O primăvară norocoasă!

TIPĂREȘTE

Doamnelor și domnișoarelor, mamelor și bunicilor, verișoarelor și mătușilor – tuturor femeilor le doresc în această primă zi de Mărțișor o primăvară încărcată de bucurii, noroc cu carul și sănătate curată.

Iată că la București s-a ivit și o rază de soare în această primă zi de Martie, cu temperaturi crescute și deja mijiri de frunze și flori. Gândurile bune să vă înconjoare întotdeauna, veselia și starea de bine să vă cuprindă în momentele fericite, familia și prietenii să vă fie aproape în toate clipele, aprecierile să curgă necontenit, timpul să fie de partea voastră...

Doar cu câteva zile înainte de sosirea calendaristică a primăverii (1 Martie) suntem invitați în avanpremieră la spectacolul renașterii naturii de către Dragobete, numit și „Cap de primăvară” (24 februarie). Frumoasele legende românești îl înfățișează pe Dragobete drept fiu al Babei Dochia, un bărbat tânăr și frumos, neastâmpărat și pus pe șotii – un prim vestitor al primăverii și simbol al închegării relațiilor între tinerele cupluri.

Luna Martie constituie în calendarul popular românesc punctul de plecare în toate celelalte calendare specifice: agricol, apicol, păstoresc, pomicol sau viticol. În acest moment al anului se declanșează toate activitățile specifice domeniilor enumerate mai sus. Căldura oferită de soare crește, ziua se mărește, natura renaște – toate se întâmplă primăvara; apar în acest moment al anului ritualurile de purificare ale sufletului și trupului uman, ale pământului, gospodăriei țărănești, animalelor, grădinilor etc. (de ex. Focul Sfinților de Măcinici, Alexii, Cucii + o mulțime de ritualuri legate de sărbătoarea Paștelui). La aceste obiceiuri și ritualuri cu funcții apotropaice și de purificare, pe cât de complexe, pe atât de simple în esență se adaugă și cultul moșilor și strămoșilor – să nu uităm că zilele acestea sunt Zilele Babele (1-9 Martie) și Zilele Moșilor (9-17 Martie), iar sâmbătă (5 Martie) biserica comemorează Sâmbăta morților-Moșii de iarnă. După data de 8 martie – când serbăm Ziua Internațională a Femeii – urmează pe 9 Martie comemorarea celor „40 de mucenici din Sevastia Armeniei” – prilej de bucurie, se spune, pentru bărbați: este ziua în care pot bea 40 de pahare de vin (atenție vin! și nu altceva, deoarece simbolizează sângele martirilor; și doar o singură dată – nu la fiecare masă din casă sau restaurant :))) sau 44 de pahare (cică după tradiția geto-dacică; ori dorința unor persoane de a bea mai mult? ... ha, ha). Cu ocazia acestei sărbători se prepară și celebrii Măcinici sau Mucenici – o coptură rituală în forma cifrei 8 (de cele mai multe ori), presărată cu nucă și miere. În alte părți ale țării Mucenicii „apar” prin fierberea micilor forme de aluat în apă și adăugarea de nucă și scorțișoară.

Mărțișorul tradițional era compus din împletirea a două fire de culoare albă și roșie, simbolizând comuniunea dintre bărbat și femeie – renașterea naturii, viața în general. Cu timpul la acest șnur bicolor s-au adăugat bijuterii, monede sau alte obiecte decorative. Există un număr însemnat de legende ce înconjoară cu o aură frumoasă acest obicei; ele au fost transpuse pe hârtie de mulți cercetători mai vechi sau mai noi. Puterile atribuite acestui fir alb-roșu încă se învârt în mintea omului modern, deși ele au pornit tocmai din vremuri păgâne fiind „încărcate” în talismane dedicate Zeiței Mame.

Cu ocazia acestor sărbători putem cerceta cărțile și citi despre semnificația plină de învățăminte a unor obiceiuri, ritualuri ori obiecte înzestrate cu funcții protectoare. Dacă trecem peste diversele legende și interpretări (așa cum este tendința ultimilor zeci de ani), ne putem rezuma la: a dărui ceva din inimă – a purta acel mărțișor/șnur/talisman dăruit de o persoană dragă nouă – a crede în dragostea și norocul conferit de mărțișor.

În încheiere redau o relatare simpatică din publicația „Realitatea Ilustrată” din martie 1937; la întrebarea reporterului: „Care a fost primul d-tale mărțișor? ”, celebrul actor Constantin Tănase a povestit: Povestea mărțișorului se împarte după mine în două epoci: prima epocă este mărțișorul copilăriei. Eram la Vaslui și mărțișorul însemna pentru mine vestirea primăverii. Mama îmi făcea o brățară din salcie pe care mi-o lega de mână și mă obliga s-o port toată ziua până pe 'nserate. Asta pentru ca anul care începe odată cu primăvara să fie cu noroc și spor. A doua epocă a mărțișorului este pentru mine aceea din orașul mare, unde oamenii își dăruesc anumite obiecte, care prin formă, felul și valoarea lor prevestesc binele și norocul. Primul mărțișor pe care l-am primit în această categorie a fost de la un giuvaergiu de pe strada Carol care avea printre bijuteriile lui un cărăbuș de briliante adus de la Paris. Acest dar a constituit pentru mine o mare surpriză și m-a bucurat enorm. M-a surprins în același timp căci nu-mi închipuiam cum cineva poate să-mi facă un dar atât de prețios, oricât de simpatic i-aș fi fost. Care nu mi-a fost însă mirarea când după 10-12 zile m-am pomenit acasă cu o factură de 25.000 lei. Ca să-l învăț minte, i-am comunicat că am dat și eu mai departe în dar cărăbușul. L-am ținut vreo 4-5 zile în nervi și apoi i-am achitat banii căci interesându-mă, m-am convins că piesa valora într-adevăr atât. De-atunci, de câte ori primesc ceva de mărțișor mă interesez să văd dacă e plătit sau nu.

La Mulți Ani și o primăvară frumoasă!

---

VIZUALIZĂRI: 921 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI