Brașovul ca o cetate

TIPĂREȘTE

Acum 10 ani, am participat la prima ediție a concursului de creație ”Eterna Corona – Cetate a patimilor noastre”. De atunci, am rămas fascinată de Braşovul stră-stră... - străbunicilor noştrii. În momentul în care citeşti despre vremurile de atunci, încerci să îţi creezi o imagine în cap despre cum arăta totul acum sute de ani. Cu harta Braşovului în faţă, cu pozele şi cu descrierile din cărţi, am reuşit să construiesc o imagine cât mai reală. Asta încerc să realizez şi cu voi. Noroc cu internetul ăsta că ne oferă atâtea... am găsit o poză cu vechea cetate Corona, pe care vă rog să o priviţi înainte să citiţi cele ce urmează. http://munteanioan.weblog.ro/usercontent/8/8718/Brasov/Brasov1689.jpg

Ca să vă puteţi localiza mai bine... muntele ce se vede în spate, este Tâmpa, iar dacă vă uitaţi bine, undeva în centrul cetăţii, se remarcă Biserica Neagră. În faţa cetăţii este Parcul Central, iar în dreapta (exact unde se termină poza) este Livada Poştei. Tot în dreapta, pe deal, se vede Turnul Alb.

Indestructibil integrată în peisajul braşovean, Tâmpa adăpostea cu veacuri în urmă o cetate puternică numită Braşovia. Urme ale acestei cetăţi se mai păstrează şi astăzi pe versantul sudic al Tâmpei. În două părţi cetatea se mărginea cu coaste abrupte, iar în cea de-a treia parte cu un teren în pantă, cu posibilităţi de fortificare. În interior se aflau rezervoare pentru apă, săpate în piatră şi capelă. Cetatea a fost dărâmată din ordinul lui Ioan Corvin, căci, dacă turcii ar fi pus mâna pe ea, ar fi avut cheia întregii regiuni.

Acum, că aveţi conturată pe retină o imagine... să facem împreună un tur al cetăţii (doar că îl facem pe drumurile care sunt astăzi... :))

Imaginați-vă că ne aflăm în Parcul Central și de acolo pornim în mica noastră călătorie virtuală, întorcându-ne în timp cu câteva sute de ani. Înainte, din Parcul Central se putea urca pe niște serpentine până în Livada Poștei. În această parte a orașului încă nu erau case, în afară de două vile. De aici, drumul urca până la Turnul Alb, iar de acolo ducea până deasupra Turnului Negru, iar de aici spre Warte.

Am ajuns în Livada Poștei și stăm cu fața la Biblioteca Centrală George Barițiu. În partea dreaptă avem drumul care urcă în Poiana Brașov, iar în stânga începutul Dupăzidurilor de Jos. Continuând plimbarea pe drumul amintit la urmă, dăm de primul punct de interes – Bastionul Graft. O să îl recunoașteți ușor, acesta având forma unei porți. Acesta făcea legătura cu Turnul Alb printr-un pod în pantă, care ducea până la intrarea acestuia, accesul propriu zis făcându-se pe o scară – coborâtă doar la nevoie. De la baza Bastionului Graft, se poate urca acum, în urma renovărilor, pe niște scări, până la Turnul Alb – unul din turnurile care s-au păstrat până în zilele noastre. Acesta avea vederea deschisă către Blumăna – Valea Florilor, un cartier din Brașov. Datează din secolul XV şi e unul din cele mai frumoase monumente istorice ale orașului.

Mai mergând puțin pe Dupăziduri, ajungem la un drum pietruit și amenajat care urcă la al doilea turn aparținând cetății Corona – care s-a păstrat și astăzi – Turnul Negru. Acesta este lipit de stânci abrupte și domină Scheii. Denumirea de Turnul Negru vine de la culoarea întunecată a pietrei din care e zidit, lovit fiind de un trăsnet de două ori. Ca și Turnul Alb, acesta a fost construit pentru a împiedica apropierea dușmanilor. De la Turnul Negru (care de fapt e alb pentru că a fost renovat), dacă mai urcăm puţin, ajungem la un loc amenajat – un mini parc, unde aveţi o privelişte frumoasa asupra centrului oraşului. De aici se poate ieşi la drumul principal care urcă în Poian Brașov.

Acum pe Dupăziduri ne putem bucura de un drum asfaltat și luminat. Oamenii care au trăit în acele timpuri, erau nevoiți să străbată un drum destul de dosnic, pe lângă zidurile cetății, pentru a ajunge în parc.

Mergând înainte pe această alee, ajungem la maternitate. Aici drumul se bifurcă. În faţă – mergem să ocolim cetatea, iar prin dreapta se ajunge în Piaţa Prundului (10-15 min mers pe jos). Dacă burgul Braşovului îşi avea un centru al său, Scheiul, cartierul românilor din afara cetăţii, gravita în jurul bisericii Sf. Nicolae şi a şcolii aflate în Piaţa Prundului. Şcoala de care am amintit este atestată ca - cea mai veche şcoală românească. În cazul în care ajungeţi aici, e păcat să nu le vizitaţi. Sunt în aceeaşi curte, biserica în dreapta şi Prima Şcoală românească în stânga. Ca o paranteză, dacă doriţi să urcaţi în Poiana Braşov pe jos, ţineţi drept înainte drumul pe care aţi venit aici.

Ne aflăm din nou la maternitate, acolo unde s-au terminat Dupăzidurile. În stânga avem Str. Mureșenilor – cea care trece pe lângă Piața Sfatului și ține până în Livada Poștei. Aici pe colț este o clădire albă, renovată – azi aici se păstrează arhivele statului, înainte era Turnul Fierarilor care a fost distrus de inundații, apoi refăcut și la un an după, a luat foc și nu au mai rămas decât niște ruine, reconstruite abia după 20 de ani.

Ținem drumul zidurilor cetății și de la maternitate mergem înainte. În dreapta, lângă părculeţ, avem Colegiul Naţional Andrei Şaguna.

Centrul Brașovului – cetatea – era înconjurat de un brâu de verdeață. Pe acest brâu se găsesc astăzi locuri de veșnică odihnă a celor morți. În acele vremuri aveau numele de ”grădini ale morților”. Cu timpul, pe acest brâu s-au construit spitale, școli, clădiri publice, locuri pentru sport, promenazi. Cea mai veche dintre școlile ridicate pe acest brâu – este Liceul Șaguna. Vis-a-vis de acesta este Poarta Ecaterina – aceasta asigura trecerea dinspre cetate spre Schei. O să o recunoaşteţi cu siguranţă – are un turn central, flancat la colţuri de alte patru turnuleţe. Un pic mai în faţă ajungem la cea de-a doua poartă de acces în cetate – Poarta Mureşenilor – astăzi cunoscută sub numele de Poarta Schei. Cele două porti amintite mai sus, sunt singurele porţi de acces în cetate care se mai pot vedea şi în 2010. :)

Dacă am fi intrat în cetate prin Poarta Schei, la 100 de metrii mai jos, pe partea dreaptă, întâlneam Strada Sforii – cea mai îngustă strada din Europa, care de fapt era un gang de acces pentru pompieri. Un pic mai jos, dar pe partea stângă, intrăm pe o străduţă pe lângă Liceul Johannes Honterus şi ajungem în curtea Bisericii Negre. Dar pentru că nu acesta este traseul de urmat în mica noastră călătorie, vă invit să vă poziţionaţi lângă Poarta Schei. :) Dinspre Schei venea pârâul cel repede. Lângă Poarta Scheilor era o moară. Când apa venea mare, inunda toată imprejurimea, de uneori oamenii erau nevoiţi să pescuiască peştii din Biserica Neagră. :)))

În partea dreaptă de la Poarta Schei se vede drumul care ne va duce pe Tâmpa. Urcând pe acest drum, observăm în stânga Liceu Sportiv și ceva mai sus terenul Olimpia. Pe străduța care desparte Liceul Sportiv de terenul Olimpia, cam la 50 de metrii la vale, astăzi este Liceul industrial M. I. U. – care în acele vremuri era penitenciar. Aici erau ținuți cei care nu-și plăteau datoriile. În acest timp erau învățați diferite meserii, printre care și legătoria de cărți.

În față, lângă baza sportivă Olimpia, se găsește Bastionul Țesătorilor – cel mai bine conservat din cele șapte care au existat. Aceste bastioane erau construite în punctele cele mai expuse și erau ieșite mult mai în față decât zidurile pentru a putea ținti asupra asediatoarelor de sub ele. Distanţate la câte 110m, erau apărate fiecare de câte o breaslă şi denumite după aceasta. Ca poziționare în vechea cetate, acest bastion al Țesătorilor, era la capătul Dupăzidurilor de Sus, adică la capătul aleii de sub Tâmpa. Urmând zidurile cetății, pe aleea de sub Tâmpa, ajungem la patinoar – care se putea folosi pană acum ceva ani. M-am dat și eu de nenumărate ori cu patinele aici. Acest loc a fost reamenajat și s-a redeschis ca Bază de agrement. Acum aleea de sub Tâmpa este asfaltată, amenajată frumos. Atunci, când exista cetatea, nu era ca astăzi, pe aici o promenadă, ci numai o potecă, iar copacii erau curăţaţi la poalele Tâmpei. Şanţurile dinaintea cetăţii erau pline cu apă, unde bogătaşii ţineau peşti.

Toată această parte aparținând cetății de odinioară, a fost renovată în urmă cu 2-3 ani sau chiar 4. Chiar în fața zidurilor, consiliul local a amenajat un spațiu de joacă pentru copii. Dacă stai în acest parc pe bancă, ai senzația că trăiești în două lumi - în același timp - despărțite de câteva sute de ani. În față puteți admira Turnul Lemnarului, către care s-a amenajat o podeață de lemn cu scări – pe care se poate urca. Dacă vă uitați în dreapta de-a lungul zidului, o să vedeți aproape de capătul aleii de sub Tâmpa (– care duce la magazinul Universal – STAR) – o construcție, de formă elipsoidală – care a fost unul din cele mai puternice puncte de apărare ale cetății – Bastionul Postăvarilor. Cu acesta, comunica printr-o galerie de-a lungul zidului exterior – ce se vede și acum, Bastionul Tăbăcarilor (Cojocarilor). În urma renovărilor, acesta din urmă e un pic mai închis la culoare decât Bastionul Postăvarilor – care este alb.

De aici, de la poalele Tâmpei, șerpuiește un drum printre copaci până sus pe Tâmpa. Din vârful Tâmpei ai o priveliște încântătoare. Urmele trecutului apar aici la tot pasul. De acolo de sus... se vad ruinele cetății Corona și cele două turnuri care se ridică mândre printre copaci – cel Alb și cel Negru. Ceva mai jos de cetate, pe depresiunea dintre Tâmpa şi muntele Gorița, era o aşezare veche. Aici era apa care lipsea cetăţii. Spre Tâmpa erau două gropi adânci şi între ele o redută puternică. Aceste şanţuri erau neplantate şi pline de murdării. În aceste şanţuri se aruncau cadavrele şi vrăjitoarele care erau aspru pedepsite pe vremuri, deoarece ele aveau legătură cu diavolul. Cadavrele pluteau în apă mai mult timp. Nişte poteci strâmte între aceste locuri şi băltoacele, înlesneau circulaţia pietonilor.

Am ajuns la magazinul STAR și mergem spre Str. Republicii. În dreapta se observă o clădire mare – Prefectura. Urcăm până în Piața Sfatului – centrul istoric al Brașovului. Casa Sfatului – denumită cu secole în urmă ”Turnul Trompeților” – turn de veghe, care aparținea breslei cojocarilor – este astăzi gazda Muzeului Județean de Istorie. Tot aici întâlnim Casa Negustorilor – astăzi galeriile comerciale Corona. În imediata apropiere, întâlnim conturul impunător al Bisericii Negre. Construcția acesteia a durat 100 de ani. Când armatele vrăjmașe au dat foc Brașovului, flăcările au mistuit și acoperișul bisericii, innegrindu-i zidurile. De atunci și numele de Biserica Neagră. În curtea bisericii se află liceul cu predare în limba germană – Liceul Johannes Honterus. Dacă vă aduceți aminte, v-am spus că pe lângă liceu este o străduță pe care, dacă o urmăm ajungem pe Str. Nicolae Bălcescu care în dreapta ne duce către Poarta Schei și în stânga spre Magazinul STAR. Un pic mai sus în dreapta e și intrarea pe Str. Sforii.

De la Biserica Neagră, coborâm pe Str. Mureșenilor spre Livada Poștei. Ajunși de unde am plecat, închei prin a vă spune să vă mai aruncați o dată ochii pe poza cu cetatea. Exact în față se vede o poartă de acces. Aceea astăzi nu mai există. A fost demolată pentru că încurca circulația. Aceasta purta denumirea de Poarta Vămii - este prima poartă de acces din cele trei și este localizată exact la capătul străzii Mureșenilor. Aici se încasau vămile negustorilor.

Cum vă uitați la poză, în partea stângă, mai vedeți o construcție – Bastionul Aurarilor – cel mai nou dintre toate. Pe locul unde a fost – în 2010 găsim Corpul ”T” al Universității Transilvania – puțin mai jos – cam 100 m de vestitul hotel Aro Palace (vis-a-vis de Parcul Central).

Lipit de Poarta Vămii este zwingerul Blănarilor, în locul lui fiind în prezent Rectoratul Universității Transilvania, iar la capătul zidului (în partea dreaptă a imaginii) a existat Bastionul Curelarilor – acum Casa Baiulescu. Între cele două, pe porțiunea aceea de zid – s-a construit o școală generală. Casa Baiulescu este o secție a Bibliotecii Județene George Barițiu, în fața căreia am ajuns, fără să ne dăm seama, mai făcând doi pași în timp ce povesteam.

Ați obosit? Atunci... urcați-va fiecare în mașini – că ați tocit destul talpa la papuci - și haideți la Poiană să încingem un chef pe cinste.

---

VIZUALIZĂRI: 2625 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI