Farmec si mister — partea a 2-a

TIPĂREȘTE

Buna, atata vreme cat inca imi mai aduc aminte cate ceva despre hotelurile din China prin care am trecut (si au fost undeva la 18-20 in cele 2 deplasari) am sa mentionez cele care m-au impresionat mai mult.

Despre hotelul din Malaesia am povestit putin aici vezi impresii. Acum pentru ca mi-am adus aminte numele hotelului si anume Cititel am sa povestesc ceva mai mult.

Ca sa fac o completare fata de recenzia anterioara ar trebui sa spun ca am avut cazarea in George Town care este capitala regiunii Penang (sau in Malay – Pulau Penang) fiind de fapt o insula legata de peninsula care reprezinta de fapt Malaesia prin poduri. Am sa va povestesc pe scurt si ce am aflat despre aceste poduri. Din pacate nu stiu pe unde mai am pozele, cum le gasesc am sa le incarc. Ce pot sa spun, din spirit de economie (asa imi trebuie) pentru compania care m-a trimis acolo am incercat sa gasesc o camera la un pret potrivit si cu vedere la mare.

Dupa cum am spus am ajuns seara acolo, intrarea minunata, cu accesul masinilor pentru coborarea clientilor ca la marile hoteluri, m-am simtit ca in filme. La fel si zona de receptie, maiestuasa, ampla, politicosi toti.

Ne-au dat cartela de acces la camera, care reprezenta de fapt si accesul in lift spre etajul dorit. Intram in camera, surpriza, camera micuta de te puteai misca destul de greu prin ea (seamana mai degraba cu camerele hotelurilor din Romania) iar vederea spre mare :) era de fapt dupa cum era asezata camera o fanta prin care daca-ti rasuceai ochii cu mai mult de 90 grade stanga vedeai ceva in larg, restul vederii adica strict in fata la parter (cred ca undeva la etajul 7 aveam camera) vedeai partea saraca a orasului. In rest dotarile din baie (inclusiv papuci) plus sticlele cu apa de baut si ceai, cafea ok, fara comentarii si de asemenea magazinasul de unde am spus ca am cumparat toate cadourile pentru prieteni si familie super ok.

Revin si cu alte completari fata de cele deja spuse, acea casa muzeu se numeste Pinang Peranakan Museum.

Ca magazine am fost in Gurney Shopping Mall – foarte mare si frumos, si unde am mancat o pizza delicioasa (fiind platita de un tinerel simpatic care ne insotea ca sarcina de serviciu am incercat sa-i facem viata suportabila, imaginati-va barbatilor le este greu cu o femeie la cumparaturi dar cu doua, poate devein un adevarat cosmar, pe care l-a avut pentru 2 zile deoarece amprins un week end) Numele insotitorului nostru era Kar Loon, de origine asiatica si care purta camasa cu maneca scurta si era incaltat cu bocanci, noi fiind in espadrille.

Ne-a mai dus de asemenea la un muzeu de ciocolata The Chocolate Boutique, care de fapt era mai degraba un magazin in care puteai sa gusti o multime de sortimente de ciocolata (bucatele taiate cat unghia de nu stiai daca mancai ciocolata sau nu era cumva unghia persoanei care a taiat) si unde am baut ceaiuri si cafele minunate (servite in degetare ca sa nu existe pierderi prea mari). In Penang exista si o ferma in care creste un frunct traditional numit Durian, astfel incat mancai ciocolata sau bomboane cu Durian si beai ceai sau cafea cu Durian. Daca gasiti vreodata asa ceva si vreti sa-i faceti un cadou farsa cuiva care are simtul umorului dezvoltat incercati. Cel mai potrivit cuvand pentru mirosul (despre gust nu mai vorbesc) acestui fruct este: PUTE.

Am baut insa si cafea sau ceai cu alte ingredient si nu cred ca am baut vreodata ceva mai bun, un exemplu ciocolata alba cu ceai verde si inca o aroma, zahar (in nici un caz gusturile de chimicale pe care le regasesti in combinatiile de la noi de pe piata), nimic nu poate fi mai bun. Va recomand daca ajungeti acolo sa cumparati cat mai multe din sortimentele lor de cafea.

Altceva am sa mai spun despre zonele lor alocate clanurilor care in functie de meserie isi gaseau o zona a lor si-si stabileau cartierul general (de exemplu unul dintre clanurile care se ocupau cu pestele avea cartierul general normal, pe malul marii). Am fost foarte surprinsa de cum puteau arata aceste case care unele erau foarte elegante iar aletele supersaracacioase. Am reusit discret sa fac cateva poze, fiind-umi jena sa intru in intimitatea familiilor. O sa mentionez in poze acest lucru, de fapt una dintre poze o gasiti si in cealalta recenzie.

Am facut de asemenea o plimbare cu ferryboat-ul traversand in zona industriala, admirand peisajul. Revin cu povestile podurilor. Din spusele patronului companiei pe care am vizitat-o ele au fost contruite pe rand ca si promisiuni electorale in caz de castig, deci sa zicem “mita” a fost o promisiune facuta pentru a fi utila. La ultimele alegeri s-a intamplat o situatie simpatica insa o anume promisiune electorala pare parea sigura nu s-a finalizat conform dorintei (rasplata era o parcela pe un deal) si atunci proprietarul parcelei a vopsit bucata respectiva in albastru astfel incat acest lucru era inevitabil sa nu fie vazut. Si noi l-am vazut si asa am aflat despre ce era vorba. In detalii nu am intrat nestiind politica zonei.

Sper ca aceste comentarii v-au amuzat, pentru mine insa au fost un refresh al unor momente minunate.

---

VIZUALIZĂRI: 2859 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI