris si caviar, sau din grapefruit, etc.

Lasand Plaza Mayor pe stranga (de pe Calle Mayor sunt trei intrari), strada continua pana in El Mercado de San Miguel, o piata foarte veche, emblematica. Si foarte scumpa.

In Plaza Mayor se intra prin 9 porti. In mijlocul pietei, se afla statuia lui Felipe III (opera a lui Juan de Bolonia, cadou al Ducelui de Florenta, regelui Spaniei). Sa va uitati atenti la corpul denumit „Panaderia” (1590). Fatada este opera lui Carlos Franco. Multa lume face poze, casca gura si nu realizeaza ca, acele fresci, sunt fresci erotice. (si, Universitatea din Salamanca are fresci similare)

In Plaza Mayor, cum veniti dinspre Sol, pe dreapta este Oficina de Información Turística. Vizavi este „El Arco de Cuchilleros” (al cutitarilor), in fata caruia sunt adunati pictori. Nu este ca in Montmartre, dar „algo es algo”. Nu plecati din Plaza Mayor pana ce nu gustati „un bocadillo de calamares” in restaurantl „El brillante”.

Palatul Regal a fost candva resedinta regilor. Acum se poate vizita. V-am scris cate ceva in alt review. As vrea sa adaug ca de la palat sunt niste vederi superbe asupra Gradinilor Sabatini, Piata Orientului si Campo del Moro (este ridicol sa traduc Campul Arabului). In palat, puteti admira sala tronului, sala de festivitati, colectii importante de pictura, argintarie, portelanuri. Intr-o zi, am ramas pe langa un grup de spanioli pensionari care, va spun sincer, spre deosebire de saracii nostri parinti si bunici pensionari, se tin numai de calatorii. Nu mai conteneau sa se mire de „arginaria regala” si m-a pufnit adeseori rasul. Mie mi-a placut mult „Farmacia regala”, aflata la parter, in stanga curtii denumite „El Patio de las Armas”. Erau diverse recipiente cu denumiri stiintifice, erau creuzete, instalatii, masinarii. Pe un recipient era scris „Esperma de balena”. Unei colege de la curs (spanioloaica, din Jaen) nu-i venea sa creada. I-am aratat eu… Recipientul era in acelasi loc. Insa, eu nu va trimit la Farmacia Regala pentru a vedea neaparat acel recipient.

Mai puteti vizita in acelasi pret (biletul de intrare la Palat cred ca e 10 euros) si Muzeul Armelor (la Armería): cavaleri in armura, pe cai; arme, scuturi, etc

Campo del Moro. Se afla chiar sub Palatul Regal, fatata occidentala, spre Madrid Rio. Gradinile ocupa vreo 20 de hectare. Accesul se face prin Calle Virgen del Puerto (aproape de metrou Principe Pio). Aceste gardini istorice fac parte din Patrimoniul National.

Jardines Sabatini. Veti admira, de sus, forma perfecta a gradinilor, daca veniti dinspre Plaza de España, lasand pe partea stanga Senatul, loc care se deosebeste mult de locul senatorilor nostri. In aceste gradini, labirint plin de pisici, au loc concerte si reprezentatii teatrale.

Catedrala Almudena. Almudena este protectoarea orasului Madrid. Constructia catedralei a durat cam 100 de ani si a fost finalizata prin anii 1990. Proiectul exista inca de pe vremea lui Alfonso XII, insa din lipsa de bani, a tot fost amanat. Este un amestec de diferite stiluri: neoclasic, la exterior; neogotic, in interior; cripta este neoromanica.

Fatada principala a catedralei da spre Palatul Regal.

Am tot trecut pe langa aceasta catedrala, insa, nu stiu de ce nu am intrat niciodata. Se intampla adeseori atunci cand stai mult intr-un loc si tot amani, asa….

In apropiere de Palacio Regal si la Almudena, se afla Viaducto de Segovia. Traversand podul, veti observa ca sunt panouri de sticla si de-o parte si de cealalta. Vederea este spectaculoasa, insa nu poti face fotografii cu blitz, fiindca ti se reflecta in panourile acelea de sticla. Acele bariere de sticla au fost ridicate dupa un val de sinucideri, la moda, in speta printre adolescenti. Coborand de pe viaductul din Segovia se ajunge fie in la Latina, fie in La Paja. Alinaro, daca citesti, tu ai sa intelegi mirarea mea cand am vazut pe harta „Plaza de la Paja”. Insa ajunsa acolo, am citit ca se numeste asa datorita faptului ca acolo veneau taranii ca sa plateasca un fel de „impozit in natura”: cereale, „paja”, insemnand „paie”.

In La Latina se afla casa lui „San Isidro, el labrador” (plugarul), protectorul Comunitatii Madrid. Sa stiti ca nu toata lumea stie ca acolo se afla casa lui San Isidro. Eram acolo intr-o zi de 15 august, cand se sarbatorea Sfanta Maria, la noi. La ei era Santa Macarena, parca…. Oricum, era mare sarbatoare, mare! Am ajuns acolo, si foarte incantata m-am oprit sa beau „una cañita”, langa doua persoane imbracate in costum popular, care si ele beau o bere. Alaturi de mine, statea un tip care bea ceva ciudat.

Am intrat in vorba cu „cuplul” in costum popular. Nu este deloc greau sa te imprietenesti madrilenii! Si le-am admirat costumul!!! M-au lasat sa ii fotografiez! I-am cerut tipului de alaturi sa imi faca si mie o fotografie cu noii mei prieteni! „Cu placere…. dar se poate sa fac si eu o poza cu ei? Ca sunt din Sevilla…. ” S-a putut! Ne-am multumit, cuplul a plecat. Si am intrat in dicutie. „Ce bei acolo? ” l-am intrebat…... cica „mojito”. Marturisesc, cu jena, ca nu stiam ce e. L-am intrebat daca stia ce e „capirunha”. A zis: „sa probam”!!! Cica nici el nu stia. Dar costa 8 euros! Fata de la bar l-a sfatuit sa nu probeze…. ca era ceva „fuerte” si ca deja luase 2 „mojitos”!!! Tipul era din Sevilla, militar, in serviciu de un an, in Madrid, iesea numai in la Latina, la distractie, insa cand l-am intrebat, „stii ce casa e acolo, la dreapta, dupa colt? ”, a zis ca nu stie. I-am spus eu. A ramas foarte mirat! Nici colegii lui nu stiau… L-am lasat, band mojitos de 8 euros in La Latina, si eu m-am dus mai departe….

Nu va voi mai povesti despre Madrid de los Borbones in alta zi. Fiindca mi-am dat seama ca chiar nu intereseaza ceea ce scriu eu.

---

VIZUALIZĂRI: 2002 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI