ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 18.02.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Valladolid
ÎNSCRIS: 27.05.11
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
JAN-2016
DURATA: 1 zile
?

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Bremen

Bremen de Anul Nou. Să-l salutați pe măgăruș.

TIPĂREȘTE

Știți vorba cu Dacă te mănâncă, musai să te scarpini? Cam așa mi s-a întâmplat mie cu această ultimă vacanță. Pe toamnă, mai precis prin octombrie, primesc un telefon de la o verișoară de-a mamei, pe care nu reușisem s-o vedem în vară când am fost acasă. Din vorbă în vorbă îmi zice că de sărbători va merge la fiică-sa, adică verișoara mea cu care nu mă mai întâlnisem de câțiva ani, și care locuiește într-un orășel în nordul Germaniei. Ia să veniți și voi, îmi zice, și facem sărbătorile împreună. Răspunsul iese singur, a mea gură are viață proprie câteodată: Nu-mi zice de două ori, că nu am nevoie de multe ca să-i îmbârlig pe toți și să ne nemțuim în familie. Pentru că da, ai mei veneau să petreacă sărbătorile la copii, iar copiii... vor cai în dungi și pupeze bălțate. Îi și arunc momeala soră-mii, așa, subtil. La început mârâie, dar după câteva zile o ia de-a bună și zice Gata, mergem cu toții. Dintr-odată încep eu să dau înapoi, și uite așa tot încerc să mă retrag pentru că la rece încep să văd lucrurile altfel. Pe de o parte mi-ar fi plăcut, pentru că deplasarea, fiind atâția, urma să fie făcută cu mașina, și... uite așa trecem pe la Paris ca să-i urcăm și pe mama și tata în turn, să vadă și ei (zice surioara). Și mai trecem și pe la Bruxelles, că vrem să vedem barul ăla Delirium, cu o mie și una de beri (ea și cumnatul fiind berari de meserie de câțiva ani). Și dacă tot suntem în zonă, tragem o fugă și până la Amsterdam. Etc. Etc. Etc. Dar pe de altă parte: Și Cuba mea, la care visez de câțiva ani? Iar o amân? Dar zugrăvitul casei și schimbatul mobilei? Of, of și-un cartof, vorba cântecului. După o socoteală rapidă, mă gândesc (ca de obicei) că până la vară mai e, că doar n-o să zugrăvesc iarna, pe frig, și nici mobila n-o voi schimba înainte de zugrăveală. Cât despre meleagurile mai îndepărtate, mai aștept, ce să fac... Că ocazia să-i mai plimbăm pe-ai noștri, așa, împreună, nu știu dacă se va mai ivi, că tata e mai șubred. Așa că iau copiii vacanță, adică exact cu câteva zile înainte de Crăciun, trece și serbarea, iau și eu vacanță, și-mi intră stresul că plecăm peste trei zile și nu am făcut nicio rezervare încă. Avem nevoie de două hoteluri la dus, unul în Paris și altul în Bruxelles, și altul la întoarcere, tot prin Franța. După ce pierd o dimineață întreagă căutând ceva nici foarte nașpa nici de lux, nici aproape nici departe (de centru), nici ieftin ca braga dar nici scump ca... eu mai știu ca ce, tot cu R. am noroc, și din lista mea îmi zice: Ăsta. Și ăsta. Și ăsta.

Acuma... nu știu de ce încep cu sfârșitul acestei vacanțe. Probabil vine de la faptul că atunci când eram întrebați, spuneam am petrecut Revelionul în Germania. Mda. Am văzut mai mult în alte părți decât în Germania... Adică acolo, în afară de Bremen, am mai fost în prima zi la Emden, un orășel micuț aflat pe litoralul friguros al nemților, și asta pentru că voiam cu orice preț să miros și eu un pic un târg de Crăciun german. Plecând noi din Spania pe douăzeci și șase decembrie, șansele de a mai prinde unul deschis s-au micșorat considerabil, pentru că, din ditamai lista cu târguri scoasă de pe net (marea majoritate se termină pe 23 sau 24 decembrie), aveam ori Düsseldorf (și deja eram obosiți de atâția kilometri, și a avut întâietate Amsterdamul), ori Emden. Deci un wurst și-un vin fiert tot am mâncat și băut și noi.

Hai că m-am dat la vorbă și poate vă plictisiți înainte de a ajunge la excursia noastră la Bremen. De acasă, adică un orășel aflat la vreo șaptezeci de kilometri de orașul faimoșilor muzicanți, am făcut până-ntr-o oră și asta pentru că până să ieșim în autostradă, am trecut prin păduri nesfârșite... GPS-ul și-a făcut datoria, și am și găsit o parcare repede, centrică și etajată, care ni s-a părut ieftină față de cei patru euro pe oră pe care îi dădusem în capitala olandeză cu două zile înainte. Adică a fost la jumătate.

Despre Bremen nu știam decât ce știe toată lumea. Adică povestea Fraților Grimm. Mă rog, așa credeam noi, că de fapt nu o știe toată lumea. Ne întreabă soțul verișoarei, tinerel de altfel, ce vrem să vedem în orașul unde merg și ei la cumpărături din când în când. În primul rând pe muzicanți, îi răspund absolut sigură. Dac-or mai fi acolo, zice Mimișor, că au trecut sărbătorile. Am râs în hohote: el credea că e vorba de vreo fanfară ceva, sau vreun grup de colindători;). A fost super haioasă faza.

Lăsăm, deci, mașina, și cum ieșim în stradă, declarăm în grup că ne place orașul. Așa, la doar vederea străzii care ne duce spre Piața Mare. Ne ținem după imaginea vârfului Catedralei, și în câteva minute ajungem acolo, la km. 0 al orașului. Superb! , exclamăm iar în cor. Nu știu alții cum sunt, dar eu cred că cel care merge acolo cu ochii bine deschiși poate face, destul de ieftin, o călătorie în timp, și găsește multe mărturii ale istoriei acestui oraș situat pe malul râului Weser (destul de măricel, apropo, au chiar și port fluvial destul de măricel) și la fel de multe povești fantastice. Bineînțeles că cea mai importantă este dată de statuia din bronz concepută de Gerhard Marcks care îi reprezintă pe muzicanți, și pe care, deși am căutat-o ca prim obiectiv, am găsit-o spre sfârșit. În fine, o altă anecdotă, pentru că prima noastră oprire a fost la câțiva pași de ea, adică acolo, lângă Primărie...

Bine, era întâi ianuarie și toate magazinele închise, iar noi nu aveam niciun suvenir cumpărat din Germania, oh, Doamne... Așa încât atunci când am văzut un chioșc deschis în piață, ne-am și repezit să lăsăm acolo câteva zeci de euro. Apropo, au fost cele mai scumpe suveniruri din toată vacanța. Și la Paris magneții erau mai ieftini decât în Bremen. Drept cadou, domnul de la chioșc ne-a dat o hartă a orașului, spre bucuria noastră. Care bucurie, vorba colindului, ne-a ținut... toată plimbarea, că R. se orientează super bine pe hartă, dar se vede că șampania din noaptea anterioară îl cam afectase, iar germana noastră se rezumă la Ich bin studentin und ich habe eine frage, că s-a pus el în toate pozițiile, spre sud, spre nord, spre est și vest, și de statuia muzicanților tot nu dădeam.

Ne facem, așadar, poze în fel și chip în fața frumoasei catedrale și a Primăriei de care locuitorii cred că sunt tare mândri. Nu degeaba are șase sute de ani vechime și e declarat Patrimoniu Unesco, împreună cu statuia Roland situată la câțiva metri distanță. Dacă am fi avut voie, am fi urcat la etaj (în Primărie mă refer) să vedem cea mai frumoasă și mai reprezentativă sală de petreceri din Bremen, adică sala unde pe vremuri se reuneau consilierii, și pe tavanul căreia atârnă machete de vapoare, drept simbol al importanței comerțului și navigației în trecut. Cât despre statuia amintită, ea reprezintă dorința de libertate a cetățenolor bremenezi (am inventat toponimul?). Legenda spune că orașul va rămâne liber și independent atâta timp cât statuia lui Roland va rămâne în picioare. De aceea există o copie exactă a acesteia în pivnițele Primăriei, care ar putea fi ridicată imediat în cazul în care originalul de peste zece metri înălțime ar cădea.

Catedrala Sf. Petre, ce să zic... Ni s-a părut superbă de cum i-am văzut turnurile înalte de nouăzeci și nouă de metri. Cică există o lege nescrisă conform căreia în oraș nu se poate construi nicio clădire mai înaltă decât acestea. Pe un lateral se află și o statuie a lui Bismark, destul de înaltă și impunătoare.

De acolo plecăm pe străduțe adiacente, prin stânga catedralei, și în căutarea unei toalete (am găsit-o în altă parcare, contra cost, cincizeci de cenți ca să deschidem ușa, dar am intrat cu toții). Trecem prin vreo două pasaje-galerii, cu magazine fel și fel și frumos împodobite cu ornamente de Crăciun, și ajungem într-o piață care ne aduce aminte (bine, dar noi nu am uitat, că doar suntem în căutarea lor încă) de muzicanții cu pricina: un carusel mecanic pentru copii! Se urcă Zoe pe unul din animăluțe (mă uit pe poze și vă spun pe care  =» pe măgăruș, deci a mers într-un i-ha, i-ha continuu, Zoe, nu măgărușul), iar vără-su, mare și tare, începe să împingă și să învârtească la greu. Lângă carusel vedem și urme de animale, sunt din metal și fixate pe asfalt. Ne place. R. continuă să încearcă să deslușească încotro pică statuia cu pricina, în vreme ce trecem pe lângă un bărbat tânăr, adormit pe stradă, lângă vitrina unui magazin. Mama nu se abține și se apropie să-l vadă mai bine. Chestia e că e bine îmbrăcat omul, adică nu pare să nu aibă casă. O sticlă goală aflată lângă el ne dă indicii clare despre petrecerea de Anul Nou, dar mamei tot nu-i vine să creadă... Așa făcuse și în Paris cu câteva zile înainte. Trecusem pe lângă un cort înconjurat de mizerie (hârtii, cartoane, cutii de bere, etc.) și până nu s-a dus să vadă ce și cum, nu s-a lăsat.

Uite niște statui acolo, în sfârșit. Mda, nu sunt muzicanții noștri, e un porcar cu porcii lui, dar ne place, și ne facem poze pe îndelete. Ne aflăm pe Sögestrasse (sau strada porcilor), pe care treceau porcarii spre pășunea municipală. După o plimbare de vreo jumătate de oră pe străduțe pietonale în cea care credem că este zona comercială a orașului, ajungem la un post care pregătește râvniții cârnați. Cum ne e foame, facem o scurtă oprire. Ne înțelegem cu doamnele prin semne, nu ne e rușine să folosim degetul indicator, și uite așa căpătăm forțe proaspete. Acum sigur îi găsim pe muzicanți. Mai ales că le întrebăm pe doamnele cu cârnații, și se uită la noi ca la o poartă nouă. Uite dom’ne, că muzicanții sunt colo! Adică pe un lateral al Primăriei, exact unde noi fusesem cu cel mult o oră înainte. Așa cum ni s-a întâmplat și cu statuia Pișăciosului în Bruxelles, și aici am fost un pic dezamăgiți (deși nu e chiar cuvântul potrivit), eu cel puțin. Mă așteptam să fie o statuie mai mare. Aș. E micuță, drăguță, și toată lumea își face poze lângă ea, evident. De un singur lucru îmi pare rău: nu am știut că dacă aș fi atins picioarele măgarului cu ambele mâini (de fapt, verbul exact întâlnit de mine a fost a freca) și aș fi cerut o dorință, aceasta s-ar fi împlinit cu siguranță. Uite că nu mi-am pus dorința. Ah, dar ce e mai amuzant e că, dacă pui dorința și atingi/strângi/freci piciorul măgarului doar cu o mână, asta înseamnă, după locuitorii din Bremen, că... doi măgari se salută;).

Pentru noi, care veneam din zonă de vinuri cu renume, ar fi fost interesant să vizităm Ratskeller, cea mai veche cramă din Germania, care datează din 1409. Este un restaurant aflat la subsolul Primăriei (ba sală de dans, ba cramă, așa Primărie mai da) și se spune că oferă mai bine de șase sute cincizeci de varietăți. Sunt o necunoscătoare a literaturii germane, așa că nu pot intra în detalii despre cum s-au inspirat aici Heine (la una din poeziile sale) sau Wilhelm Hauf, de care din păcate eu nici nu auzisem, și care a scris Fantezii în crama din Primăria Bremen.

Acum e momentul să vizităm catedrala și pe dinăuntru. Nu se plătește intrare și ne place foarte mult. Ca de obicei, nu mă pricep la descrieri de biserici, așa încât atașez poze în locul vorbelor. Atâta doar: aveau un pom de Crăciun enorm.

Din nou în piață, trecem pe lângă ceea ce pare o gură de canal. Una specială. Bagi o monedă de douăzeci de cenți (am încercat cu cinci și nu a mers, de zece nu aveam, deci nu știm) și... se aud muzicanții!! Miau, miau, cucuriguu, cucuriguuu, ham, ham, iha, iha. Foarte tare. S-a amuzat nu numai prichinduța noastră, ci și noi, cei mari. Oricum, leitmotivul orașului ne însoțește absolut peste tot.

Ei bine, de aici am intrat pe o altă stradă, care duce în cel mai vechi cartier al orașului: Schnoor. Am avut noroc să străbatem însăși faimoasa Böttcherstraße. Chiar ai impresia că intri în altă epocă. Case cu fațade superbe, care merită pozate, ateliere artizanale, cafenele și restaurante, presupun că pitorești (zic presupun, pentru că erau închise toate atunci când noi am trecut pe acolo)... Două acvarii micuțe, unde se opreau toți copiii, o curte interioară (a unui magazin de ciocolată) cu... din nou simbolurile orașului, un pom de Crăciun mare, care ne readuce în prezent... Mica plimbare ne-a plăcut la nebunie, deși totul era închis și nu am putut cumpăra nici bomboane, nici cafea, nici nimic altceva... Bine, că nu aș fi dat cu siguranță o sută optezci de euro pe un bibelou cu muzicanții din argint sau bronz sau ce-o fi fost el (vedeți poză;)). Această străduță, un proiect de artă și arhitectură unic la începutul sec. XX, este opera comerciantului de cafea din Bremen Ludwig Roselius, care a construit-o din nou, și practic în totalitate, în stil expresionist. În timpul celui de-al doilea război mondial a suferit multe daune, dar a fost reconstruită, spre deliciul vizitatorilor din zilele noastre (și nu numai). Turnul cu clopote de porțelan merită câteva minute, ca și Casa Paula Modersohn-Becker, primul muzeu din lume dedicat femeii. În afară de catedrală, noi nu am vizitat nimic pe interior din păcate. Totul era închis. Tare mi-ar fi plăcut să ajung la Muzeul Focke (artă și istoria civilizației), mai ales că acolo se află adevăratul cap al statuii lui Roland. Dar oricum plimbarea a fost foarte plăcută.

Din nou ajunși în Marktplatz, ne mai facem câteva poze în fața Camerei de Comerț, aflată la dreapta intrării în Böttcherstraße (cum te uiți spre ea): clădirea Schütting, construită în stil renascentist. Este superbă și ea, veți vedea în poze, dar ceea ce mi-a plăcut foarte mult fost lema comercianților: Buten un binnen, wagen un winnen, care ar însemna ceva de genul acasă și în străinătate, riscați și triumfați. Tot acolo se poate vedea și Cântarul din Bremen, unde toți comercianții trebuiau să-și cântarească mărfurile în trecut. Multe din clădirile din Bremen au suferit mari daune pe vremea bombardamentelor. Dar nemții au reconstruit ce și cum au putut, astfel încât să nu se piardă istoria orașului.

I-am transmis lui Mimișor să se ducă la Die Glocke la vreun concert. A zâmbit când a auzit de Filarmonică, de Art Deco și de Musikfest Bremen, festival de muzică clasică foarte renumit care se ține în oraș de aproape treizeci de ani. Când am citit despre Marea Noapte a Muzicii, la începutul lunii septembrie, cu o mare varietate de concerte (de la muzică clasică la jazz) care au loc în împrejurimile Marktplatz, și despre Sommer in Lesmona din parcul Knoop aflat în nordul orașului, unde se îmbină muzica bună, picnicul și priveliștile minunate, mi-a venit în minte spaniolul sat Pedraza cu al său concert al lumânărilor. Cred că v-am povestit despre el.

Mi-a fost un pic necaz că nu am fost acolo pe vremea Târgului de Crăciun, mai ales că peste tot citisem că e unul din cele mai frumoase târguri din Germania, dar asta este. Până la urmă... destinația noastră finală era această țară din care eu nu văzusem decât Munhenul (primul oraș european vizitat de mine acum aproape douăzeci de ani), și, chiar dacă am rămas cu cheful de a cunoaște mult mai mult, ne-a plăcut tare. Și pentru că acesta este singurul articol despre Germania (eventual voi adăuga aici și pozele din Emden, cu speranța că nu va ieși o varză), îndrăznesc să adaug câteva lucruri despre sărbătorile de iarnă la nemți. Evident că nu am avut de unde să aflu lucruri la persoana întâi, pentru că gazdele noastre au fost români și nu nemți, dar m-a impresionat, de exemplu, câți bani cheltuiesc ei pe artificiile de anul nou. O nebunie. Suta de euro de familie cred că e puțin spus. Un adevărat concurs la doișpe noaptea. Termină un vecin și începe altul. Șampanie și focuri de artificii. Iar a doua zi se sună unii pe alții să facă curățenie pe stradă, și lasă totul lună. Bine, nici spaniolii nu se lasă mai prejos, dar aici nu toată lumea cumpără petarde și artificii. Mi-a plăcut mult. Ca și plimbările prin pădurile nesfârșite, cu bandă pentru bicicliști. Ca și casele frumos luminate de Crăciun, cu gard jos, ca în filme, și perdeluțe cu dantelă (de-alea scurte) de care eu m-am îndrăgostit și pe care le vreau și eu la geam în bucătăria mea.

Bremen a fost ultima noastră vizită/excursie din această vacanță, iar mama, după Paris, Bruxelles și Amsterdam, a exclamat extrem de sigură pe ea: Cel mai mult și mai mult mi-a plăcut... Bremenul.

Miauuu, miauuuu! Cucuriguuuuu! (boieri mari) Ham, ham! Iiii-ha, iiii-ha!


---
Trimis de alinaro in 18.02.16 11:31:01
Validat / Publicat: 18.02.16 14:04:46
VIZUALIZĂRI: 3131INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GERMANIA.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (alinaro); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P05 Superba Primărie din Bremen.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 66550 PMA (din 50 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    14 ecouri scrise, până acum

    mishu [18.02.16 14:20:20] »

    am placerea primului vot acordat cu foarte mare placer. M-am amuzat citind iar cu ochiul am tras la poze. Acum o sa ma uit pe indelete ca am vazut unele poze minunate. Felicitari pentru review este spumos de-a dreptul. Am vazut si pozele, sunt superbe si apropos de atinsul picioarelor animalelor poate credeau in noroc , in China existau temple care aveau porti sau pereti cu niste monturi aurii sub forma unor jumatati de bile si trebuia sa atingi cat mai multe si cat mai sus pentru noroc, cine stie ce traditii sau superstitii s-or fi preluat si aici.

    alinaro [18.02.16 14:37:12] »

    @mishu - Mulțumesc frumos. Aveți dreptate, cine știe de unde și de când vine tradiția asta? ... Cert e că noi n-am știut de ea, oricum nu e important, ci doar amuzant pentru mine. Chestia e că de data asta m-am dus cu temele cam nefăcute, de fapt nefăcute deloc, nu am citit absolut nimic înainte, pentru că în formula în care am fost nu ar fi avut rost să vreau să văd aia și aia... nu s-ar fi putut, deci m-aș fi ofticat un pic. Așa că... am văzut ce și cum am putut.

    Mă bucur că v-a plăcut. După amiază frumoasă să aveți.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    elviramvio [18.02.16 16:37:19] »

    E de folos daca atingi picioarele magarusului din poza? Am pus o dorinta si apoi, de curiozitate, sa vad cu cine ma salut, l-am atins si cu o singura mana!!

    alinaro [18.02.16 16:40:55] »

    @elviramvio - Așa spune legenda (de care eu nu am știut, că altfel aș fi stat cinci minute atârnată de picoarele măgarului). Unde/ce ați atins?

    rsimona [18.02.16 22:44:00] »

    Tocmai am cumparat un bilet de avion low cost spre Hamburg, și eram în documentare ce mai pot vizita prin jur, iar Bremen pare o solutie binevenită. Până la vara mai am timp sa urmăresc ce impresii apar pe site, și va multumesc pentru ca m-ati impulsionat să aleg Bremen.

    claudiu 71 [18.02.16 22:57:13] »

    @alinaro -

    Brema, esta hermoso ciudad!

    Alina, orasele hanseatice au un flair aparte iar eu daca deocamdata imi mai doresc sa revad un oras sau zona (de regula nu vizitez acelasi loc de doua ori) este aceasta.

    Am avut ocazia in 2006 pe timpul CM de Fotbal, sa vad Bremen; Hamburg, Kiel si in trecere Flensburg si mi-a placut foarte mult.

    Lubeck insa este coroana bijuteriilor hanseatice iar daca mama ta il vedea,il trecea sigur pe primul loc.

    Cat despre atingerea picioarelor din fata ale magarusului, se spune ca aceasta aduce noroc.

    Faina destinatie ati avut si se pare cu noroc, pentru Anul Nou, stie senor R. ceva

    alinaro [19.02.16 10:02:57] »

    @rsimona - Este un oraș foarte frumos, eu cred că o să îți placă. Și nu uita dorința și picioarele măgarului. Să ai vacanță frumoasă și să ne povestești la întoarcere.

    alinaro [19.02.16 10:08:18] »

    @claudiu 71 - Señor R. mă întreabă: nenea din Austria nu era cel care avea invitație specială și încă nu a binevoit să-i dea curs?

    Pe de altă parte, sunt convinsă că ai dreptate în tot ce spui despre orașele hanseatice. Am preferat să nu studiez prea tare harta pentru că știam că nu aveam cum să vedem mai mult. Altfel ar fi stat treaba dacă aș fi fost doar cu R. Dar fiecare vacanță are farmecul ei.

    Deci... să-ți mai zic o dată ce zice señor R. ? Că ai dreptate, știe el ce știe.

    claudiu 71 [19.02.16 11:42:51] »

    @alinaro:

    Ha, ha nenea!

    Spunei lui nenea R ca vine si vremea accea dar deocamdata am prins o fobie de orase, imi place mai mult la sate

    Da un 47 con lecce tot as bea

    Suntem in perioada aceea in care fetele ne traseaza inca iesirile si chiar imi face placere sa mai trag de timp cat se poate si sa petrec timp mai mult cu ele si cu gasca.

    alinaro [19.02.16 11:46:28] »

    @claudiu 71 - Păi noi stăm la țară, bre, ce credeai? Vă facem o tură de sate medievale de numa'-numa'. Dar înțeleg situațiunea, că și la noi e oarecum așa. Anyway, sunteți bineveniți anytime.

    dorgo [20.02.16 09:05:16] »

    @alinaro

    Review-ul tau mi-a adus aminte de gradinita, cand eram in grupa mare, am ascultat, fascinat, povestea muzicantilor din Bremen youtube

    crismis [20.02.16 11:43:52] »

    @alinaro: Bremen e una dintre cele mai vechi si mai frumoase amintiri turistice de-ale mele. Acum mai bine de 10 ani, eu si cu o prietena trebuia sa ajungem la un congres in Copenhaga. Si ce ne-am gandit noi?! Hai sa ne luam si jumatatile si sa mergem... cu masina! A fost una dintre cele mai frumoase experiente pentru toti, cu adevarat "o lectiede viata", cum zicea pe vremea aceea o reclama la tv.

    N-am "aranjat" nimic dinainte, pur si simplu ne-am urcat in masina si am plecat la drum, cu vreo 2 batoane de salam uscat prin traiste si altele asemenea (prima masa mai serioasa am servit-o pe la miezul noptii, pe capota masinii, intr-un orasel din Ungaria, in timp ce dincolo de gard un caine ne latra de zor).

    In Bremen ne-am oprit pt o noapte, am dormit la Etap, undeva in marginea orasului. A doua zi ne-am dus in centru, imi amintesc ca am strabatut pana acolo niste cartiere linistite, cu case superbe, mici si delicate, ca niste bijuterii! (Am declarat ca acelea au fost cele mai frumoase case pe care le-am vazut, si nici nu cred ca am intalnit altele mai frumoase de atunci.) In centru imi amintesc de catedrala, care m-a impresionat si ea si de faptul ca am putut urmari fluxul si refluxul marii (se vedea urma proaspata a apei care tocmai se retrasese dintr-un canal indiguit).

    Ne-am oprit apoi putin si in Lubeck (superb!), ultimul oras german dinainte de a lua ferry spre Danemarca.

    ... Mi-ai redesteptat amintiri frumoase, multumesc! Si multe, multe calatorii minunate iti doresc, ca sa ne mai povestesti si noua, ca tare frumos o mai faci!

    alinaro [22.02.16 10:24:33] »

    @dorgo - Și eu aveam povestea pe casetă, o știam pe de rost.

    alinaro [22.02.16 10:31:27] »

    @crismis - Mă bucur că ți-am adus aminte de acea frumoasă excursie.

    Și Claudiu a menționat Lubeck mai sus. Să știi că dacă aș fi fost singură, sau doar cu jumătatea mea (chiar și cu copilul, că e învățat să se țină după cei mari), aș fi insistat mai mult pe Germania, că doar de-aia ne aflam acolo. Formula vacanței a fost însă alta, și ideea era să le arătăm și alor noștri câteva mari capitale ale Europei. Nu știu dacă voi reveni curând în Germania (mai mult ca sigur nu), dar am reținut ce nu trebuie să ratez.

    Îți întorc urările cel puțin înzecit.

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    alinaro, claudiu 71, crismis, dorgo, elviramvio, mishu, rsimona
    Alte impresii din această RUBRICĂ:

      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
    pagină generată în 0.0997931957245 sec
    ecranul dvs: 1 x 1