'Se aprinde Ardealul! '

TIPĂREȘTE

Un titlu de articol, in stilul gazetaresc de astazi, deloc nou de altfel, mi-a readus amintiri faine despre viata din Ardeal : "Se aprinde Ardealul! " Dupa o secunda de mirare, m-am luminat caci la fiecare inceput de noiembrie se aprind cimitirele ardelenilor si banatenilor, intr-o frumoasa comemorare a mortilor, obicei catolic dar preluat acolo si de ortodocsi si din cate stiu eu si de alte culte: Luminatia.

Inainte de a povesti despre Luminatie, vreau sa-mi cer scuze lui Costi si tuturor care "scriu romaneste", ca, desi am promis ieri ca incep si eu sa cinstesc limba noastra "o comoara", am constatat ca laptopul si aragazul sunt doua obiecte total diferite si daca la aragaz pot sa fixez temperatura cu ochiii inchisi, laptopul este mult prea ocos, asa ca astept sa vina oul din vacanta sa instruiasca gaina! Si unele din informatiile pe care le voi scrie aici, sunt adunate de-a lungul anilor din diverse publicatii credibile, primul meu contact cu acest obicei, Luminatia, fiind in 1985, cand credeam si doream sa ne facem buletine " de Ardeal"; de atunci acest obicei, care m-a impresionat, l-am urmarit an de an, fie si de la distanta, chiar daca mi-au lipsit sarmalele pe care le-am gustat doar odata la o masa de "mosi".

Luminatia, specifica noptii de 31 octombrie spre 1 noiembrie, este comemorarea raposatilor din fiecare familie, atunci cand rudele, dupa ce au curatat mormintele si au reparat si vopsit crucile daca e nevoie, aduc in dupa amiaza de 31 octombrie flori, de preferat tufanici si crizanteme, coronite, colacei, dulciuri de obicei de casa, palinca sau vin, pe care le pun pe tot mormantul, aprind lumanari si candele si stau o vreme acolo, povestind intre ei despre viata lor de zi cu zi, despre prietenii si rudele mortului ingropat acolo, traditia cerand sa se aminteasca numai faptele bune. Eu am perceput aceasta seara ca pe o sezatoare cu specific aparte, caci, tot dupa traditie, nu se boceste, doar se vorbeste cu sufletele raposatilor, sunt "informati" cu ce se petrece in urma lor, se fac rugaciuni, sunt permise glume decente iar copiii se joaca printre morminte. Lumanarile ce se aprind pe morminte si de la care s-a dat numele sarbatorii - nu o gasiti in calendarul ortodox - au semnificatia de scara de la om la Dumnezeu sau a unei cai cu doua sensuri intre lumea divina si lumea oamenilor. Se zice ca la 1 noiembrie portile Taramului Umbrelor sau Taramul Lumii de Dincolo se deschid si mortii ies printre cei vii si umbla pe mijlocul drumului, nevazuti de ochiii oamenilor, de aceea este obiceiul sa se mearga doar pe margini: "lumanarile aprinse se pun ca sa aiba mortul vedere in ceie lume" spunea intr-o revista etnologul Csziszar Corina. De aceea se obisnuieste sa se puna lumina la cimitirele parasite, sa nu se supere mortii! In sate se fac inca strigaturi sau se canta de femei : "... Si mai zina pe la prunci / Ca noi cu drag te-asteptam / Cu cina si cu lumina / Si cu dor de la inima" (zina adica vino). In putine sate exista obiceiul de a "ridica un paos", termen pe care l-am intalnit acum doi ani la un eveniment nefericit in Baia Mare, adica de a face o slujba de pomenire a mortilor; in unele sate pe familii, in altele o slujba comuna la poarta cimitirului, cand se aduc de cei vii cate un colac de grau, echivalentul colivei din sud, o sticla de vin rosu si trei lumanari. Muzeografi etnologi, in pliantele de la muzee, conferinte si lucrari publicate, descriu acest ceremonial in multe din regiunile cunoscute ale Maramuresului in special. Doamna Ciocan povestea obiceiul din Tara Lapusului, unde simbolul mortului este redat de un stalp sculptat, uneori in forma umana si in varful caruia se atarnau colacii, fapt ce impiedica mortii sa devina strigoi. Altii pun un tacam in plus la masa de seara sau cei saraci pun pe pervaz o cana cu apa, o bucata de paine si o lumanare aprinsa, astfel ca sufletul care venea sa-si vada familia sa se odihnesca si sa stie ca nu e uitat de cei vii. Un obicei aparte i-l au momarlanii, cei ce-si ingropa mortii pe pamanturile propii, caci acestia impodopesc crucile cu panglici colorate si flori, apoi seara beau tuica la morminte, nu inainte de "a da" si mortului, libatiile mostenite de la romani, ritual pagan care se practica si astazi, chiar de oameni cu o oarecare cultura.

Luminatia, cunoscuta drept Ziua Mortilor, se suprapune oarecum Mosilor de Toamna, de fapt tot o sarbatoare pagana, intalnita la multe popoare - chiar numele de "mos" se pare ca e de origine traca - sarbatoare preluata discret de biserica, ce recomanda pomeniri ale mortilor. Si Luminatia are un corespondent in sudul Romaniei, focurile de Sumedru de care v-am povestit de curand.

Ziua tuturor sfintilor martiri ai crestinatatii in calendarele catolic si romano-catolic, este la 1 noiembrie, asa cum a fost stabilita de Papa in sec. IX, din diverse motive. Pe 2 noiembrie, in calendarele romano-catolice este Ziua Mortilor, fixata la inceput de mileniu doi, tot de un Papa. Din combinatia acestor sarbatori crestine cu vechile ritualuri pagane, s-a nascut Luminatia, frumoasa acolo unde se pastreaza nealterata. Cand eram pe la jumatatea acestui articol, telepatie bat-o vina, m-a sunat o buna prietena din Baia Mare, Rodica Z., sa-mi spuna ca maine e luminatia si va merge la morminte cunoscute mie, dar merge ziua pentru ca s-au intamplat diverse in anii trecuti si acum luminile se aprind de fapt in plina zi cand, dupa credinta, sufletele raposatilor nu ies...

Si nu uitati un vechi obicei al catolicilor, cei ce nu au nume de sfinti, isi sarbatoresc astazi ziua numelui. Iar daca cititi in calendarul nostru ortodox, vedeti ca 1 noiembrie este ziua Sfintilor doctori fara de arginti Cosma si Damian, adica in popor ziua "Cosmodim" in Transilvania si "Vracel" in Muntenia : un batran cu plete albe numit si Promorar, pentru ca aduce promoroaca si zapada, batran ce purta un bat cu un saculet plin cu plante de leac, cu care atingea bolnavii credinciosi in cele sfinte.

Luminatia se aseamana cu o sarbatoare celtica, veche de peste 2000 de ani, Samhain, atunci cand celtii sarbatoreau oarecum anul nou, de fapt trecerea dintre cele doua anotimpuri, vara si iarna, pe care le asemuiau vietii si mortii si cand stapanul tenebrelor, zeul Anwinn trebuia imbunat cu foc si ofrande. Dar despre cine a fost Anwinn si cum a ajuns el pana la noi, maine seara, caci atunci se aprind legende, se deschid pungile (cardurile) cu bani ale americanilor si zarafi destepti transforma un voievod roman, Vlad Tepes, in Dracula. Caci pana la urma Halloween este un spectacol comercial pentru noi pe cand Luminatia, cu tot paganismul, este o forma de a ne respecta mortii, de a aduce simbolic, in toamna, o alta sambata a lui Lazar, este un repetabil memento mori.

webmaster, te rog o ilustratie muzicala pe masura Luminatiei maramuresene si banatene, multumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 1439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI