Prin Belogradchik si primprejur (sau ce poti face 4 zile la Belogradchik)

TIPĂREȘTE

Tot citind in zilele acestea, destul de multe pareri negative, mai mult sau mai putin argumentate, despre diferite pensiuni de pe la noi, hai sa intru si eu in aceasta "atmosfera" si sa va zic si eu vreo cateva "vorbe" pe aceasta tema.

Scuze pentru off-topic, dar trebuia sa intru in poveste si sa zic cum am ajuns sa rezerv de Ziua Nationala a Romaniei, la "fratii" bulgari. :)

Aveam de ceva timp pe lista, o vizita la Vidin, pentru a vizita Cetatea Baba Vida, dar si de a ajunge in zona Belogradchik.

Asa ca ne-am pus pe treaba, am incput sa interactionam cu “prietenul” booking”, in incercarea de a gasi o cazare pentru 3 nopti.

Din cele cateva oferte prezentate pe Booking, ne-am oprit pana la urma asupra unei pensiuni situate pe o straduta, chiar in apropierea Cetatii Kaleto, pe nume Ego Guest House.

Am rezervat 2 camere duble, apoi ne-am pregatit temele in ceea ce priveste traseul auto pana acolo cat si obiectivele pe care le puteam vizita in scurta noastra sedere in zona.

Am stabilit ca ruta auto, plecarea din Bucuresti, urmand Alexandria, Turnu Magurele, Corabia, Bechet, Calafat, Vidin, Dimovo, Belogradchik.

In total sunt vreo 380 km. Am ales aceasta varianta, pentru a evita aglomeratia pe bucata de drum Pitesti-Craiova dar si starea nu tocmai buna a drumului intre Craiova si Calafat (din cele citite), un drum care se afla de cativa ani in reabilitare, dar care la acest moment nu stiu cum este. Asa ca am plecat pe la 5,30 din Bucuresti, iar la Calafat am ajuns in jurul orei 11,00.

La trecerea frontierei nu am stat prea mult la coada, am avut doar 2 masini in fata, a durat cam 10 minute, platit si taxa de pod 27lei si imediat am ajuns in parcarea de langa cetate, urmand indicatoarele.

Obiective de vizitat in Vidin:

Cetatea Vidinului

In Vidin se pot vizita cateva obiective turistice, principala atractie fiind Cetatea Vidinului, sau Cetatea Baba Vida.

Este o cetate foarte bine conservata, ridicata la inceputul secolului al X-lea, ridicata pe locul unui vechi turn roman de observatie.

Numele de Baba Vida, ar veni conform unor legende de la fata unui rege bulgar, care ramasa nemaritata, fata batrana, ar fi dat ordin sa se construiasca aceasta cetate, unde sa fie in siguranta. De aici primind numele aceasta cetate si apoi si orasul Vidin.

Cert este faptul ca aceasta cetate a avut un rol strategic extrem de important de aparare, iar dupa cucerire de catre turci in pastrarea controlului asupra Zonei Dunarii Inferioare.

Merita a fi trecuta pe “agenda de lucru” a turistului, este foarte bine pastrata, restaurata, in mare parte.

Ar fi interesante si postarea unor paouri informative mai detaliate, raspandite prin cetate pentru o mai buna informare a turistilor, pentru a afla ce a fost in fiecare din camerele, turnurile, incintele pe unde te plimbi.

Privelistea de sus, de nivele superioare este superba, cu Dunarea ce curge lenesa spre mare.

Chiar daca am vizitat cetatea iarna, cand este si frig, iar copaci din parcul de langa cetate sunt golasi, fara frunze, privelistea este tot spectaculoasa, dar vara cred ca este mult mai frumos.

Intrarea este 4leva/persoana.

Sinagoga (in ruina)

Vis-à-vis de cetate si de parculet se gaseste sinagoga. A fost construita 1894 din donatiile negustorilor evrei din Bulgaria. Se pare ca era doua ca dimensiune după cea din Sofia, iar din ceea ce se mai distinge acum se pare ca a fost foarte frumoasa, cu o rhitectura deosebita, dar acum este in paragina.

Practic doar poti admira din exterior maretia ei de odinioara.

Muzeul “Cazarma in forma de cruce”

Mergand 300m, in jos pe langa cetate si sinagoga se ajunge la Muzeul Cazarma in forma de cruce.

Numele ii vine de la forma sa, constructia fiind in forma unei cruci.

A fost construita intre 1880-1901, pentru nevoile garnizoanei turcesti de la Vidin în timpul administraţiei pasei Osman Pazvantoglu, iar dupa eliberarea Bulgariei cladirea a fost utilizata in scop militar de către armata bulgara. Dupa 1965 – 1967 cladirea a fost transformata in muzeu.

Din pacate cand am dorit noi sa o vizitam era ora 12,20, iar programul de vizitare era intre 9,00-11,30 si 13,30-17,00, asa ca nu am mai asteptat sa treaca pauza de pranz.

Ar mai fi de vizitat in Vidin:

-Muzeul de Istorie

-Muzeul Konak

-Moscheea

Noi nu am reusit sa vizitam decat cetatea si am incercat Cazarma, dar fiind in perioada cand era pauza de pranz am renuntat in a incerca sa vizitam si celelalte muzee si ne-am continuat drumul spre Belogradchik. Nu inainte de a trece pe la benzinaria Lukoil aprope de iesirea spre Sofia, pentru a achizitiona necesara vigneta auto.

De acolo am mers mai departe, pe drumul de Montana/Sofia, cam 35km pana dincolo de localitatea Dimovo, de unde am parasit drumul european E79 si ne-am indreptat spre Belogradcick. Pana in Belogradchik mai sunt cam 15km. Se merge pe un drum foarte frumos, ce urca serpuind avand pe o parte coasta unui deal, unde mai toti arborii de pe versant erau indoiti pana la pamant aproape, o imagine sa-I spun cel putin ciudata. Pe latura cealalta a drumului, la baza versantului se intinde o vale larga, pe care eu am asemanat-o cu un teren de fotbal pentru uriasi. :))

Aprope de orasel se deschide si faimoasa priveliste spre formatiunile stancoase atat de spectaculoase ce reprezinta emblema Belgoradchikului, alaturi de a sa cetate.

Localitatea se afla insirata tot pe o coasta de dela, la vreo 550m altitudine, strajuita de acele stanci rosietice.

Oraselul in sine imi pare destul de trist, as zice, micut, cu destule cladiri vechi, paraginite, iar iarna cu foarte putine optiuni de petrecere a timpului liber seara, cu si mai putine locuri unde poti manca, majoritatea fiind inchise. Dar acest lucru nu a stirbit cu absolut nimic din frumusetea locurilor pe care venisem a le vizita: stancile, cetatea si pesterile din jur.

Atractiile turistice cele mai importante din zona sunt:

Cetatea Kaleto

Cocotata sus pe deal, intre stanci, cu hau, pe 2 laturi, pare de necucerit.

Numele ii vine de la cuvantul “kale”, adica cetate pe turceste. :) Inca de pe vremea romanilor s-a identificat rolul strategic al acestor inaltimi in a controla drumurile ce traversau zona. S-au descoperit urme ale unui apeduct in zona si a unui turn din acele vremuri.

Ulterior a fost dezvoltata de-a lungul timpului de catre bulgari. A jucat un rol foarte important in istorie, fiind printre ultimele fortarete cazute in mainele turcilor, in 1396.

A jucat un rol cheie si in perioada dominatiei otomane, cand garnizoana stabilita aici a infrant revoltele bugarilor, o revolta din 1850 fiind zdrobita cu cruzime, mai multi razvratiti fiind decapitati sus lnga zidul cetatii. Un monument din piatra marcand locul acelei grozavii, langa cetate.

Cetatea a suferit modificari dupa 1800 cand a fost reconstruita pentru a permite si folosirea armelor de foc.

Practic se intra pe poarta de acces intr-o curte interioara inconjurata de ziduri grose de aparare, de unde se trece printr-o alta poarta intr-o alta curte interioara, ajungandu-se chiar la baza stancilor. Privita de acolo cetatea pare un cuib de vulturi. Se ajunge sus in cetate pe o carare sip e niste scari trecand de o ultima poarta, ingusta de asta data, ajungandu-se sus pe o platforma de piatra inconjurat de tot felul de formatiuni stancoase.

Dupa ce mai urci succesiv cateva scari metalice, sau sapate in piatra ajungi pe o alta platform de piatra, in varful stancii, de unde se dechide o priveliste uluitoare, la 360grd. Se vad in maretia lor aceste formatiuni stancoase ce se intand pe o lungime de vreo 30km.

Se vede in departare si lantul muntos Stara Planina, acum acoperit de mantia zapezii.

Nu arhitectura acestei cetati impresioneaza cel mai tare, ci privelistea ce se deschide ochiului de la acele inaltimi.

Noi am nimerit pe seara, pe la ora 16,00 cand soarele se pregatea sa apuna, disparusera si norii amenintatori de pe cer, era o priveliste superb, chiar daca afara nu erau mai mult de 10 grd fiind si un vant destul de puternic, dar merita din plin a sta si admira aceste frumuseti.

Intrarea este 5leva/persoana.

Stancile Belogradchik

Aceste formatiuni despre care deja am amintit sunt superbe, ramai efectiv cu gura cascata de ce a putut crea natura.

Au tot felul de forme, de aici si feluritele nume pe care le poarta functie de imaginatia oamenilor:

Madona, Ursul, Adam si Eva, Ursul, Leul, si multe, multe altele.

Iar coloritul lor, datorat continutului bogat in oxizi de fier, ce capata in lumina soarelui, functie de pozitia si unghiul la care le "mangaie" cu razele, nuante de la cenusiu, galben sau rosiatic este superb.

Noi am zis ca aceste stanci reprezinta Meteora Bulgariei, ca relief.

Au si ele bineinteles o legenda a lor legata de o calugarita si un iubit al ei, de aici luand nastere aceste originale stanci cu diferite forme. :)

Pestera Magura

In imprejurimile Belogradchikului se poate vizita Pestera Magura, aflata la vreo 25 km de oras, dar mergand pe un drum asfaltat ce coboara in acea vale larga pe care o zarisem la sosirea in oras.

E un drum bunicel, gasesti indicatoare pe drum ce te indruma catre pestera. Se ajunge in satul Rabisha, de unde dupa ce il traversezi ajungi chiar in parcarea de la baza Dealului Rabisha unde este sapata aceasta pestera.

Dup ace lasi masina in parcare, unde se afla si ruinele unui fost motel, se urca incetisor pe niste trepte din beton ajungandu-se in cateva minute la intrarea in pestera, aflata la altitudinea de 461 m.

La acel moment eram singurii vizitatori, am platit biletul 4l4va/persoana, am fost intrebati daca dorim a fi insotiti de un ghid vorbitor de engleza, am considerat ca nu este cazul. Ni s-a explicat rapid ca pestera are o lungime de vreo 2,5 km, fiind alcatuita dintr-o galerie principal si 3 sali mari, foarte largi.

Ni s-a expicat ca dupa parcurgerea pesterii, vom iesi la vreo 2 km distanta de intrare, deasupra lacului Rabisha, de unde ne vom intoarce pe jos, inapoi in parcare, deasta data pe la suprafata. Vara cand sunt mai multi turisti acest drum se poate parcurge cu un mic “trenulet” auto.

Pestera ni s-a parut impresionanta, cu formatiuni deosebite, foarte frumoase dar si impresionante prin marime. Aici exista o stalagmita, cea mai mare din pesterile bulgaresti numita “Pinul cazut”, avand 11m lungime si un diametru de vreo 6m.

Tot aici s-au descoperit picturi rupestre, preistorice ce redau plante, animale, oameni la vanatoare, Intr-una din Sali, sus pe tavan era o intreaga colonie de lilieci ce hibernau.

Noi fiind singuri in toata pestera aveai senzatia placuta, pe care nu o pot descrie, in care vizitai si explorai in tihna fiecar cotlon, te minunai, radeai in voie. =))

Lacul Rabitsa situat langa pestera, pe unde am iesit, este se pare cel mai mare lac interior din Bulgaria, avand o adancime de 35-40 m.

Noua ne-a placut aceasta pestera.

Pestera Venetsa

Dupa ce ne-am intors la masina, dupa ce am parcurs pe jos cei aprox. 2km, am plecat de asta data nu spre Belogradchik, pe unde venisem ci spre Dimovo, cale de vreo 15km, localitate pe unde trecusem la sosirea in Beleogradchik, dar de acolo in loc sa ne indreptam si sa inchidem bucla spre Belogradchik, am urmat drumul spre Montana/Sofia, inca vreo 15 km, de unde am virat dreapta spre localitatea Oreshets.

Ajungand in centrul localitatii am urmat indicatorul spre paestera Vanetsa, pestera sapata in coasta dealului Vanetsa, avand o inaltime de cam 900m. Pestera este situate pe versantul opus Belogradchikului, Oreshets fiind despartit de Belogradchik de acest deal.

Cand am ajuns noi in parcarea rudimentara, micuta, de la baza dealului, mai era parcata o masina acolo, iar dupa ce am parcurs pe jos cei 200-300m de drum de tara am ajuns chiar la intrarea in pestera.

Turistii din fata noastra, tocmai sunasera la nr. de telefon afisat la intrare, iar pana ne-am mai invartit noi prin jur a sosit si ghidul.

Ne-a inmanat la fiecare casti de protectie, am achitat taxa de intrare de 4,80 leva/persoana, ni s-a precizat ca nu avem voie sa facem foto cu blitz si am intrat in pestera.

Din pacate ghidul nu cunostea alta limba decat bulgara.

Pestera este reabilitata de curand, este electrificata cu tehnologie LED, beneficiaza de rampe metalice solide de acces, cu protectii metalice.

Pestera este magnifica, chiar nu poti descrie in cuvinte, iar faptul ca s-au folosit sistemul de iluminat cu spoturi LED de diverse culori, creaza niste imagini superbe.

Sunt 5 sali mari, trecand din prima sala in urmatoarea printr-un pasaj foarte ingust, acum realizand si utilitatea castilor de protectie, cand foarte usor te poti lovi cu capul de vreun colt sau bloc de piatra. Se trece apoi succesiv in urmatoarele sali, pe masura ce inaintezei dezvaluindu-ti sublime opre de arta avand ca autor natura.

Daca ar fi sa compar aceasta pestera cu Pestera Ursilor de la Chiscau, as zice ca este mult mai frumoasa. Asta datorita si sistemului ingenios de iluminat ce o pune cu adevarat in valoare.

Chiar nu trebuie ratata vizitarea acestei pesteri daca te afli prin zona.

Dupa vizitarea acestei pesteri care ne-a impresionat, am ales in a ajunge in Belogradchik, unde eram cazati, pe varianta directa, de a traversa Dealul Venetsa, pe und drum asfaltat ce urca in serpentine, pana in coama dealului si coboara apoi direct in Belogradchik. Este un drum foarte frumos, de vreo 10km, serpuind in urcare pe versantul acestui deal, uimindu-ne si pe aceasta parte de deal, ca si pe partea cealalta, cand am remarcat ca majoritatea copacilor sunt indoiti spre pamant, de parca trecuse un vant puternic ce-i culcase la pamant.

Drumetie/ciclotursim

Daca esti adeptul plimbarilor in natura exista amenajate in jurul Belogradchikului printre aceste faimoase stanci destule trasee de plimbare pe jos sau cu bicicleta.

Noi chiar am mers intr-o zi la o astfel de plimbare, pe jos, plecand din centrul orasului, coborand pe un mic platou plin cu verdeata, unde se pare ca vara se organizeaza diferite spectacole pe o mica scena, existand si o terasa rustica, acum pustie, se poate continua pe unul din traseele marcate, noi alegand varianta ce inconjoara practic stancile pe care este cocotata cetatea, poteca urcand lin, cand printre liziere de pin cand prin padurice de foiase, lasandu-te din cand in cand, printre copaci sa zaresti cate o formatiune stancoasa, sau cate o priveliste superba spre muntii din departare.

Poteca te scoate fix deasupra cetatii, langa Observatorul Astronomic.

Muzeul de Istorie

Se mai poate vizita muzeul de istorie aflat intr-o casa veche, frumos restaurata, cu arhitectura specifica.

Pe acesta l-am vizitat si noi contra sumei de 3 leva/persoana, fiind chiar in apropierea cetatii.

Muzeul de Stiinte Naturale

Acest muzeu nu am mai avut timp sa il vizitam :(

Moscheea

Situata chiar la baza, stancii pe care este ridicata cetatea. Se poate admira doar la exterior. Este intretinuta bine pe afara, dar inauntru, cat am putut sa ma “holbez” pe unul din geamuri, fiind incuiata, parea lasata mai in uitare.

Ce trebuie remarcat este faptul ca mai toate drumurile despre care v-am povestit sunt ok, chiar daca asfaltul este vechi, fisurat pe alocuri, nu este cu gropi. Si vorbim despre niste drumuri secundare, doar drumul ce leaga Vidin de Montana, spre Sofia este drum european.

Sunt de fapt 4 variante de a ajunge in Belogradchik:

-Prima varianta, venind dinspre Vidin, prin Dimovo, apoi dincolo de Dimovo direct spre Belogradchik, aceasta fiind varianta cea mai scurta dinspre Vidin, iar bucata de drum dintre Dimovo si Beleogradchik, dupa parasirea drumului european este foarte buna, fiind asfaltata de curand, pentru ca pe google maps, apare drum in lucru, in 2012, cand a fost realizat foto street view.

- A doua varianta ar fi tot venind dinspre Vidin, iar in Dimovo virat dreapta spre Pestera Magura, vizitat eventual pestera pentr ucare trebuie sa te abati un pic si mers apoi spre Belogradchik.

-A treia varianta ar fi venind tot dinspre Vidin, trecand de Dimovo, mergand spre Montana, iar apoi virat dreapta spre Oreshets, vizitat pestera Venetsa si traversat Dealul Venetsa spre Belogradchik.

- A patra varianta ar fi cea venind dinspre Plevna, Montana, iar in localitatea Ruzhintsi se vireaza stanga spre localitatea Borovitsa, si Izvos, ajungand apoi in Belogradchik, mergand trecand printre acele faimoase stanci, in apropiere de Belogradchik.

Aceasta ultima varianta noi am ales-o pentru a ne intoarce la Bucuresti. Sunt cam 410km in total, iar drumul este ok.

Am ales aceasta varianta pentru a evita aglomeratia pe intre Craiova si Bucuresti, sau intre Alexandria si Bucuresti.

Asa trecnd prin Montana si pana dincolo de Plevna a fost foarte liber drumul. Am mers kilometri intregi fara sa ne intalnim cu vreo masina. S-a mai agloerat un pic, in momentul cand s-a mai preluat si traficul ce venea de la Sofia si apoi l Byala cand am intersectat si drumul ce venea de la Veliko Tarnovo.

Dar tot a fost ok, s-a mers foarte bine, iar la trecerea podului peste Dunare am stat cam 20 minute maxim, fiind a doua masina la stop. La punct control a durat cam 5-10 minute, avand 2 masini in fata.

Eu cam atat am avut de povestit despre aceasta mini-vacanta.

Va las sa apreciati singuri daca merita ori ba a vizita aceasta zona a Bulgariei.

---

VIZUALIZĂRI: 10342 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI