Amintiri din Portofino

TIPĂREȘTE

In timp ce scriam review-ul despre Cinque Terre, mi-am amintit de Portofino, un alt mic oraş de pe coasta Liguriei, asemănător cu satele din Cinque Terre.

Deşi in Portofino am fost in anul 2010, locurile au rămas aceleaşi, chiar dacă a trecut ceva timp peste ele, iar amintirile timpului petrecut acolo, datorită frumuseţii locului, imi sunt încă vii.

In Portofino am ajuns cu un mic vapor, plecând din Porto Antico, din Genova. Am fost şi în acest an în Genova, în Porto Antico, şi pot să vă spun că această

cursă este încă valabilă.

Până in Portofino, vaporul opreşte in San Fruttuoso, o adîncitură în munte, accesibilă doar de pe mare. Chiar în dreptul plajei este o mănăstire benedictină veche, construită din piatră.

Vaporul a stat foarte puţin în San Fruttuoso, cât să lase câţiva turişti dornici de a sta pe micuţa şi liniştita plajă. Ne-ar fi plăcut şi nouă să stăm mai mult, locul era superb, dar era deja trecut bine de miezul zilei când am ajuns acolo, şi aveam ca ţintă, totuşi, Portofino.

“Portul Dolphini”, vechiul port antic menţionat de Plinius, devine colonie romană in timpul romanizării liguriei, apoi, trece din proprietatea Mănăstririi San Fruttuoso in jurisdicţia Republicii Genova.

Dintr-un mic oraş de pescari, situat intr-un “golf în formă de semilună” (cum il descria Guy de Maupassant), Portofino a devenit un punct de atracţie pentru numeroase celebrităţi care s-au perindat pe aici de-a lungul timpului (reprezentanţi ai caselor regale europene, actori, cântăreţi).

A fost locul ales de Antonioni pentru filmul său “Dincolo de Nori” precum şi de Mike Newell pentru al său Aprilie Fermecat.

Vaporul ne-a lăsat în micul port din Golful Tigullio, de unde am pornit intr-o scurtă plimbare.

Casele din Portofino sunt frumos colorate, la fel ca cele din Vernazza sau Manarola dar, spre deosebire de cele din Cinque Terre, sunt inşiruite de-a lungul golfului, lipite una de alta. Doar câteva sunt cocoţate pe dealuri, printre palmieri, chiparoşi şi măslini.

Din port, pornesc mai multe străduţe înguste, pe care sunt magazine foarte scumpe, cu produse ale unor creatori celebri, restaurante şi hoteluri.

Preţurile erau cam mari pentru posibilităţile noastre, putând să ne apropiem doar de anumite magazine cu suveniruri sau cu produse locale.

Pe o parte a portului, la parterul caselor pastelate, pe lângă câteva restaurante şi o gelaterie, sunt magazine de bijuterii şi galerii de artă.

De cealaltă parte, aproape de locul unde ancorează vapoarele care pleacă spre Genova, pornesc o serie de trepte care duc la Biserica St. George, iar mai departe, mergând pe un drum ingust, deasupra golfului, ajungi la Castello Brown.

Construit pe un promontoriu deasupra golfului, pe ruinele unui vechi turn roman, castelul a avut de-a lungul timpului, un important rol strategic şi militar.

In anul 1867, castelul a fost cumpărat de Montague Yeats-Brown, care l-a transformat intr-o fermecătoare locuinţă, cu grădini terasate, minunate vederi asupra mării şi golfului.

Din 1961, castelul intră in proprietatea oraşului Portofino, devenind muzeu.

De la castel, drumul continuă până la farul aşezat pe Punta del Capo.

Intenţia noastră a fost de a ajunge până la far, şi chiar mai departe, până la o plajă situată undeva mai jos de far, dar era cam târziu şi riscam să nu mai prindem ultima cursă a vaporului spre Genova.

Am luat vaporul inapoi spre Genova, şi incet, pitorescul Golf Tigullio, apoi Castelul Brown şi farul, rămâneau in urmă până au dispărut complet din zare, trecând pentru totdeauna in inimile noastre.

Vă rog dacă se poate ilustraţia muzicală https://www.youtube.com/watch?v=abE1FWexlnI

---

VIZUALIZĂRI: 5423 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI