ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 29.02.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 24.06.10
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
JAN-2016
DURATA: 1 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
DISTRACŢ. / RELAXARE:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
90.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

Dâmbovița, apă dulce... Partea III: Piața Unirii – Timpuri Noi (iarna)

TIPĂREȘTE URM de aici

Închei cu acest episod serialul dedicat plimbării pe malul Dâmboviței bucureștene în trei anotimpuri; trei scene ce conțin fotografii care reflectă culorile sezonului respectiv, plimbări în momente diferite ale zilei, admirație în fața unor clădiri încărcate de ani... Deși considerat fragmentat, totuși traseul e prea încărcat de obiective ce mustesc de istorie și povești romanțate ale vremurilor de demult încât să fie redat într-un singur articol-fluviu.

Fragmentul prezentat astăzi cuprinde plimbarea pe faleza râului Dâmbovița efectuată într-o zi de sfârșit de ianuarie, între Piața Unirii și Podul Timpuri Noi. Distanța parcursă pe mal a fost de circa 3 km (cu abateri pe străduțe) într-un timp de o oră și jumătate.

În precedentul articol v-am spus două vorbe despre amenajările albiei Dâmboviței în perimetrul Capitalei până în anii 1880-1885; la exact 100 de ani reîncep modernizările cursului de apă, astfel că între 1985-1988 Dâmbovița capătă aspectul pe care îl putem vedea și astăzi. Râul și-a pierdut o parte din aspectul natural prin construirea unei albii artificiale, betonate, compusă din două etaje: cuva de beton de la suprafață pe care curge apă curată și o casetă subterană care colectează apele uzate din București. Cursul de suprafață este controlat de Barajul Ciurel și mai multe stăvilare, albia având o adâncime maximă de peste 4 m și o lățime între 20 și 60 m. Din gardul de fontă existent în perioada interbelică cred că au rămas doar stâlpii, panourile din fier forjat dintre stâlpi înlocuind vechile barele orizontale ce le observăm în fotografii de epocă.

Hanul lui Manuc. După ce trecem de Palatul de Justiție ajungem în zona Piața Unirii, zonă unde râul dispare sub o mare platformă – primele lucrări de acoperire a cursului Dâmboviței au avut loc în 1935 în perimetrul Podul Halelor și Rahova. Arealul s-a schimbat mult în timpul regimului comunist, au dispărut clădiri (Spitalul Brâncovenesc, Hala Unirii etc.), a apărut Parcul Unirii și Bulevardul Victoria Socialismului cu celebrele fântâni arteziene. O istorie a zonei bine scrisă și ilustrată găsiți aici: art-historia.blogspot.ro/ ... ala-unirii.html. Clădirea care ne fură privirile pe partea stângă a Dâmboviței este Hanul lui Manuc – construit între1806-1808 de către armeanul Manuc Bei (demnitate otomană), negustor, diplomat, om politic, iubitor de cărți. Dinspre râu observăm frontul liniar cu numeroase ferestre la etaj și acoperiș de șindrilă. Hanul bucureștean avea în secolul al XIX-lea peste 100 de camere la etaj, 15 pivnițe, bucătării, saloane, magazii, prăvălii la parter, cafenea în curtea interioară. Și astăzi dacă intrați în curtea interioară veți fi impresionați de cerdacul cu arcade și decorațiuni de fier forjat, scările de lemn, mulțimea de uși și ferestre decupate în albul pereților. În sălile acestui han au avut loc în 1812 negocierile dintre Imperiul Țarist și Poarta Otomană, atunci când Basarabia este cedată rușilor. Accesul în interior se face printr-un gang înalt, închis de porți masive, țintuite; sub streașină se află un brâu de decorațiuni vegetale. În interior funcționează un restaurant și un bistrou, iar vara o terasă exterioară în curte. Vis-a-vis de han se află Biserica „Sf. Anton” – biserică domnească ce aparținea de curtea domnească, având ca an de construcție, acceptat de cercetători, anul 1559, în timpul lui Mircea Ciobanul. Biserica seamănă cu ctitoria mănăstirii de la Cozia, iar alături de clădirea muzeului și clopotniță formează un tot unitar; icoana „Sf. Antonie cel Mare” din lăcaș atrage pelerini nenumărați. Tot în această zonă se află și Palatul Voievodal Curtea Veche, azi muzeu. Ruinele primei curți domnești bucureștene, distrusă de incendii și cutremure în secolul al XVIII-lea, se pot observa chiar din stradă: arcade de cărămidă, fragmente de coloane, bucăți de zid, lespezi de marmură etc. În fața ruinelor tronează bustul lui Vlad Țepeș, domnitorul ce a emis în 1459 hrisovul care atestă documentar pentru prima dată numele de „București”.

Biblioteca Națională a României. Ne perindăm prin fața clădirii Magazinului Unirii, îmbrăcată în reclamele unor firme celebre, un fel de „mall” al vremurilor comuniste, răzbatem prin zăpada destul de consistentă ce îmbracă trotuarele parcului și ne oprim în dreptul șirului de fântâni arteziene (nefuncționale iarna). De aici putem vedea din nou pe axul bulevardului imensul Palat al Parlamentului și, mult mai aproape, Catedrala Patriarhală. Ne apropiem de locul unde râul Dâmbovița reapare de sub planșeu: albia de beton cuprinsă între Bulevardul Unirii și Splaiul Unirii este mult mai lată, iar curba din dreptul Bibliotecii Naționale oferă un luciu de apă generos. Pe perioada iernii nivelul de apă curată din albia de suprafață este mai scăzut, iar în ziua plimbării am „prins” o golire totală a cuvei de beton pentru lucrări de curățare a deșeurilor acumulate sub pasajul Unirii. Această acțiune nu oferă o imagine prea plăcută, noroc cu zăpada de pe maluri și ochiurile de apă înghețate care mai „îndulcesc” peisajele. Pe fundal observăm clădirea de sticlă a Bibliotecii Naționale pe care eu am cunoscut-o localizată în Palatul Bursei din strada Doamnei. Noul sediu de pe Splaiul Unirii alocat bibliotecii, după ce ani de zile a stat în paragină, oferă spații generoase pentru sălile de lectură, depozite mari pentru cărți și publicații periodice (este loc pentru 12 milioane de volume), săli de conferință și expoziții, birouri pentru personal. Alura modernă a clădirii înaltă de 30 m este confirmată și la interior de lifturile din sticlă, sistemele de iluminat direcționate, podele și plafoane din sticlă – suprafața construită are circa 15.000 de metri pătrați. Deschiderea oficială a avut loc de Ziua Națională a Bibliotecarului, în 23 aprilie 2012.

Mănăstirea Radu Vodă. Urmând cheiul Dâmboviței, în apropierea podului și pasajului rutier Mărășești, intrăm pe strada Radu Vodă și ne îndreptăm spre ansamblul monastic căutat de pelerini pentru relicvele „Sf. Ierarh Nectarie Taumaturgul”. Situat pe o înălțime lăcașul de cult a fost ctitorit într-o primă formă de Alexandru al II-lea Mircea în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Biserica actuală este rezidită de Radu Mihnea între 1613-1614 după planul bisericii mănăstirii Curtea de Argeș. Curtea mănăstirii, în care se află și clădirile Seminarul Teologic „Mitropolitul Nifon”, era acoperită cu zăpadă. Mai multe cruci de piatră se află înșirate pe pantele împădurite – pe perioada verii micul parc din curtea bisericii oferă o umbră binecuvântată. Turnul clopotniță are formă pătrată, pereți groși de piatră și o decorație neoclasică; a fost refăcut în anul 1804. În interiorul bisericii e liniște deplină, iconostasul aurit domină incinta, oamenii se perindă plini de speranță prin fața icoanelor și relicvelor sfinte.

Biserica Bucur Ciobanul. În fața aleii de acces în Mănăstirea Radu Vodă, aproape pe cheiul Dâmboviței se află această mică bijuterie religioasă, aproape strivită între un bloc comunist și o construcție de aluminiu și sticlă. Sus pe colină bisericuța străjuiește de câteva secole apa Dâmboviței, legenda legând originile orașului de această ctitorie a lui Bucur Ciobanul. Descoperirile arheologice din 2007 au adus la lumină vestigii ce împing vechime a lăcașului de cult până în secolul al XV-lea – cu ocazia unei vizite în zonă am văzut și eu o parte din acele săpături arheologice. Restaurarea și consolidarea bisericii din ultimii ani au scos la iveală frumosul ancadrament al ușii, pridvorul înalt sprijinit pe stâlpi de lemn și chenarele de piatră decorate cu motive vegetale. Clopotnița integrată în zidul înconjurător din cărămidă și „căciula” rotundă a acoperișului de pe turlă sunt elemente interesante.

„Adidașii” de București. Pe partea dreaptă, după podul Mărășești, se mai află o serie de clădiri, majoritatea abandonate care au adăpostit o întreagă platformă dedicată industriei de încălțăminte. Sunt peste 135.000 de metri pătrați ocupate din 1913 de fabrica Bourul (a cărei denumire o mai putem vedea gravată pe o clădire) și Tăbăcăria Națională, transformate apoi în Talpa și Dâmbovița, apoi unite sub denumirea Pionerul. Pantofii sport produși aici erau foarte căutați în epoca comunistă. Moștenitorii lui Nicola Prodanoff, proprietarul de la începutul secolului al XX-lea, se judecă și acum pentru retrocedarea fabricilor.

Concluzii. Aceasta a fost plimbarea pe cheiul Dâmboviței: trei episoade – trei fragmente din cursul râului Dâmbovița – trei anotimpuri. Pe malul râului, polarizator de viață materială și spirituală, se află înșirate clădiri istorice, biserici și mănăstiri vechi, parcuri și instituții de învățământ. Trebuie să dăm o șansă și acestui gen de incursiuni pe faleza râurilor ce străbat zone urbane. În ultimii ani au apărut tot felul de proiecte de reamenajare a falezei și zonelor adiacente râului Dâmbovița (metropotam.ro/Utile/proie ... a-art5169417376 sau centralbucuresti.ro/?id2= ... 001000000040120), să sperăm că se vor concretiza într-un timp cât mai scurt.

Râu cu unda ta cea lină,
Cu dreptate lăudat,
Tot cu matca-ți cristalină
Murmuri, murmuri, ne-ncetat.
Dâmbovița apă dulce
Cin-te bea nu se mai duce.
(Winterhalder, 1846)


[fb]
---
Trimis de tata123 🔱 in 29.02.16 22:53:05
Validat / Publicat: 01.03.16 09:47:06
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.

VIZUALIZĂRI: 1766 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

17 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P14 Biserica Bucur Ciobanul sub „asediul” zăpezii.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA simbolic articolul - VĂ PLACE? [doar simbolic; articolul NU are PMA std]
PUNCTAJ CRT: 0 PMA (std) PLUS 2036 PMA (din 36 voturi)
NOTĂ: Acest articol nu beneficiază de punctajul standard acordat automat.
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

17 ecouri scrise, până acum

webmaster26
[01.03.16 09:46:24]
»

Conform Regulamentului : CAP3. A. 1. C1, C2 articolul se publică fără PMA standard.

elviramvio
[01.03.16 10:05:33]
»

Nu cred ca merita sa fie fragmentat, daca te uiti in istoria AFA vezi ca esti nedreptatit (imi pare rau ca spun asta de 1 martie). Capitala tarii noastre are o istorie lunga, are cladiri superbe, bolnave voit si care vor muri curand, este un oras cunoscut si vizitat de multi straini care s-au indragostit de case, strazi, statui si te intreaba pe tine, turist in tara lor despre acestea si tu esti cam fastacit ca nu stii, desi esti bucurestean. iti spun asta pentru ca eu am patit rusinea cu o statuie din Bucuresti, voi scrie un articol despre ea, o grecoaica mi-a pus in fata miniatura si m-a intrebat despre: trecusem pe langa statuie de la 19 ani, mereu, cu pauzele in care n-am fost locuitoare a orasului, concluzia este ca mi-a dat o lectie grecoaica pe care, recunosc, o meritam.

Multumesc pentru cuvintele frumoase de la articolul meu cu casa Martisor si scuze ca nu am raspuns, dar Cronos... sa dam vina pe zeu ca e "nemuritor si rece".

Cu sau fara puncte, iti propun sa continui saga Bucuresti, voi scrie si eu pentru ca doar ieri, trecand pe o artera importanta mi-am promis sa ma intorc sa fac poze caselor ce vor disparea in urmatorii ani desi, daca ar fi conservate si renovate, sigur am avea mai multi turisti.

Sa ne citim cu bine!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][2 voturi]
mishu
[01.03.16 10:43:12]
»

Imi pare rau ca se termina aici, m-am bucurat de ceea ce am citit si te felicit din tot sufletul. Eu sunt la categoria junior - 50-60 ani, iar aceasta zona finala Timpuri Noi o cunosc si din perioada copilariei (am stat oarecum prin apropiere), am invata in zona, am lucrat 23 de ani in zona asa ca am vazut marirea si decaderea ei sau nasterea si renasterea ei. In urma cu aproape 40 de ani aici era un cartier de case micute, inghesuite (unele cu etaj dar in care locuiau mai multe familii) care insa reprezentau suflatul acelor oameni care statea acolo unii de mai multe generatii. A venit insa cineva si a dat voios din mana si a fost daramat totul iar oamenii mutati la bloc. Poate o sa spuneti " Si ce daca, s-au dus maghernitele si acum se inalta niste blocuri frumoase" asa o fi, insa pentru acei oameni mutati cu forta a fost o trauma, s-a rupt ceva din ei. Aveam si eu colega mea de banca care desi era copil a suferit dupa acea casa. Nu trebuie sa uitam niciodata de unde am plecat si ce avem in spate. Cat despre cele spuse de @elviramvio cati dintre noi cunoastem orasul in care suntem, cred ca foarte putini pentru ca ne deplasam in viteza cu gandurile in alta parte, si eu fac parte dintre acestia, foarte greu ma concentrez pe obiectivele pe langa care trec, sa le vad intr-adevar. Nu stiam unde este Muzeul Aman, desi trecusem pe langa el de foarte multe ori. A fost nevoie de un reportaj la TV ca sa invat care sunt statuile de la Universitate pe langa care trecusem de cel putin 100 de ori. Vizitam tot felul de orase din tara sau din afara insa nu ne cunoastem orasul in care stam (poate ca de multe ori nu avem cum sa o facem) si daca tot nu reusim pentru ca intotdeauna ceva este mai important, chiar daca articolul nu va avea valoare in puncte, va avea valoare in cunoastere. Fiti darnici si impartasiti din cunoasterea orasului vostru. Felicitari inca o data celor care o fac si celor care o vor face.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][2 voturi]
webmaster
[01.03.16 10:48:04]
»

Până acum vreo zece zile, albia râului era golită și s-a mai trecut cu tractorul să curețe mâlul și gunoaiele aruncate.

adrianbogdan
[01.03.16 10:59:29]
»

Buna!

Foarte interesante articolele.

In timp ce citeam descrierea ta la Hanul lui Manuc, ma gandeam ca a facut chiar bine Ceausescu cand a sistematizat zona a desfintat liniile de tramvai care circulau foarte aproape de han.

O cladire noua dar pentru mine importanta este cea a Teatrului de Opereta si Musical Ion Dacian cu intrare prin Octavian Goga si care se afla relativ in spatele bibliotecii.

Frumos ai descris si zona veche din perimetru Radu Voda, marele pacat al acestei zone este ca sta ascunsa dupa blocuri.

Cu respect!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][1 vot]
Floryn81 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[01.03.16 13:50:07]
»

Interesant acest serial dedicat plimbării pe cheiul Dâmboviței, în care am avut ocazia să descopăr o altă față a Bucureștiului, diferită de cea pe care am perceput-o eu în cele câteva zile pe an în care mai vin aici cu diverse treburi.

Fotografiile încheagă un puzzle virtual al unui oraș frumos, în care reperere istorice apar la tot pasul; trebuie doar să ai informația (pe care ne-ai pus-o la dispoziție) și dorința de a cerceta pentru a cunoaște locuri și lucruri interesante.

Îți doresc să ai parte de o primăvară plină de plimbări frumoase și de realizări pe AFA!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][2 voturi]
tata123 🔱AUTOR REVIEW
[01.03.16 14:11:46]
»

@webmaster26 - Mă supun hotărârii moderatorilor care apreciază articolul conform Regulamentului: Capitolul 3, partea A, punctul 1, subpunctul C1 (amfostacolo.ro/cafenea/in ... lo-sistemul-pma). Permiteți să nu fiu de acord cu subpunctul C2 - nu am depășit numărul de 5 articole pe an scrise despre localitatea de domiciliu (sunt două despre parcuri și trei despre plimbarea pe cheiul Dâmboviței). O primăvară frumoasă!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
tata123 🔱AUTOR REVIEW
[01.03.16 14:22:30]
»

@elviramvio - Mulțumesc pentru cuvintele frumoase; Bucureștiul oferă permanent subiecte interesante.

@mishu - Mulțumesc pentru aprecieri; vrem, nu vrem mulți dintre noi am avut/avem legătură cu râul Dâmbovița.

@adrianbogdan - Mulțumesc pentru lectură. La un moment dat Hanul lui Manuc se afla chiar pe cheiul Dâmboviței, înainte de sistematizarea cursului de apă. Ansamblul monastic Radu Vodă e înghesuit în spatele blocurilor, dar poate acesta a fost și norocul lăcașului de cult - a scăpat de demolare în epoca comunistă.

O Primăvară frumoasă tuturor!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
tata123 🔱AUTOR REVIEW
[01.03.16 14:30:04]
»

@Crazy_Mouse - Mulțumesc pentru atenția acordată articolelor din această serie. Este interesant să descoperim noi trasee de vizitat în orașul în care ne-am născut/trăim, noi obiective grupate după anumite criterii sau rute turistice de genul „Pe urmele... ”. Dacă ne-am dezlipi mai mult timp ochii de pe ecranul smartphone-lui în timp ce mergem spre o destinație (pe jos ori cu mijloacele de transport în comun) sunt sigur că vom observa clădiri, parcuri, monumente interesante - dar asta e altă discuție.

De asemenea, îți doresc călătorii interesante, sănătate maximă și articole bune.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][1 vot]
adrianbogdan
[01.03.16 14:32:51]
»

@tata123 - sti ma gandesc ca in loc de Casa poporului "cetateni straini" ar putea vizita parte din obiectivele prezentate de tine in articol si la final sa bea o bere in curtea interioara a hanului.

Da stiu ca sistematizarea lui Ceausescu a modificat binisor cursul Dambovitei si tin minte clar ca o serie de tramvaie intorceau chiar in fata hanului orecum lateral de Hala Unirii, mai tin minte ca in zona se circula haotic fara nicio logica, dar ce ma bucura cel mai mult e ca hanul e acolo la locul lui nu stiu cat de protejat de metrou... dar in fine asta este o alta discutie.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][0 vot]
liviu49
[04.03.16 20:17:34]
»

@tata123 - Uite, d-aia n-are ursul coada! Pentru ca nu voi intelege niciodata excesul de reglementare, care pana la urma nu face altceva decat sa ingradeasca dreptul la libera exprimare al tuturor. Daca despre fiecare cladire cu valoare arhitecturala deosebita care mai exista sau a fost demolata se poate scrie cu economie maxima cel putin o pagina, nu inteleg de ce trebuie limitat dreptul autorului de a incerca prezenta prezentarea unei zone importante din Bucuresti doar in doua episoade. de aceea imi permit (sper ca autorul articolului nu se va supara pe mine) sa aduc vorba despre cele doua cladiri monument mentionate de autor (Hala Unirii si Spitalul Brancovenesc), de cladirea Tribunalului Bucuresti, din str Danielopol, restaurantul Calul Balan, din str Halelor, langa Hanul lui Manuc, cladirea hotelului Rahova, la intersectia Splaiului cu calea Rahovei, cladirea demolata a Institutului de Medicina Legala Dr. Mina Minovici, pe splai colt cu str. Cauzasi, pe unde urca alta data autobuzul 42 spre Balta Alba. Sunt cateva din cladirile reprezentative de pe cheiul Garlii, cum stiam noi aceasta artera rutiera, de care imi aduc aminte si imi cer scuze pentru ca uitat poate multe.

Dupa mai bine de 35 - 40 de ani mai am si eu dreptul sa uit. Pacat ca se termina serialul!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][2 voturi]
webmasterX
[04.03.16 20:56:54]
»

@liviu49 - cine, cui i-a ingradit dreptul la libera exprimare?? Se pot scrie si 100 de articole fara probleme. Insa numai primele 5 beneficiaza de PMA standard. Restul se pot vota simbolic cu +/- 1 PMA.

liviu49
[04.03.16 21:23:32]
»

@webmasterX - Pentru mine tocmai aceasta diferentiere mi se pare o ingradire a dreptului de a scrie oricat de multe articole. Evident contez pe faptul ca acele articole reprezinta contributia efectiva a autorului la procesul de cunoastere si nu o compilatie de fragmente din alte articole ale altora. Nu inteleg de ce primele 5 articole sunt punctate intr-un fel si urmatoarele in alt fel.

Daca, de exemplu, mi-as propune sa descriu monumentele arhitectonice de pe calea Victoriei si mi-as permite sa scriu cate un articol de cate 2-3 pagini pentru fiecare monument, inseamna ca primele 5 monumente vor fi apreciate intr-un fel, iar urmatoarele in alt fel. Sau sa fiu mai explicit, daca s-ar nimeri ca articolul despre cladirea Ateneului sa fie al saselea articol, acesta va fi trecut la categoria scarbe (iertata sa-mi fie exprimarea, dar cam aceasta ar fi efectul diferentierii). Dar stati linistit ca nu ma mai apuc sa scriu articole. Mi-e de ajuns cat am scris, asa ca prefer sa transmit cunostintele mele in alt fel si in alt loc. Nu mi se poate interzice sa scriu ecouri si recomandari, asa ca la aceste capitole voi fi prezent, chiar daca deranjez.

Numai bine!

P. S. Chiar si legile se mai schimba!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][3 voturi]
tata123 🔱AUTOR REVIEW
[04.03.16 21:28:38]
»

@liviu49 - Mulțumesc pentru lectură și pentru completări - sunt binevenite din partea unor oameni care au văzut locurile așa cum arătau ele cu zeci de ani în urmă. Nu te supăra pe webmasteri, ei au motivat retragerea punctajului standard din punct de vedere al fragmentării excesive (conform Regulamentului: Capitolul 3, partea A, punctul 1, subpunctul C1). Cu subpunctul C2 nu am fost de acord, cum am scris mai sus (abia acest al treilea episod era nr. 5).

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][1 vot]
liviu49
[04.03.16 21:43:21]
»

@tata123 - Raman ferm convins ca articolele dvs. (sa nu va suparati pe mine ca folosesc prenumele de reverenta, chiar daca varsta mi-ar da voie sa folosesc alt prenume, dar bunul simt asa cum l-am invatat eu ma obliga sa ma adresez in acest mod cu o persoana pe care nu am avut ocazia sa o cunosc personal) nu reprezinta fragmentare excesiva. Nu poti prezenta intr-un singur episod la un loc toate monumentele arhitectonice care merita vazute si mi se pare nefiresc ca unor monumente sa nu le acorzi respectul cuvenit. Fragmentare excesiva ar putea fi prezentarea unui monument pe etaje, dar si acolo pot avea suficiente motive de bun simt pentru a le prezenta separat. Nu poti aprecia intr-un fel cinci monumente si celelalte 100 in alt fel. Ce-ar fi daca la un meci de fotbal pentru primele 5 goluri marcate de o echipa intr-un meci acestea vor figura in clasament, la golaveraj, ca un gol, iar urmatoarele doar un sfert de gol.

Sper ca cine trebuie sa citeasca si PS de la ecoul meu anterior. Sper ca nu am fost prea subtil!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][3 voturi]
Dragoș_MD CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[05.03.16 00:00:51]
»

Ce aș mai adăuga eu la cele de mai sus:

- printre clădirile dispărute din zonă: Biserica Sf. Vineri; Institutul medico-legal Dr. Minovici (cam pe unde îs Biblioteca și Opereta acum); Fabrica „Timpuri Noi” (Lemetru sau mai bine zis, Lemaitre, din 1864; aici va apare un nou complex rezidențial)... Ceva mai la vale, pe partea dreaptă a râului, după podul Lemetru (Timpuri Noi), mirosul ne vestea de departe apropierea de Abator. Nici ăsta nu mai funcționează. Cred că e unul dintre puținele lucruri pe care nu le regretă nimeni din zonă, ba chiar dimpotrivă.

Și să nu uităm de Colectiv, o hală prăpădită de întreprindere (Pionierul) „transformată” în „club” de niște inconștienți; păcat că abia în ceasul al doișpelea le vine românilor mintea la cap. Și mai rău e că nu durează.

- Și mai la vale, în drum spre Târgul Vitan, tot pe malul drept, nea Nicu visase să facă un mare parc. Drept pentru care a demolat pușcăria și mânăstirea Văcărești, și cam toate casele de pe acea coastă de deal. Cum totul a rămas doar în visele lui, zona s-a sălbăticit devenind ceea ce azi unii numesc „Delta Bucureștiului”. Nu m-ar mira ca peste o vreme chiar să devină obiectiv turistic.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][2 voturi]
abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[07.03.16 00:36:18]
»

Dacă e să mai amintim dintre cele ale trecutului, un obiectiv inedit pentru București au fost izvoarele de apă minerală din zona Timpuri Noi de azi, cunoscute sub numele de „apele de la Văcărești”. Descoperite, mai bine zis deschise, în urma construirii unui pod (pesemne chiar cel de la Timpuri Noi, pod situat atunci pe Calea Văcărești), prin 1870, au funcționat vreo 10 ani, și au fost un pol de atracție pentru viața socială a orașului. Ba chiar unul din primele trasee de tramvai a fost instalat în zonă, iar duminicile se formau dinspre centru convoaie de tramvaie cu imperială (etaj), cu lăutari și petrecăreți, care veneau la fîntîna amenajată aici, pentru socializare.

Apele au fost prescrise și pentru cură, iar izvoarele au secat în urma unui nou șantier, de amenajare a malurilor rîului.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][2 voturi]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adrianbogdan, elviramvio, liviu49, mishu, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂLa pas prin Bucureşti:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.72495603561401 sec
    ecranul dvs: 1 x 1