Meleaguri dobrogene

TIPĂREȘTE

In luna septembrie am petrecut o saptamana in Delta Dunarii. Punctul de plecare a fost Tulcea. Am profitat de acest lucru si am sosit in Tulcea cu o zi mai devreme. Ne-am cazat la un hotel superb, intr-un cadru mirific si am vizitat o zi imprejmuirile.

Dar sa incepem cu inceputul. Am trecut Dunarea pe podul Giurgeni-Vadu Oii si am ajuns la Harsova. Aici am lasat in dreapta drumul de Constanta si am ajuns in alta lume. Am patruns pe un drum national putin mai ingust dar cu o calitate a asfaltului care ma facea sa ma gandesc la alte meleaguri. La fel si marcajele. Totul era proaspat, totul era perfect si in plus totul era pustiu. Mergeam singuri cu masina prin aceste meleaguri minunate. Din loc in loc drumul era strajuit de nuci. Mergeam pe un drum ca in filmele americane. Fie ca era drept dar urca si cobora colinele si peisajul era fantastic, fie ca serpuia pe curbele de nivel. Facand o paranteza vreau sa va spun ca toate drumurile pe care am mers in judetul Tulcea, fie ca erau nationale fie judetene sau comunale, erau de o calitate superioara fara gropi reabilitate din cate am vazut cu fonduri europene. Deci se poate si asa. Revenind la calatoria mea am trecut la un momentdat pe langa un camp de turbine eoliene. Pe dreapta si stanga erau frumos insiruite eolienele, iar printre ele campurile lucrate ireprosabil. Am ramas placut impresionat.

Am petrecut o seara minunata plimbandu-ne pe faleza din Tulcea si a doua zi, pana la sosirea ambarcatiunilor am facut doua mici excursii. Prima a fost la Manastirea Saon. Stiam despre ea dar nu o vazusem niciodata. Am pornit la drum si dupa o jumatate de ora am parasit drumul national si am coborat spre balta, spre Dunare. Am mers circa 2 kilometri printre vii si am ajuns la poarta manastirii. Un loc cochet bine intretinut. O gospodarie anexa frumoasa asigura toate cele trebuincioase manastirii. Pe langa cele sfinte aici se vindea miere, se vindea vin, la un pret mai piperat dar aratau bine. Ne-am plimbat putin si printre randurile de vie, unde strugurii dadusera in parg, am gustat cativa, am mai facut cateva fotografii si am plecat spre Manastirea Celic.

Tot pe drumuri bune, tot printre vii, am ajuns in zona unor coline de unde admirai peisajul pe o intindere mare. Terenuri intinse arate alternau cu paduri si din cand in cand cate un sat. Curand am ajuns la Manastirea Celic. Am lasat masina in parcare si am pornit pe o alee in panta spre manastire. Pe stanga erau insiruite frumos chiliile, in spatele unui parc cu trandafiri cu alei ingrijite. Am urcat niste trepte, am trecut printr-o bolta de trandafiri si am ajuns pe un platou unde era ridicata biserica manastirii. Un edificiu impunator, bine intretinut. Am vizitat biserica si am strabatut aleile platoului. Pe un fundal de cer albastru de toamna se conturau copacii batrani cu frunzele care incepusera sa rugineasca. Am coborat scarile spre zona chiliilor si atunci am vazut clopotnita, alba printre frunzele ruginii. Ne-am mai plimbat pe alei, ne-am odihnit pe o banca, apoi am revenit in parcare, ne-am luat masina si ne-am intors in Tulcea, pentru a pleca spre Delta Dunarii.

---

VIZUALIZĂRI: 1450 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI