Malaesia - Pinang Peranakan Museum sau Casa muzeu

TIPĂREȘTE

In review-ul anterior, vezi impresii am povestit cate ceva despre experienta Malaezia, revin insa pentru unul dintre obiectivele vizitate si care mi s-a parut deosebit si anume Muzeul Peranakan Pinang. I-am acordat un spatiu prea mic si cred ca vreau sa va povestesc mai mult. Acum ce sa spun este o casa transformata in muzeu de aceea eu am numit-o casa muzeu. In cea de-a doua zi a sederii noastre in Penang ghidul nostru personal (mi-e si acum mila de el cand ma gandesc ca a avut 2 femei pe cap cand la un moment dat ne povestea cum il taraste prietena prin magazine, noi prin magazine nu prea am fost cine stie ce, am preferat sa vizitam, iar noi eram in sandale iar el in bocanci) ne-a dus sa vizitam si acest obiectiv care insa de la intrare iti spunea ca este de interes avand “marcajul lui Tripadvisor” (se vede si in poze). Este un loc in care sa petreci cateva ore pentru ca sunt multe de vazut. Locul este numit The Peranakans cunoscut de asemenea ca Babas si Nyonyas, fiind de fapt o familie care de-a lungul catorva generatii au reusit sa lase in urma o mostenire impresionanta de antichitati dar influentand totodata viata comunitatii din Penang-ul de azi (arhitectura, bucataria, limba)

Casa a fost renovata si transformata in muzeu “Baba Nyonya” pentru a prezenta stilul de viata si cultura comunitatii chineze (ca sa vorbim mai pe intelesul nostru –clan) asezata in Malaezia si numita Peranakan si unde barbatii erau numiti “Baba” iar femeile “Nyonya”. Foarte interesant ca acolo ghidul nostru chiar a insistat pe aceasta tema majoritatea populatiei era organizata in clanuri sau comunitati, depinde cum ii place fiecaruia termenul folosit, si fiecare avea teritoriul lui. Peranakanii reprezinta o comunitate care a amestecat obiceiuri chineze si locale (cu unele influente englezesti), limba, moda si bucataria pe perioade mai lungi de timp aceasta casa fiind istoria unor generatii. Locul te intampina cu o poarta de fier in spatele careia se vede o casa ca si culoare as spune – “verzulie” asezata pe 2 nivele, cu un balcon rustic iar in curte inainte de a intra te asteptau gata de pornire parca 2 ricse (in care te-ai aseza daca nu ai vedea anuntul de oprire a acestui gest). Portile de acces au pe stalpi coroane acestea semnificand gloriasa era britanica in Penang. Balconul de asemenea imbina elemente de arhitectura britanica impreuna elementele florale, stil malaesian. La intrarea in casa sunt puse afise apartinand unui film faimos in zona “ Micuta Nyonya” un serial drama de 34 episoade realizat de televiziunea singaporeza care a fost filmat aici.

Nu are rost sa va spun, noua Kar ne-a impuiat capul cu tot felul de amanunte, cum ca initial casa a apartinut unui clan rival iar perioada de glorie a casei provine din vremurile lui Chung Keng Quee (sa nu credeti ca am tinut minte asa ceva, am avut insa si niste prospecte la indemana) un filantrop milionar respectat atat de comunitatea chineza cat si de cea engleza (se spune ca ar fi fost ceea ce numim contemporan mafiot).

Chiar de la intrare sunteti intampinat de arta chineza prin usile pe care exista exista aplicatii si/ sau incrustatii aurii in lemn (vezi foto). In interior deja parca te afli intr-o alta lume plina de antichitati. De asemenea casa este impartita pe mai multe sectiuni functie de destinatie. Zona mai apropiata de drumul principal (Church Street) era destinata intalnirilor domnilor in timp ce camera mica era locul preferat de intalnire al doamnelor, pentru a juca carti sau barfi eventual domnii. Exista delimitari facute eventual prin panouri lucrate in filigran, cu decoratiuni fine si elegante de provenienta chineza (toate aceste amnaunte pot fi vazute in poze)

Masa insa este pe stilul European, o masa lunga pentru a cuprinde toti oaspetii. Furniturile din hol sunt din lemn de tek. Aici la parter se gaseste de asemenea bucataria (despre care am sa vorbesc mai tarziu).

Despre camera in care se gaseste masa un lucru interesant il reprezinta cele 2 oglinzi mari care sunt puse fata in fata pe 2 dintre pereti si care astfel iti dau senzatia de spatiu (daca va uitati in poze o sa vedeti cum apare acest efect).

Daca parterul este mai oficial el fiind destinat intalnirilor, etajul superior este destinat familiei: living, dormitoare, camera nuptial cu patul matrimonial traditional pentru Nyonya si camera de cusut. Etajul superior se viziteaza descult, deci langa scara ne-am lasat incaltamintea si am pornit in picioarele goale mai departe (o sa vedeti asta si in poze). Tot in poze o sa vedeti nobili purtand la gat coliere lungi, ideea era ca iti aratai respectul fata de cel in fata caruia te aplecai daca colierul atingea solul. Interesant fel de a gandi lucrurile.

Etajele sunt conectate cu ajutorul unei scari deosebite care are treptele de aproximativ 1 m latime si cu balustrade elegant decorate cu modele englezesti.

De la etaj uitandu-ne spre parter vedem un patrat din beton deasupra caruia nu exista tavan acoperit (cred ca de aici s-au inspirat cei cu “Priveste cerul”) fiind astfel expus soarelui sau ploilor. Cand soarele straluceste casa este luminata natural. Iar daca va ganditi si la ploi, ei cred ca sa-ti patrunda apa in casa este semn de belsug (la noi cam de ghinion) si au un sistem de scurgere (o sa vedeti astea in poze) foarte eficient.

Aici la etaj vedem o multime de exponate “vintage” televizor, geamantane, radio, pick-up, apparat foto (de asemenea le veti vedea in poze). Plimbandu-va prin camere veti vedea lucruri in functie de destinatia camerei: camera nuptiala unde pe pat sunt asezate rochii de noapte, o camera luminata cam ciudat dupa parerea mea, in rosu). Camera de lucru unde stapanele casei brodau modele pentru rochii si incaltaminte, era o datorie a fetelor sa stie sa coasa, si de altfel cam aceasta era indeletnicirea lor. Confectionau de asemenea brose sau ace de par.

Revenim si la bucataria culturii Peranakan, careia i se acorda o atentie deosebita, de altfel bucataria casei ocupa o suprafata destul de mare (mai mare decat o bucatarie obisnuita din oras) in ea regasindu-se o multime de instrumente cunoscute (vezi poze).

Dupa cum spunem mai modern “It’s a must” aici vorbim despre acelasi lucru in ceea ce priveste experienta culinara a fetelor apartinand familiei Peranakan care trebuiau sa fie experte culinare inainte de a se marita (stiind sa pregateasca toate felurile prezentate la o masa incepand cu aperitivele si terminand cu desertul).

Exista si o zona de curte, care chiar daca este mica si aici poti identifica aspecte artistice care sunt ca un fel de prelungire a casei astfel incat te intrebi esti in casa sau in curte?

Si ca totul sa fie complet exista si un muzeu cu exponate de vanzare (in special bijuterii sau articole de imbracaminte, lucruri pe care de altfel nu le gasesti in magazinele obisnuite) insa am lasat achizitiile pe alta data.

Nu este insa un loc pe care sa il vizitezi singur, daca nu ai un ghid si doar te informezi de pe net pierzi o multime de informatii.

Program de vizitare de luni pana duminica intre orele 9.30 – 17.00, pretul uni bilet 20MYR (ringgit- moneda nationala) ~ 20 lei

in final sper ca va veti delecta cu pozele, ca veti fi atrasi de a vizita acest muzeu daca veti ajunge pe acolo iar eu spun cu incantare " Am fost acolo".

---

VIZUALIZĂRI: 2909 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI