GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Anul acesta am avut programat concediul în a doua jumătate a lunii august și – în primă fază – am considerat că suntem niște mari ghinioniști. De ce? Păi foarte probabil vă amintiți... vremea s-a schimbat brusc și aspectul acela de toamnă târzie și ploioasă ne-a făcut să credem pentru câteva zile că multdoritul nostru concediu va rămâne doar un vis îndepărtat! Singurul lucru care ne mai alina puțin suspinele era faptul că nu aveam vreo rezervare făcută, așa că imediat ce vremea avea să promită o oarecare ameliorare, noi puteam să plecăm de acasă încotro vom dori! Pentru asta, gențile cu haine și alte accesorii au stat pregătite vreo două zile în holul apartamentului, așteptând cuminți clipa plecării... care a venit într-o dimineață de sâmbătă, atunci când am ieșit afară în jurul orei 07.00 și am văzut că era simțitor mai cald decât în zilele precedente, deși cerul era în continuare acoperit de nori. Așa că am decis rapid că acesta este momentul așteptat cu atâta nerăbdare și am hotărât să ne îndreptăm către zona Moldovei, urmând să ne cazăm la fața locului, atunci când seara se va apropia. Hotărâsem noi să petrecem concediul sub forma unui circuit, însă nu am fixat un itinerariu strict, ci doar câteva borne și urma să ne orientăm pe parcurs.
Și așa am și făcut... După ce am străbătut aproximativ 250 de kilometri în patru ore (pe DN 2, urmând ruta Râmnicu Sărat – Bacău – Roman – Cristești), am ajuns în zona orașului Târgu Neamț, unde am făcut mai multe pauze pentru a vizita unele obiective din zonă. Întrucât ceasul indica aproximativ ora 17.00, am convenit că nu vom înnopta aici, ci avem suficient timp să ajungem în stațiunea Durău, de care ne mai despărțeau 60 de kilometri. Am vrut neapărat să vizităm Durăul, întrucât era unul dintre locurile despre care auzisem cuvinte de laudă, dar unde nu ajunsesem niciodată.
Drumul până la Durău (plecând din Târgu Neamț) l-am parcurs într-o oră și jumătate, întrucât oboseala unei zile pline își spunea deja cuvântul. Și până la urmă nici desele viraje ori localități de pe DN 15B nu mi-am permis să șofez cu viteză mare, însă asta a fost un lucru bun, întrucât m-am putut bucura și eu de priveliștea frumoasă de pe traseu. Am oprit chiar pentru câteva minute imediat după ce am traversat viaductul Poiana Teiului, pentru a putea admira mai bine această construcție care înlesnește legăturile rutiere între Moldova, Bucovina și Transilvania.
Așadar, cam pe la ora 18.30 am ajuns în Durău și după o scurtă plimbare cu mașina prin stațiune am găsit cazare pentru o noapte la Pensiunea Agnes (vezi impresii). Am despachetat rapid și am ieșit la o plimbare de seară prin stațiune. Aerul tare și curat de munte era o adevărată desfătare pentru plămânii noștri, obișnuiți mai degrabă cu praful și noxele din oraș.
Din ceea ce am observat încă de seara, Durăul nu este o stațiune mare, însă beneficiază de o așezare pitorească, fiind practic ancorată în poala muntelui, dominată de impunătorul Ceahlău ale cărui piscuri semețe le poți vedea aproape din orice colțișor al stațiunii. Și dacă nu reușești să vezi totuși Ceahlăul în toată măreția sa, mai mult ca sigur că norii își cam fac de cap prin văzduh, ori pur și simplu există vreo perdea de brazi prin apropiere. Așadar, o plimbare prin stațiune este o adevărată relaxare și noi ne-am simțit foarte bine încă de la primii pași.
Ce am mai remarcat aici, mai ales că era sâmbătă seara, a fost liniștea dinprejur. Chiar dacă stațiunea era populată (dovadă fiind și faptul că ne-am cazat după vreo patru-cinci încercări, întrucât pe unde am întrebat înainte aveau camerele ocupate), nu am auzit pe nicăieri muzică dată la maxim. Unii turiști se plimbau prin zona centrală a stațiunii, alții intrau la mănăstirea din apropiere, câțiva luau masa la o terasă de lângă hotelul Bistrița, iar prin curțile diverselor pensiuni se înălța fumul grătarelor, semn că alți turiști pregăteau masa de seară.
În apropierea hotelului Bistrița și a mănăstirii erau mai mulți comercianți cu suveniruri diverse. De la covorașele cu modele tradiționale sau vase ceramice, la bundițe, produse lucrate în lemn ori nelipsitele mărunțișuri ”Made în China”, le-am văzut pe toate expuse aici.
Seara se apropia cu repeziciune și se făcuse friguleț afară, însă eram echipați corespunzător, așa că ne-am hotărât să vizităm Mănăstirea Durău. Lăcașul de cult este foarte frumos și îngrijit, păstrându-și o naturalețe aparte, se potrivește foarte bine cu zona în care se află. La intrarea în curtea mănăstirii se află o parcare suficientă pentru 10 – 12 mașini, iar accesul se face trecând pe sub turnul clopotniță.
Curtea lăcașului de cult este un mic colț de rai. Cele câteva alei pietruite ne-au călăuzit pașii printre o sumedenie de tufe de trandafiri, regina nopții și alte flori pe care nu le cunosc, dar pe care le-am admirat și le-am fotografiat din mai multe unghiuri. Între straturile de flori se află și o fântână cu soclu de piatră acoperită, iar ceva mai jos este amenajată o cascadă micuță, apa strângându-se într-un bazin înconjurat de roci diverse ca dimensiune. Și pentru că din peisaj nu puteau lipsi brazii, ei străjuiesc curtea lăcașului de cult, urmărind linia gardului.
Ansamblul mănăstiresc este dominat de biserica având hramul ”Buna Vestire”. Din scurtul istoric afișat la intrarea în lăcașul de cult, am aflat că ”actuala biserica a fost ridicată între 1832 – 1835 pe locul unei alte bisericuțe de lemn a Schitului Durău, a cărui primă atestare documentară datează din anul 1779. Cu toate acestea, despre un schit existent la poalele Ceahlăului se știe încă din anul 1600, acesta fiind înființat de Maica Mariana, nepoata domnitorului Vasile Lupu. În ceea ce privește denumirea obiectivului, aceasta provine de la cascada Duruitoarea, aflată la aproximativ 5 kilometri depărtare. ” Așadar, aici întâi a fost lăcașul de cult și apoi a apărut și s-a dezvoltat Durăul, până la staținea pe care o știm astăzi.
Întrucât în biserică se oficia o slujbă de seară la care asistau mai multe persoane, nu am făcut fotografii și ne-am mulțumit doar să admirăm în tăcere frumoasele picturi interioare, dar și catapeteasma lucrată din lemn de tei aurit.
Trebuie să mai spun că ansamblul monahal de la Durău s-a îmbogățit spiritual în anul 1991 cu Centrul Cultural-Pastoral ”Sfântul Daniil Sihastrul”.
Obosiți fiind, am încheiat plimbarea de seară și ne-am grăbit către vila unde ne cazasem. Nu de alta, dar trebuia să ne revenim până în dimineața următoare, întrucât Durăul mai trebuia explorat.
Duminică dimineața nu am fost atât de matinali pe cât ne-am fi dorit, însă imediat după ce am servit micul dejun ne-am echipat și am ieșit din nou la plimbare. Am ajuns în apropierea mănăstirii, am continuat pe o străduță dincolo de parcarea lăcașului de cult și am sosit după câteva sute de metri la pârtia de schi din stațiune. Am încercat să ne imaginăm cum va fi aici la iarnă, cu instalația de teleschi în funcțiune și cu zeci de schiori mari și mici făcându-și de lucru pe pârtie. Nu prea ne-a ieșit, așa că ne-am mulțumit să privim pajiștea și pe cele câteva văcuțe care pășteau la marginea pădurii.
Pe unul dintre pereții stației de teleschi am găsit și câteva informații despre această pârtie, care ar putea fi utile cuiva interesat să ajungă aici: ca dificultate, este considerată foarte ușoară, are 406 metri lungime și diferența de nivel este de 69 de metri (altitudinea la plecare este de 868 de metri, iar la sosire 799 metri).
Ne-am întors în stațiune și am pornit către zona Releu, urcând încet pe străduța din stânga până pe platoul de unde restul Durăului a părut că se așează cuminte la picioarele noastre. În această zonă am văzut alte câteva viluțe cochete, care pot constitui oricând oportunități de cazare potrivite pentru iubitorii muntelui.
Și dacă tot am ajuns la posibilitățile de cazare din stațiunea Durău, voi enumera câteva dintre locațiile pe care le-am remarcat aici, dar subliniez că lista este realizată în mod subiectiv, bazată fiind doar pe ceea ce am putut observa din exterior. Dintre hoteluri, am remarcat în primul rând Bistrița (cel mai elegant din stațiune), apoi Bradul (nu atât de îngrijit, dar arăta acceptabil; înainte a ne caza am întrebat la recepție dacă erau camere libere și cât costa o noapte aici – ni s-a spus că o noapte de cazare era 100 lei, dar aveau nuntă în acea seară în restaurant, așa că se va auzi puțin zgomot indiferent de camera în care ne vom caza; am apreciat că au fost onești și am preferat să mai căutăm). Un alt hotel destul de îngrijit este Cascada, situat în partea de sus a stațiunii, practic în zona de unde încep majoritatea traseelor montane din zonă. Și mai adaug pe listă hotelul Brândușa, nu foarte arătos, dar care era ocupat complet în acea seară (de curiozitate, am întrebat prețul unei nopți de cazare – costa 80 de lei). În zona centrală am remarcat și Casa Pelerinul.
Am observat și câteva vile și pensiuni frumoase: Pensiunea Gold, Vila Floare de Colț (în zona centrală), Pensiunea Perla (în zona Releu) sau Pensiunea Rapsodia (în apropierea locației noastre de cazare pe care o recomandăm, pe drumul care iese din Durău spre Izvorul Muntelui).
În stațiune se poate opta și pentru varianta camping. Am văzut căsuțe populate atât la intrarea în stațiune, pe partea dreaptă a drumului, cât și lângă Hotelul Brândușa. Nu am solicitat nicăieri informații despre tarifele de cazare.
Ce ar mai fi de spus?! Poate faptul că poziția stațiunii o transformă într-o variantă perfectă pentru iubitorii de drumeții montane. De aici pleacă numeroase trasee în Masivul Ceahlău. În acest sens, am văzut în stațiune panouri informative, din care am reținut că o drumeție pe traseul Durău – Cabana Fântânele – Cușma Dorobanțului – Stânca Panaghiei - Vârful Toaca – Vârful Lespezi – Cabana Dochia durează aproximativ 3 ore și 45 de minute (7300 de metri lungime), dificultatea fiind medie. O altă plimbare se poate face către cascada Duruitoarea. Am fotografiat informațiile referitoare la aceste trasee turistice și le voi atașa prezentului review.
Alte informații utile: la Hotelul Bistrița am văzut un bancomat BRD. Era funcționabil.
La parterul unuia dintre puținele blocuri din stațiune este amenajat un magazin mixt nu foarte mare, dar destul de dotat; prețurile erau obișnuite. În Durău am văzut vreo două terase în zona centrală (așadar, destul de puține opțiuni de servit masa în stațiune; predominant se practică autogospodărirea).
La intrarea în curtea Mănăstirii Durău este amenajat un magazin de unde se pot cumpăra siropuri de afine, muguri de brad, zmeură sau trandafir, diverse dulcețuri ori miere de albine.
Drumul direct care face legătura cu Izvorul Muntelui (DJ 155F) este închis circulației publice, iar gazdele noastre spuneau că există porțiuni deteriorate rău, fiind dificil de străbătut chiar și pe timp de vară cu o mașină cu garda înaltă. Așadar, varianta optimă pentru a ajunge în stațiunea Durău presupune ocolirea lacului Izvorul Muntelui, traversarea viaductului Poiana Teiului și apoi drumul prin localitățile Bistricioara și Ceahlău. Oricum, lacul de acumulare Izvorul Muntelui și barajul de la Bicaz oferă priveliști deosebite, așa că nu vă veți plictisi.
În final, recomand celor care iubesc muntele și liniștea să viziteze Durăul pentru câteva zile. Noi AmFostAcolo și ne-a plăcut!
Trimis de Floryn81 in 06.10.15 23:03:09
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în DURĂU.
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floryn81); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Crazy -Mouse... frumoase locuri are țara noastră... eu suspin uităndu-mă doar la poze, răul de mașină/altitudine mă împiedică să călătoresc cu mașina. Noroc cu articole ca ale tale, mă delectez și eu comod din scaun, admirănd peisajele romănești. Sunt locuri unde nu voi ajunge niciodată, așa că scrie, că eu citesc cu plăcere.
Rog așteptați...
@Crazy_Mouse - Am fost si noi la Durau anul trecut, in mai, fiind intr-un circuit prin Moldova. Ne-a placut si noua dar ni s-a parut pustiu. Ne gandeam ca daca ar fi sa-l alegem pentru concediu ne-am plictisi. Asta pentru ca acum suntem activi dar va veni si vremea cand o sa avem nevoie de odihna si o sa-l cautam ca pe un loc ideal pentru asta.
Inainte sa intri in Durau, pe partea stanga este un indicator catre Pensiunea Vanatorul. Se urca o panta de vreo 200 de m si se deschide in fata ochilor un platou cu o locatie foarte mare si frumoasa, realizata din lemn, pe care am vizitat-o, am stat la o cafea, la povesti cu unul din proprietari, i-am aflat istoria si ne-am propus si ne dorim tare mult sa ajungem acolo. Este un peisaj in locul ala de jur imprejur de nu-ti mai vine sa pleci. Ne-am prelungit mai mult decat am crezut sederea acolo pentru ca este un loc care te atrage si te retine. Tare mult imi doresc sa ajung acolo, intr-un week-end macar.
In Durau nu prea am avut ce sa facem, i-am dat roata putin, am studiat si noi traseele care se pot face si am intrat un pic in padure dar fara sa finalizam un traseu. Tin minte insa si acum indemnul scris cu vopsea rosie pe un panou de lemn la intrarea pe trasee:
"Lasa-n jur mereu curat
Amenda sa n-ai de luat".
Cand ne-am intors, dupa pensiunea Vanatorul, pe partea opusa a drumului, am traversat si noi podul de lemn si am intrat in camping, care era in amenajare. Mi-a placut mult campingul, casutele erau zdravene si se amenajau terenuri, cred ca este frumos acolo vara.
Ne-am mai oprit in comuna Ceahlau unde am vazut Palatul Cnejilor si Muzeul Satului dar cel mai mult ne-a placut aici biserica comunei de care am dat intamplator. Am vazut o potecuta si am vrut sa vedem pe unde duce. Si ea ne-a dus undeva prin spatele caselor si ne-a scos la bisericuta care avea o curte de ne-a uns la suflet. Am stat acolo o gramada, era liniste, multe bancute prin curte, numai verdeata, am adunat cimbrisor si n-am uitat sa inchidem portita, asa cum ne indemna o placuta legata de ea.
Foarte frumoase amintiri avem si noi de la Durau si drumul catre el si uite ca au venit acum citind articolul tau si am simtit nevoia sa le spun.
@mireille - Scriu, scriu, mai ales acum că a venit frigul și că ne-a mai tăiat din elanul plecărilor. Mă bucur că vă plac articolele mele.
@Aurici - Comparativ cu alte zone, Durăul este o stațiune foarte liniștită. Dacă noi am stat acolo de sâmbătă seara până duminică în jurul orei 13.00 și prin stațiune nu era foarte aglomerat, probabil că așa e, în timpul săptămânii pare pustiu. Dar asta este și o consecință a numărului de locuri de cazare, mai redus totuși decât în alte zone.
Însă probabil că în asta constă farmecul acestei stațiuni - să te plimbi, să faci un grătar alături de prieteni, să urci pe munte, să te bucuri de aerul curat și de măreția Ceahlăului... Iar pentru cine vrea alte obiective, hopa în mașină către Târgu Neamț (în aproximativ 75-80 de minute ai ajuns), unde sunt necesare vreo două-trei zile pline ca să vizitezi tot (Cetatea Neamțului, mănăstiri precum Secu, Sihăstria, Neamț, Agapia, Văratec sau Schitul Sihla, Casa Memorială Ion Creangă și al său Parc tematic ori Rezervația de Zimbri de la Vânători ș. a. m. d).
Știam și de Pensiunea Vânătorul, ne-a fost recomandată și de nașii noștri, însă nu am mers atunci acolo întrucât tarifele depășeau binișor bugetul nostru din acel moment. Prețurile le cunoșteam de pe net. Din ce îmi amintesc, această pensiune are piscină interioară.
Oricum, așa cum am mai zis, Durăul este o stațiune unde poți să vii din când în când pentru câteva zile, un loc în care să lași grijile deoparte și să-ți încarci bateriile!
@Crazy_Mouse - Noi am ajuns in Durau fiind cazati langa Piatra Neamt si cand am ales sa mergem era si in cursul saptamanii si pe la sfarsitul lui mai, adica nu prea incepuse sezonul turistic. De aceea ni s-a parut asa pustiu, dar intr-adevar este un loc linistit si chiar ne gandeam ca merita pus pe lista pentru traseele pe care le poti face de acolo. O sa mai ajungem si noi, asa ne propusesem atunci dar uite ca ne ia valul mereu cu altele. Ce este pe langa casa zicem ca poate sa mai astepte si cat ne mai tin picioarele sa mai vedem pe la altii.
Da, pensiunea Vanatorul are piscina interioara. Noua ne-a placut accesul catre ea si cum a aparut asa dupa o curba, asezata nemaipomenit intre munti. Merita sa lasi masina jos si sa ajungi la ea doar pentru o vedere nemaipomenita asupra zonei. Asa am facut si noi. Am fost curiosi sa vedem ce se ascunde dupa panta aceea care se vedea si ne-a placut mult ce am vazut. Si da, preturile erau cam maricele dar aveau facilitati incluse.
Am vazut toate obiectivele pe care le-ai mentionat tu in ecou dar cel mai mult mi-a placut la Schitul Sihla. Uite si uitasem de asta. Am fost mai demult, acum cativa ani, dar din vacanta aia in care am vazut o gramada de manastiri, cetati si case memoriale din Moldova cel mai bine mi-a ramas intiparit in minte drumul pana la schit si schitul in sine. Poate si pentru ca am ajuns acolo de la Sihastria si Secu, care mi s-a parut de o opulenta ce nu avea de a face cu o manastire si am fost necajita pentru asta.
@Crazy_Mouse - Cum, aţi fost la Durău şi nu aţi urcat nici măcar până la Fântânele sau la Duruitoarea? Într-adevăr, nu prea ai ce face în Durău. Doar scurte plimbări şi o vizită la mănăstire, asta dacă nu eşti într-o gaşcă dornică numai de grătare şi jocuri de table.
Durăul - în opinia mea care l-am văzut şi fără vreun hotel sau pensiune construită la poalele muntelui - rămâne unul dintre punctele din care porneşti în ascensiune spre Dochia şi vârful Toaca.
Şi fiindcă veni vorba, tare aş vrea să ştiu de la cineva care a urcat de curând pe munte, ce se întâmplă cu staţia meteorologică de pe Toaca? De ceva timp, când televiziunile vorbesc despre vremea la munte, despre Ceahlău nu mai pomenesc nimic. A dispărut chiar şi din lista aceea cu temperaturi.
Stiu că sună a... reclamă, dar n-aș vrea să rămână cititorii cu impresia că Durăul e doar o stațiune liniștită, de relaxare 
vezi impresii (dacă am noroc poate primesc un link din acela frumos, cu vezi impresii de la un webmaster) (ai avut - by web)
No offense crazy_mouse, te citesc cu mare plăcere, îmi place bucuria pe care o transmiți prin felul în care scrii. dar sunt de acord cu iulianic. Nu se poate să ajungi acolo să nu urci măcar până la Fântânele - 1 oră maxim până sus.
„De aici pleacă numeroase trasee în Masivul Ceahlău. ”
După cum se vede și din P12 - din Durău sunt 2 trasee, din care unul este parțial închis iarna. (cel pe la Duruitoarea, de la Cascadă spre Dochia))
@iulianic -
„tare aş vrea să ştiu de la cineva care a urcat de curând pe munte, ce se întâmplă cu staţia meteorologică de pe Toaca? ”
Nu corespund criteriului menționat de tine pentru respondenți, dar m-ai făcut curioasă. E cam târziu să sun un prieten așa că am dat un search și văd că unele site-uri specializate au date actualizate de la stația meteo din Ceahlău. Deci, funcționează.
Am mai găsit și un articol cu un proiect demarat în 2015 al CJ Neamt prin care se urmărește ” amenajarea accesului turistic pe Varful Toaca, din Masivul Ceahlau, prin prelungirea traseului montan Durau - Cabana Fantanele - Cabana Dochia pana pe Varful Toaca, prin marcarea potecii deja existente ce porneste din fata cabanei meteo si continua pana pe varf, refacerea scarilor de acces si amenajarea unui punct de belvedere. ”
Foarte frumos, să sperăm că nu va dura cât construcția autostrăzilor din România.
@izabiza - Nu am vizitat nimic altceva decât stațiunea pentru că ne-am calculat un pic greșit pașii - hotărâsem să stăm la Durău doar o noapte și apoi să plecăm dimineața spre Bicaz, apoi Cheile Bicazului și Lacul Roșu. Plecarea și așa destul de târzie din Durău ne-a făcut să ajungem după-amiază la Lacul Roșu, unde am găsit cam greu cazare. Deh, așa-i fără rezervare. Am zăbovit vreo două ore bune prin spectaculoasele Chei ale Bicazului unde am parcurs mai multe sectoare pe jos, de fapt asta a fost principala noastră țintă pe ziua respectivă.
Știu că era mai bine să mai rămânem la Durău măcar o noapte, însă așa am gândit atunci... Oricum, e bine că am mai lăsat lucruri de făcut și pentru o vizită viitoare
@izabiza - Ei, vestea asta chiar m-a bucurat! Chiar era nevoie de o astfel de iniţiativă. Scările de lemn pe care urcam de la cabana meteo până în vârf erau mereu deteriorate, aveau trepte lipsă, dar asta nu era – atunci – un impediment pentru noi. Oricim, noi veneam doar o dată pe an (vara, în august). Exceptând câteva sporadice ploi, vremea era bună, dar mă gândesc la calvarul celor de la staţia meteo care trebuiau să urce zilnic, pe orice vreme, să-şi consulte aparatele. Cât despre amenajarea unui punct de belvedere pe Toaca, este o idee cât se poate de bună. Numai cei care au ajuns acolo şi au prins şi o vreme bună ştiu ce vreau să spun. Când cerul este senin, foarte curat, în zarea îndepărtată de vede marea. Credeţi?
N-am mai fost cam de mult pe Ceahlău, dar nepotul meu – cu gaşca – merge adesea. Urcă de la Durău până la Dochia (în vârf), coboară în aceeaşi zi, pe acelaşi traseu şi până seara ajunge acasă (adică la casa bunicilor care se află la 18 km de Bicaz). A făcut asta şi împreună cu fetiţa care are numai 5 ani. Cred totuşi că e prea mult. Noi făceam Ceahlăul în trei zile, cu etape prestabilite şi fără nici o grabă. Eram liceeni în vacanţă, aşa că timp aveam. Frumoase vremuri, frumoase locuri şi frumoase amintiri!
Frumoase locuri, nu le/am mai vazut demult, iata cateva informatii binevenite aici. Si eu consider ca Duraul este o foarte buna statie pentru drumul pe Ceahlau, pe care nu am mai urcat de cand era inca scara buna spre Toaca, cam scartaia putin lemnul dar pasul tineresc a trecut usor peste micile degradari.
Acum cativa ani am revenit in zona cu masina dar m/am oprit la Targu Neamt din cauza vremii urate cu frig si ploaie. M/a descurajat si drumul foarte prost de la Targu Neamt la Agapia, cu niste gropi infernale in asfalt. Si nici asfaltul de la Cheile Bicazului nu era prea liniar, rupt pe alocuri si cu mici cratere.
Inteleg ca acum drumurile sunt mai bune prin zona, daca ma refer la sosele. Poate vara viitoare mai vedem cate ceva prin zona, daca drumurile ne permit.
Felicitari pentru articol. Intr adevar este o zona superba...
Maine ne punem si noi in miscare catre Durau, sper sa ajungem intr un final, daca ne ajuta putin si conditiile meteo...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2020 Durău, între wow și țeapă — scris în 25.10.20 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Ceahlău — un munte pe care nu-l urăsc (totuși) — scris în 25.01.22 de edulup25096 din BACăU - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Traseu lejer in Durau — scris în 19.07.20 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Palatul Cnejilor Ceahlău, sec. XVII-XVIII din incinta fostului Schit Hangu, jud. Neamt — scris în 30.12.19 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Durău - cu adevărat la munte. Traseul montan Durău - Fântânele - Toaca - Dochia/Schit - Cascada Duruitoarea - Durău — scris în 27.07.17 de giovanic din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2016 Vacanţă cu repetiţie: Durău — scris în 26.07.16 de Rofri din BRAşOV - RECOMANDĂ
- Dec.2015 Despre Durău, numai de bine... — scris în 05.12.15 de zake din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată