Ți-am luat un mărțișor... ție, femeie sau bărbat

TIPĂREȘTE

Vă spuneam în articolul despre casa Mărțișor a lui Tudor Arghezi că m-a făcut un moldovean să-mi amintesc de amicul nostru, bucureștean "deportat" prin repartiție la final de studii medicale undeva într-un sat de care s-a atașat și unde a făcut pediatrie în condiții greu de imaginat până la vacanța finală în care "cazarea" este doar cu check-in. Ne povestea cu mult umor cum a primit primele mărțișoare de la localnice, însoțite de tot bagajul de pupături și îmbrățișări, cum au râs de el sătenii că duce flori soției de 1 martie. Atunci am aflat prima dată de acest obicei din Bucovina și, în fiecare an, pentru a nu râde de ei poștașul, plicul cu mărțișorul soției era expediat pe numele lui. Apoi am citit legendele frumoase pe care poate le știți și voi sau poate doar doriți să aflați câte ceva despre magia tradiției.

Ne-am luat obiceiul, atât noi cât și vecini de peste granițe, să încercăm să ne însușim istorii, tradiții, obiecte vechi, de teritorii nu vorbim aici. Așa și cu mărțișorul pe care mulți îl numesc obicei tradițional românesc. Din păcate adevărul a sărit pârleazul căci obiceiul este și la vecinii noștri, este specific de fapt popoarelor balcanice, foarte sărbătorit la noi și la bulgari dar și la ruși sau albanezi. Sincer mie mi-ar place la ruși unde, deși nu se oferă mărțișoare ca ale noastre, se serbează prima zi din martie cu multe clătite, în spațiul public, cu distracție și voie bună pentru a goni iarna, se dă foc unei păpuși de paie și se cere iertare celor pe care crezi că i-ai supărat, doar este sărbătoarea Măslenița.

Bulgarii în schimb au Martenița sau Baba Marta, ei susținând că obiceiul le aparține și celelalte popoare balcanice l-a preluat de la ei. Legenda lor este legată de întemeierea primului hanat la 1 martie 681 și este o poveste de dragoste frățească foarte frumoasă. Dar aceasta este legenda cu ceva iz istoric însă în popor este Baba Marta, corespondentul Babei Dochia de la noi, o babă capricioasă și o soacră rea care aduce spiritele rele în casă dacă nu faci curățenie generală înainte de 1 martie. Bulgarii bărbați primesc mărțișoare șnur pe care le poartă până văd prima barză. De asemeni la bulgari primesc șnurul simbolic și animalele din curte, pisici, câini, cai dar și clădirile; portul simbolului se face după statutul social: bărbații căsătoriți la șoseta dreaptă (sincer acum, e dificil pentru unele femei să afle în ce relație intră dacă nu se vede șoseta), fetele nemăritate pe partea inimii iar fetele bătrâne la degetul mic al mâinii stângi (!?). Pentru toți însă purtarea martei, marticikăi, gadalușkă, adică mărțișorul ce te protejează de rele, e o bucurie.

Dar la noi zicem că este cel mai frumos și bănuim că aici s-a păstrat cât mai aproape de obiceiul antic. Pentru că pe teritoriul țării noastre a fost găsit primul obiect asemănător cu mărțișorul, pietre colorate în rosu și alb, la Schela Cladovei în Mehedinți, acolo unde se bănuiește că a fost cea mai veche civilizație a Europei, cam 8000 -10.000 de ani în urmă. Sigur se știe că este un obicei al tracilor și atunci nu ne miră că bulgarii îl revendică, căci doar pe teritoriul lor s-a aflat capitala triburilor trace. Din punct de vedere al istoricilor și al artefactelor existente, tracii prin daci sunt cei ce au păstrat obiceiul purtării mărțișorului pe teritoriul țării noastre doar că la ei firul împletit era de regulă din lână sau cânepă neagră și albă și reprezenta iarna și primăvara, viața și moartea, renașterea naturii după iarna grea. Sau cum spune legenda foarte veche a Babei Dochia, triumful iubirii asupra urii. Căci acesta este mesajul legendei Dochia, una din variante o prezintă ca pe o femeie bătrână și rea care, supărată că fiul ei s-a căsătorit fără să-i ceară acordul, se răzbună pe frumoasa noră pe care o trimite la râu cu lână neagră să o facă albă. Fata este ajutată de un flăcău frumos, Isus sau zeul Marte, care-i dă o floare roșie să o ajute la albit lâna. Ajunsă acasă povestește despre cele întâmplate dar Dochia nu o crede și pleacă pe munte să caute floarea și pe tânărul darnic bănuit a fi iubitul fetei. De aici știți povestea cu cojoacele de care se dezbracă, pe rând până o apucă viscolul și îngheață sau împietrește pe munte. Nu uitați să vă alegeți o zi care să vă prevestească starea sufletească în anul acesta, obicei păgân, necreștin, la fel cu mărțișorul. Dar revenind la continuitatea tradiției, Dacia este ocupată așa cum bine știți iar Imperiul Roman, la care anul nou se sărbătorea tot pe 1 martie, vine cu sărbătoarea Matronalia dedicată zeului Marte care inițial a fost ocrotitorul agriculturii, forțelor naturii și primăverii, mai târziu ajungând să se "reorienteze" către arta războiului.

Sunt atâtea legende frumoase legate de această tradiție dar mie îmi place aceea legată de soare, pe care îl iubesc nespus: se zice că Soarele s-a transformat într-un flăcău chipeș și a coborât să joace hora într-un sat cu frumoasele fete de la noi dar un dragon l-a prins și ascuns sub pământ astfel că întunericul și frigul s-au instalat. Un fecior frumos și viteaz a găsit ascunzătoarea și s-a luptat cu dragonul până a eliberat Soarele. Din sângele viteazului scurs pe zăpada albă au răsărit ghiocei. Legenda spune că de atunci există obiceiul oferirii șnurului alb-roșu și a banului de argint sau aur - simbolul soarelui - în tradiție darul se agăța la mână sau gât înainte de răsăritul Soarelui. El trebuie purtat un nr stabilit de zile prin obiceiul fiecărei zone a țării, apoi nu este aruncat ci agățat într-un pom sau aruncat în sus spre soare (ca norocul sa fie mare) sau în multe alte feluri.

Sunt atâtea de spus despre mărțișor, dar vă las și vouă loc în ecouri, pe care le voi considera amuleta oferită mie zilele astea și desigur că-mi va purta noroc. Mă voi mulțumi cu firul rosu-alb răsucit, unde roșul reprezintă viața, femeia cu darul maternității iar firul alb înțelepciunea, forța, masculinitatea căci de fapt acesta este mesajul ancestral al firului de mărțișor, funia vieții, veșnica unire a celor două sexe care duc la continuarea ciclului viului.

Aseară am vrut să termin acest articol dar oboseala a învins și în momentul când am vrut să mă opresc din scris, am văzut urarea de mărțișor, primul și foarte frumos talisman, de la Câpcă1, o frumoasă surpriză înainte de răsăritul din calendar (afară plouă!). Mulțumesc pentru gingașul prim mărțișor și, așa cum i-am scris și lui, să ne bucurăm împreună ca în firul împletit, de venirea primăverii.

---

VIZUALIZĂRI: 1024 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI