Croazieră sau excursie ... plimbare să fie!

TIPĂREȘTE

Cand spun croaziera, voi la ce va ganditi?

Eu ma gandesc la Titanic. Poate de-asta n-am fost in multe croaziere, sa nu ma scufund...

Imi imaginez un vapor imens cu domitoare luxoase si locuri unde poti servi masa intr-o tinuta de seara. Ma gandesc la cocktailuri sau bauturi colorate cu paie, umbrelute si lamai agatate de pahare. Vad niste doamne cu palarii de-alea cu boruri largi sa nu le prinda soarele sau in costume albe de baie. Albe… ca de … sunt prea fitoase sa intre in apa sa le murdareasca. Aud o orchestra care canta valsuri pana se scufunda vaporul...

Visez la niste sezlonguri in care sa ma afund cu o carte buna in mana in timp ce valurile ma leagana usor. Poate in timpul asta un mariachi imi canta o cantoneta sau imi flutura un evantai de pene. (Eu tin cartea in mana… nu pot sa ma ventilez singura… :))

Seamana cu Titanic, nu? Dar sa nu va ganditi ca am fost intr-o astfel de croaziera…

Cand am auzit prin Malinska de croaziera mi s-a aprins beculetul. Acuma sigur ca nu ma asteptam eu sa fie cum am descris mai sus. E vorba de niste excursii organizate de o zi in care te plimbi cu vaporasul si debarci la comanda. De regula sunt de folos pentru ca daca nu studiezi in amanunt zonele (si eu nu fac asta ca apreciez si surprizele), debarcarile sunt organizate in asa fel incat sa iti arate locurile lor deosebite, plajele mai speciale, zonele cu care se mandresc.

Mie imi place cercetarea pe cont propriu, dar daca stai sa le cauti singur, trebuie sa ai rabdare multa, noroc cu carul si timp cat vrei. Plus efortul depus de sofer, mutatul satrei, ca deh la unu ii trebuie scaun, la altul saltea, la altul umbrela de soare, lada frigorfica… Si apoi oriunde ajungi este unul din grup care zice… “dincolo era mai fain”.

Asadar am vrut sa aflu mai multe informatii despre excursii. Le zic excursii sa nu va induc in eroare. Le-am cerut in engleza, le-am primit intr-o germano-engleza. Noroc ca aveam vorbitorii de germana cu noi...

Kapetano Ivan ne-a promis asa: o intalnire la ora 10, o plimbare cu vaporasul, muzica buna, doua bauturi una cand ne intalnim, una mai incolo in larg. Ne-a mai promis ca decarteaza informatii despre podul care leaga insula de continent, despre statiunile pe langa care trecem, doua bai bune si o masa.

Ne-a intrebat frumos ce preferam sa mancam: porc sau peste. Am ales patru porci si un peste. N-am fost eu curajosul cu peste ca imi enumerase prea multe sortimente pe care le-as fI avut in farfurie si ma gandeam ca daca imi da atatia sigur sunt pesti de acvariu. Culmea, partial am avut dreptate. Era unul mai marisor si apoi copiii lui. :)

Puteai plati croaziera fie in kuna fie in euro. Dupa ce am facut cateva calcule ne-am dat seama ca era mult mai avantajoasa plata in euro. Fiti atenti la acest aspect pentru ca erau diferente asa de mari incat nu m-am prins dupa ce curs faceau ei conversia. In kuna ne-ar fi costat cel putin cu 30% mai mult.

Erau mai multe variante de excursii, una imi amintesc ca era la Opatija, o statiune pe care Kapetano ne-a prezentat-o ca fiind aglomerata si mai de fite, cu posibilitatea de a face shopping. Nu am mers acolo pentru shopping asa ca am cerut sa ne spuna direct care-i de balaceala ca noi asta visam. Asa ca am ales sa vedem podul zis si… Krcki most ca aici era loc de doua bai. Stiu, stiu. O sa ma criticati ca am ales sa vad orice numai baie sa fie. Dar asa e cand mergi cu pestisori dupa tine. Trebuie sa le mentii treaz interesul. :)

Abia ne urcasem pe vaporas cand gazdele ne-au si impartit cate o bautura sa prindem curaj. Era o bautura care semana cu tuica noastra de prune numai ca era foarte galbena. Recunosc, nimeni nu a vrut sa ma ajute asa ca am turnat-o subtil in mare. Credeam ca nu m-a vazut nimeni, si ma pregateam sa inapoiez paharul gol mandra ca l-am dovedit cand imi aud capitanul ca ma intreaba daca mi-a placut. Eu politicoasa bineinteles am zis “very good” asa ca am primit un… “then take another one”. :D

Toate explicatiile despre locurile in care eram au fost facute in limba germana. La inceputul calatoriei capitanul a facut un recensamant si situatia statea cam asa: majoritatea coplesitoare erau vorbitori de germana. Cativa italieni la care oricum nu le pasa ca erau cu treaba lor jucau carti si isi pusesera ceva sticle de acasa. Si mai eram noi care preferam engleza.

Asa ca vorbea capitanul la microfon pentru toti in germana, dupa care venea la noi si ne facea un rezumat scurt. Prima oprire a fost chiar langa pod, unde am facut o pauza cam de vreo 40 de minute. Localitatea se numea Kraljevica, intr-un glofulet chiar din vecinatatea podului. Ce am remarcat a fost un hotel care parea foarte mare si construit pe stanca. Se numea Uvala Scott. Malul era aglomerat, si plaja de beton. Apa albastra si cristalina, evident.

Dar sa va povestesc despre pod. Spectaculos de oriunde l-ai privi. 1430 de metri lungime. A fost construit intre 1976 si 1980 si leaga insula Krk de restul continentului. Nu cred ca v-am spus ca insulei Krk i se mai spune insula de aur. Nu pentru ca ar fi zacaminte de aur. Locuitorii insulei se ocupa de productia de miere, de vinuri si de ulei de masline. Ce culori au toate astea? Aurii bineinteles. Daca mai pui si plajele si stancile alb galbui apusurile de poveste… nici nu le mai trebuie aur.

Podul este traversat de peste un million de masini intr-un an. Initial s-a numit podul lui Tito in onoarea presedintelui iugoslav Josip Broz Tito. Pentru ca deja eram pe drumuri de cateva ore am facut o baie buna in golfulet dupa care ne-am imbarcat spre urmatoarea destinatie Omisalj. Daca intrati pe insula cu masina, dupa pod, Omisalj este primul orasel de care dati.

Orasul este asezat pe un varf inalt de 90 m, deasupra marii si fost infiintat de romani. Acolo aveam asigurata masa. Banuiesc ca e vorba de o afacere de familie l-am vazut pe Kapetan Ivan intorcand carnatii la grill sa mearga treaba mai repede. A fost o masa cu un mix de carne, pe care am mancat-o in graba ca noi eram acolo sa umblam dupa pestisori. Am descoperit un loc pe faleza unde era apa destul de mare si de pe beton puteai sari. Am facut acolo un mic spectacol de sarituri care mai de care mai spectaculoase (ziceam noi).

Catre vapor am mers alergand, ca oarecum prinsi de febra sariturilor am uitat de ora de plecare. Au fost amabili si n-au plecat fara noi. Abia ce ne urcasem pe vaporas si au inceput niste instrumentisti cu acordeonul sa ne intoneze un mars local. Ne-am uitat unii la altii ca tocmai ce reusisem sa-l adormim pe juniorul din carucior. Au vazut si ei si au cantat mai in soapta, da' au zis-o pe toata.

Aici am mai primit un pahar cu vin sa mearga muzica mai usor. Dupa ce l-am dat pe gat si pe ala (l-am vazut pe capitan ca ma tinea sub observatie sa nu mai hranesc pestii) am inceput chiar sa le apreciez muzica.

Nu-mi mai amintesc prea bine finalul. Sa fi fost ora 5. Oricum pe vapor n-am ramas. :D

Calatorii frumoase sa aveti, si siguranta inainte de toate.

---

VIZUALIZĂRI: 2529 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI