La Assisi, pe urmele Sfântului Francisc

TIPĂREȘTE

Excursia organizată în cinstea zilei internaționale a Şefelor de pretutindeni, Umbria - Toscana 2014, a prevăzut un cadou special, vizita la Assisi. Aceasta s-a desfăşurat în partea a doua a unei zile frumoase de martie (mai ales la prânz), în care am vizitat şi Orvieto. Poate ați citit review-ul vezi impresii. Altfel nu ştiți ce pierdeți. Mă refer la oraş, nu la "capodopera" mea.

Deci, din nou la volanul unei fiare dezlănțuite, Citroen, 1 metru şi puțin lungime, alb precum barba lui Moş Crăciun. Am folosit aproape acelaşi drum ca la dus, ca să vadă Şefa mai bine peisajul plin de prăpăstii şi serpentine. Eu țin minte doar că era un carosabil uscat, negru şi cu TIR-uri mergând în coloană.

Am intrat în oraşul de la poale, unde este impozanta biserică Santa Maria degli Angeli, eu căutând cu disperare un loc de parcare, Şefa impacientată că nu mai opresc să intre în biserică. Dacă spunea ca să intre la mănăstire opream şi-n mijlocul intersecției, numai să se țină de cuvânt. Loc de parcare găsind, am început prin a fotografia de la distanță şi de aproape, deoarece Şefa descoperise magazinele de suveniruri. Şi poate ştiți că sunt tare multe. După ce a cumpărat pentru mama, pentru soacra, pentru ăla micu', pentru mine, şi lista poate continua, am pătruns pe porțile uriaşe.

Probabil ați citit sau ați fost acolo, dar eu îmi fac datoria şi spun că biserica a fost ridicată între 1569 şi 1679 pentru a adăposti Porziuncola şi pentru fi creat un loc care să primească mulțimile de pelerini. Porziuncola sau chiesetta este o mică biserică, construită în sec. al IX-lea, în care sfântul San Francesco d'Assisi şi-a descoperit vocația de a trai pentru şi printre săraci. Exemplul său, munca sa, faptele sale, scrierile sale au dus la crearea ordinului călugărilor franciscani. Francesco d'Assisi a fost sanctificat la mai puțin de doi ani de la moartea sa de către papa Grigore al IX-lea, prieten al său şi protector al ordinului. Tot în interiorul bisericii a fost inclusă şi Cappella del Transito, locul unde San Francesco d'Assisi şi-a trăit ultimile clipe pământene.

Porziuncola a fost pictată de mai multi artişti, în perioade diferite, dar trebuie să aruncați măcar o privire pe fresca lui Pietro Perugino ilustrand Crucificarea, iar în Cappella del Transito căutați cu privirea funia pe care a purtat-o sf. Francisc, dar şi statueta din teracotă care-l înfățişează, operă a lui Andrea della Robbia. Turul prin biserică vă va duce inevitabil şi în Grădina cu trandafiri, unde sf. Francisc vorbea cu porumbeii, şi în Capela trandafirului, locul de odihnă şi rugăciune, şi unde a avut loc întâlnirea cu Sf. Antonio di Padua. Deci chiar dacă sunteți "liber cugetători" nu ocoliți biserica Santa Maria degli Angeli, măcar pentru operele de artă care se găsesc aici.

Noi ne-am recuperat bolidul fără nici o amendă în vitrină şi am accelerat către oraşul de sus care se vedea în zare. Asemeni cu alte oraşe italiene, fondatorii au aşezat centrul mai la deal, de uiți de ce ai venit până ajungi sus. Tot cu ochii după o parcare mai aveam puțin şi ieşeam din oraş. Noroc că ne-a ieşit în față una subterană unde era loc berechet. Iar de acolo am folosit scările rulante ca să ajungem în zona pietonală (mare om cel care a avut idea cu scările rulante, mulțumiri şi de la Şefa şi de la mine).

Primul obiectiv a fost Basilica di Santa Chiara, locul unde odihneşte Sfânta Clara de Assisi, cea care a fondat actualul ordin Santa Clara. Este o biserică sobră, atât în interiorul gotic, cât şi afară, poate cu excepția ferestrei rotunde de deasupra uşii, o lucrare foarte rafinată. Dar erau destui vizitatori pentru o zi rece de martie. După o scurtă vizită am continuat pe străduțe înguste, multe dintre ele în pantă, dar curate şi îngrijite. Case înalte, de o parte şi de alta, cu pereții din piatră, netencuiți, dar multe dintre ele arătând foarte artistic (pre) lucrate. Din loc în loc ghivece pline de flori, mai mult suspendate, pentru a atenua lipsa vegetației de pe stradă.

Am cam rătăcit drumul, umblând aiurea, dar în cele din urmă am ajuns într-o piața aglomerată unde este biserica Santa Maria sopra Minerva, amenajată în prima jumătate a sec. al XVI-lea, şi pe care toată lumea o ştie drept Tempio di Minerva. Aceasta a fost inițial un templu, construit în sec. 1 iH şi dedicat zeiței Minerva sau poate lui Hercules. Cele şase coloane corintice care susțin arhitrava sunt o imagine care l-a impresionat şi pe Goethe, făcându-l să afirme că este "prima clădire antică pe care o vede fiind în bune condiții". Deci după Rüdesheim, Mainz sau Lahnstein, călcam din nou pe urmele marelui poet german, care a vizitat şi Assisi în 1786, o vizită mult mai memorabilă decât a noastră.

Mergem după hartă, dar şi dacă mergeam după muşchii copacilor tot aşa de bine era, noroc că din greşeală găsim Santo Stefano tocmai când voiam să propun revenirea la o stradă mai largă. În orice caz drumul a fost frumos, pe la soare, adică nu înghețam. Santo Stefano este o biserică foarte veche, dar şi foarte recondiționată, simplă, cu o singură încăpere, evocând vremurile când Sf. Francisc mergea pe ulițele înguste din Assisi. Conform legendei, clopotele bisericii au început să bată în momentul morții sfântului Francisc.

Ne întoarcem pe o stradă mai mare, unde spre bucuria nemărginită a Şefei mele sunt multe magazine. Aşa că începe o nouă campanie de achiziții, la care mi-am adus şi eu umilul aport. Alegerea străzii a fost de bun augur, clădirile care o mărgineau fiind chiar demne de a apărea în fotografii turistice. Prin mulțimea de turişti, vorbind mai ceva ca la Turnul Babel, am auzit ş inconfundabilul grai străbun, şi mi-am dat seama că "acasă" capată noi înțelesuri în ultimii ani. Şi tot discutând ajungem şi la ceea ce ştiam că este Basilica Superiore San Francesco.

Piatra de temelie a Basilicii San Francesco di Assisi a fost pusă de către papa Gregorius IX pe 17 iulie 1228, a doua zi după canonizarea sfântului Francisc. În mai puțin de doi ani Basilica inferioară a fost terminată şi într-o procesiune sobră trupul sfântului a fost adus de la Santa Clara. Locul unde a fost depus a rămas secret de frica profanării şi a fost redescoperit abia în 1818. Stilul arhitectonic a fost cel romanic, dar intrarea a fost modificată mai târziu, adăugându-i-se o dantelată fereastră rotundă, care a fost denumită "ochiul celei mai frumoase biserici din lume". Bazilica superioară a fost finalizată până în 1253 şi prezintă o îmbinare a stilurilor romanic şi gotic. Silueta se abate uşor de la simetria iubită de artiştii vremii, obținându-şi astfel notă de originalitate.

Am vizitat întâi Basilica superioară, o încăpere lungă şi înaltă, cu un tavan albastru înstelat, flancată de pereți acoperiți cu fresce de Cimabue, Giotto, Jacopo Torriti şi poate Pietro Cavallini. Vitraliile sunt deasemenea din sec. al XIII-lea, unele create de Maestro di San Francesco, altele de un meşter francez, iar cele din altar probabil de un artist german. Nu am avut voie să fotografiem, aşa că am rămas doar cu cărțile poştale cumpărate.

Am intrat apoi la Basilica inferioară, la fel de mult decorată cu fresce de Cimabue, Simone Martini, Giotto, Pietro Lorenzetti, dar care nu este la fel de înaltă. Frescele se continuă pe tavanul boltit în cruce, creând iluzia unor imagini care se mişcă, a unui film care ți se derulează prin fața ochilor. Cripta care este astăzi locul de odihnă al sfântului Francisc este sobră, dar mai modernă, în sensul că a fost creată între 1925-1932.

Ne întoarcem pe la Chiesa Nuova, construită într-un stil renascentist, la începutul sec. al XVII-lea, pe locul unde se presupune că s-a născut Sf. Francisc. Altarul este aşezat chiar acolo unde era camera sfântului. La achiziționarea locului banii au fost donați de regele Filip al III-lea al Spaniei, iar piatra de temelie a fost adusă de la catedrala San Rufino.

Obosiți, ne-am oprit să verificăm gustul unei ciocolate fierbinți la o micuță cafenea. Ne-a plăcut atât de mult că am mai fi luat vreo trei, patru, dar cum amândoi suntem în luptă aprigă cu cântarul (el câştigă mereu), am renunțat. Eu am mai avut parte de vreo câțiva kilometri de şoferit, dar seara ne-a găsit la cină în centrul Perugiei. Ti amo Italia.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 1496 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI