Ca la mama acasă

TIPĂREȘTE

Iniţial rezervasem un apartament pentru 3 nopţi în Neum. Neum e singurul oraş-staţiune la Marea Adriatică al Bosniei, care se „insinuează” pe o distanţă de vreo 20 km în litoralul croat. Citisem pe undeva că în Neum preţurile ar fi oarecum mai mici decât în vecinele croate şi, pe urmă, mi se părea cool să te cazezi pe micuţa fâşie de litoral a Bosniei. Pe urmă am citit pe altundeva că e posibil să apară incidente care să-ţi întârzie trecerea frontierei bosniaco-croate. Şi traversarea asta se impunea de 2 ori la distanţă de 20 km. Iar pentru 3 nopţi de cazare, asta însemna de 6 ori formalităţi de trecere a frontierei; probabilitatea ca măcar o dată să meargă prost creştea! Principalele obiective de vizat în timpul şederii în Neum erau insula Korcula şi cetatea Dubrovnik. Păi şi de ce nu mai bine 2 rezervări, una în Korcula şi alta în Dubrovnik?

Şi astfel am anulat prima cazare, despre care n-o să aflu poate niciodată cum ar fi fost, deşi pe booking era cadorisită cu note excelente. Şi tot prietenul booking m-a condus întâi şi întâi la Apartments Ustavdic, în Medvinjak, o suburbie a Korculei, capitala insulei cu acelaşi nume.

Notă bună pe booking, referinţe excelente, apropierea (walking distance) de capitală (unde preţurile erau simţitor mai mari), posibilitatea de a parca gratuit – acestea au fost criteriile de selecţie. Doamna Seniija, proprietara pensiunii, mi-a trimis un mail la scurt timp după ce am făcut rezervarea ca să-mi mulţumească pentru aceasta şi ca să-şi arate deplina disponibilitate (am primit cu această ocazie numărul dumneaei de telefon şi adresa de e-mail).

Sunt 2 modalităţi de a ajunge pe Korcula, atunci când vii din nordul litoralului Croat. Cea mai scurtă implică 2 traversări cu ferry, prima de la Ploce (pe continent) la Trpanj (peninsula Peljesac), apoi de la Orebic (peninsula Peljesac) la Korcula. Aceasta şuntează traversarea Bosniei şi este mai scumpă (nu ştiu dacă şi mai rapidă, fiind vorba de 2 ferry). Noi am ales-o pe a doua, adică de la Ploce am mers şi-am tot mers pe marginea mării în jos, am tranzitat Bosnia fără nici o peripeţie, am admirat frumosul Neum aşezat deasupra golfului ca într-un amfiteatru şi am părăsit drumul spre Dubrovnik, cotind-o la stânga către Mali Stan; am străbătut toată peninsula Peljesac, bogată în serpentine şi în culturi de viţă-de-vie, am traversat şi pădurea arsă cu câteva zile înainte într-un incendiu izbucnit spontan, pentru ca într-un final să ajungem şi la terminalul de ferry din Orebic. Distanţa dintre Orebic şi Korcula nu este mare, cred că n-am făcut mai mult de 15 minute pe mare, aşa că unul şi acelaşi vas aparţinând companiei Jadrolinija se duce şi se întoarce. Plecările sunt la ore fixe din Korcula şi la şi jumătate din Orebic, iar costul traversării este de 76 kuna (cam 10 euro) pentru automobil şi 16 kuna de persoană peste 12 ani.

Ca de obicei, am setat în memoria GPS-ului coordonatele de pe booking, care ne-au dus la vreo 50 de metri de pensiune. Medvinjak este o localitate mică şi liniştită, dispusă pe un deal deasupra mării, iar strada unde se află Apartamentele Ustavdic este cea mai de sus. După cum bănuiţi, acest lucru se mai poate traduce şi astfel: vedere impresionantă asupra mării, dar oarece depărtare de aceasta. Am parcat într-o nişă a drumului destul de îngust (cu sens unic, am remarcat ulterior; se urcă printr-o parte şi se coboară pe altă parte) şi am pornit să căutăm pensiunea cu rezervarea de la booking printată în mână. N-am bâjbâit prea mult, căci doamna Senija ne remarcase deja şi ne-a strigat de la o fereastră tocmai când ceream informaţii vecinei dumneaei (care – culmea! – habar n-avea).

Apartamentele familiei Ustavdic sunt dispuse într-o clădire nouă, albă şi frumoasă, cu 3 etaje, construită cu faţa la mare. Parterul este ocupat de garaj şi ceva dependinţe, primele 2 etaje cuprind apartamente de închiriat, iar la ultimul locuiesc proprietarii. Noi am avut apartamentul de la al doilea etaj, care se întindea pe tot nivelul şi la care am ajuns conduşi de doamna Senija, pe o scară laterală, cu balustradă albă şi cu stâlpi de susţinere decoraţi cu tot felul de plante (urma ca mai târziu simpaticul domn Ustavdic să ne prezinte mica lui „grădină botanică”). Senija ne-a arătat dotările apartamentului (într-o engleză nu grozavă, dar inteligibilă), ne-a dat câteva informaţii despre împrejurimi, apoi s-a scuzat că trebuie să dispară un pic. S-a întors după câteva minute cu o farfurie cu prăjituri de casă care arătau bine-bine! Ne-a îndemnat să gustăm, mărturisindu-ne că sunt făcute de mânuţele dumneaei; negresa cu ciocolată era absolut delicioasă! ; nici cornuleţele cu nucă de cocos nu erau rele:P.

De-acum cunoşteam formalităţile de cazare, i-am dat doamnei paşapoartele, iar dânsa ni le-a adus câteva minute mai târziu, împreună cu factura. Am plătit în euro, ca de obicei şi i-am dăruit şi Senijei, ca şi celorlalte gazde pe care le mai avusesem în Croaţia, un calendar cu poze din România, invitând-o să ne viziteze şi ea ţara. Faţa oarecum rigidă a Senijei s-a destins într-un zâmbet, ne-a mulţumit şi s-a retras, nu fără să menţioneze că, la nevoie, o găsim în apartamentul de deasupra noastră.

În timp ce Tati s-a dus să aducă maşina mai aproape (parcarea improvizată se află pe marginea străzii, chiar în faţa pensiunii, fără să incomodeze trecerea altor automobile), iar copiii s-au apucat să verifice cât de bine merge WiFi-ul, eu am inspectat domeniul şi l-am imortalizat întru amintirea mea şi cunoaşterea prietenilor AFA!

Din holul în formă de L al apartamentului se intră în toate încăperile acestuia; în dreapta, braţul mic al „L”-ului te conduce în living, iar din braţul mare se intră în cele 2 dormitoare, unul în dreapta şi altul în capăt şi în baie, care se află vis-a-vis de primul dormitor. Şi acum să le luăm pe rând.

Holul nu are nimic spectaculos; doar o oglindă în capătul dinspre ieşire, în care poţi să-ţi verifici ţinuta înainte de a ieşi din casă. În rest, e un spaţiu de trecere, aşa cum şi trebuie să fie.

Livingul este o cameră mare, decorată aşa cum şi-ar decora-o o familie în intenţia de a locui acolo. De fapt, întregul apartament mi-a dat aceeaşi impresie, ca şi cum locuitorii plecaseră pe undeva şi ne lăsaseră cheile. S-ar putea chiar să am dreptate în acest sens; am făcut o simulare pe booking azi la Apartamentele Ustavdic: în lunile de iarnă, nu sunt camere disponibile, iar în mai, apartamentul în care am stat noi nu e disponibil, doar celelalte 2. E posibil ca „apartamentul nostru” să fie închiriabil doar vara, când cererea e mai mare, iar gazdele să se retragă în cel de deasupra, aparent neterminat, după cum sugera lipsa balcoanelor. Dar să continuăm. La prima vedere, livingul are un aspect aerisit şi ordonat, deşi conţine o grămadă de lucruri prin el. În mijloc se află o masă rotundă, acoperită cu faţă de masă din damasc alb, înconjurată de 4 scaune; aici urma să ne servim cinele şi mic-dejunurile, „din traistă”. Pe unul din pereţi, o canapea decorată cu pernuţe, iar în spatele ei, într-un colţ al camerei, ghivece şi amfore pline cu plante verzi. Alt colţ era ocupat de o piesă de mobilier pe care se aflau reviste şi materiale turistice de prezentare, inclusiv o hartă a insulei şi a oraşului Korcula, care urma să ne fie foarte folositoare. Lângă, o amforă mai mică aşezată într-un coş de răchită, iar deasupra, o poliţă cu mai multe rafturi, care expuneau nişte cochilii uriaşe de scoici şi melci, 2 instrumente muzicale cu coarde (ceva în genul cobzelor), steagul Croaţiei şi un televizoraş dezafectat. Perete opus era ocupat de alte 2 piese de mobilier, una pe care se odihnea un LCD respectabil (nu l-am deschis), alta gen vitrină, precum şi 2 butoaie de lemn folosite ca suporturi de flori şi o damigeană, despre care Tati s-a interesat dacă e plină, iar doamna Senija a infirmat râzând, ca să revină după câteva minute cu o cană de vin rece :P. Parchetul de lemn bine întreţinut este în bună parte acoperit de un covor (gen persan), iar pereţii, în părţile lor superioare, de ceva tablouri, fără ca acestea să încarce excesiv spaţiul.

Din living se intră în bucătărie, prin 2 spaţii arcuite decupate în peretele despărţitor. Mi-a plăcut jocul de culoare pe care îl face modul cum au fost văruiţi pereţii: ai livingului în bleu, ai bucătăriei în roz, iar interiorul porticurilor în galben; efectul imprimă prospeţime şi căldură. Între cele 2 intrări în bucătărie stă agăţat un ceas cu cuc, care obişnuieşte să marcheze fiecare jumătate de oră; evident că noi i-am luat piuitul (adică bateria) pe perioada şederii noastre! Bucătăria este dotată cu tot ce ţi-ar trebui chiar şi pentru un popas mai lung. Mobilă de culoare albă, care adăposteşte farfurii de mai multe dimensiuni, pahare, căni, tacâmuri, vase de gătit, cârpe de bucătărie. Pe unul din corpuri, la vedere, sunt un cuptor cu microunde, sandwich-maker-ul, fierbătorul de apă şi şerveţele de bucătărie. Acest corp este încadrat de un frigider (încăpător) cu congelator şi de un aragaz cu 4 ochiuri şi cu cuptor. Nici nu mai ştiu dacă acesta din urmă funcţionează cu gaz sau cu electricitate, căci nu l-am folosit deloc; cafeaua o facem de obicei prin metoda infuziei, ca pe ceai, aşa că piesa cea mai uzitată a fost fierbătorul electric. Pe peretele exterior al bucătăriei, se află un alt corp de mobilier care înglobează chiuveta. Într-un colţ odihneşte filtrul de cafea, iar în celălalt consumabile pentru spălat vasele. Aş spăla vase toată viaţa la această chiuvetă, cu privirile pierdute în peisajul care mi se înfăţişează dincolo de fereastra de deasupra chiuvetei!

Simt că nu mai aveţi astâmpăr în legătură cu acest peisaj, deci haideţi să ieşim pe balcon, ca să ne desfătăm privirile şi sufletele! Dar pentru asta trebuie să ne întoarcem în living. Balconul e lung cât tot apartamentul, să fie vreo zece metri, însă destul de îngust. Suficient totuşi cât să încapă o măsuţă şi vreo 4 scaune de plastic, aranjate însă „în lung”. Nu-i bai, oricum nu ne bulucim toţi deodată să şedem la masă pe balcon! Mai mult Mami şi cu Tati, dimineaţa, au damblaua să-şi bea cafeaua cu ochii pironiţi în depărtările mării! Ei, aici la doamna Senija, depărtările nu sunt foarte îndepărtate, căci li se opune un perete muntos pe partea cealaltă a golfului. Nu spun că nu e frumos şi aşa, cu munte şi cu mare! Ba chiar foarte frumos! Până la mare, desigur că se văd şi toate acoperişurile caselor din vale, căci – vă amintiţi – locaţia noastră e printre cele mai cocoţate. Cu atât mai frumos! Ce mai, imagine de poster! De n-am pozat-o de cel puţin 20 de ori… Cum îmi mai făceam drum pe balcon (şi îmi cam făceam), cum –ţac- altă fotografie, că, vezi Doamne, soarele şi-a schimbat poziţia şi culorile nu mai sunt la fel… În balcon se poate ajunge şi din primul dormitor şi există, în dreptul acestuia, un uscător pliant de rufe cu cârligele aferente. Dacă ne uităm în jos, la vecini (ceea ce nu-i frumos, dar cu toţii o facem, măcar aşa, cu coada ochiului), vedem că ei beneficiază de o adevărată terasă, dotată cu şezlonguri în loc de simple scaune. Dar nu e cazul să fim invidioşi, căci probabil că marea nu se vede la fel de frumos ca de pe balconul nostru! :)

Dormitoarele sunt oarecum asemănătoare, doar că primul, ăl de duce pe balcon, e ceva mai mare decât celălalt. Pat matrimonial în amândouă, cu saltea foarte comodă, aşternuturi de bumbac înflorat şi parfumat, perne ok. Noptiere de-o parte şi de alta a paturilor, cu mici decoraţiuni odihnindu-se pe mileuri de dantelă. Câte 2 seturi de prosoape pe fiecare pat, câte un dulap de haine şi câte un ventilator în fiecare dormitor. Livingul beneficiază de aparat de aer condiţionat, dar care nu face faţă întregului apartament. În primul dormitor există şi masă de călcat rufe şi, desigur, fier electric dedicat acestui scop. Parchet laminat în ambele camere.

Baia are şi ea toate chestiile necesare într-un asemenea spaţiu. Cadă, boiler cu apă caldă câtă vrei, chiuvetă, tron, tot felul de etajere şi dulăpioare, săpun lichid şi soluţii de curăţare. Ba şi maşină de spălat rufe, pe care mai era un teanc de prosoape de rezervă. În a doua zi a şederii noastre, am băgat rufe la spălat, că se cam adunaseră. Spre seară, când am făcut o haltă în cameră, am constatat că acestea erau… pline de detergent! Am reprogramat maşina, cu ajutorul specialistului Tati, şi am lăsat-o să-şi facă treaba, căci noi aveam alte treburi de făcut. Noaptea târziu, când ne-am întors, am găsit rufele tot mustind de detergent. Era cam târziu s-o întreb pe doamna Senija care e treaba, aşa că le-am stors frumuşel cu mâinile cât de bine am putut şi le-am întins pe uscătorul de pe balcon. O parte s-au uscat până a doua zi dimineaţă, când urma să plecăm, o parte nu prea; am avut ocazia să le spălăm ca lumea abia în Muntenegru, dar asta e o altă istorie, căreia îi va veni şi ei rândul. Deci maşină de spălat este, dar ori are o problemă (a doua zi la plecare am uitat să-i menţionez gazdei incidentul), ori noi am fost tălâmbi şi n-am ştiut s-o folosim.

Despre „grădina botanică” a lui nenea Ustavdic v-am amintit deja, ea e micuţă, dar cuprinde multe plante deosebite, nu prea mă pricep, oricum, omul era foarte mândru de ea şi cred că pe bună dreptate.

Mica plajă a localităţii nu e foarte departe, e nevoie să vă rezervaţi 5 minute la coborâre şi cam dublu la urcare, de altfel întregul Medvinjak e minuscul. Plaja are 2 secţiuni, una dedicată familiilor cu copii mici (pietricele, intrare lină în apă) şi alta, alături, betonată şi cu intrare în apă pe scări metalice, asemănătoare celor din piscine. Prima dimineaţă am dedicat-o plajei şi, simţind că s-a deşteptat în mine copilul de altădată, ne-am aşezat pe plaja cu pietricele, fără să se uite nimeni chiorâş la noi. Aceasta este dotată într-o margine, acolo unde apa se adânceşte, cu un tobogan care te lansează direct în mare, foarte apreciat de copiii mai măricei. Apa caldă, limpede, curată, dar asta e de prisos să menţionez.

Nu sunt mâncătorii de nici un fel în Medvinjak şi acesta e singurul dezavantaj al locaţiei, din punctul meu de vedere. Primul restaurant e la vreo 20 de minute de mers, aproape de intrarea în Korcula. Drumul spre capitală durează maxim jumătate de oră, cu tot cu pauzele de fotografiat, căci cam ai ce: golful albastru, pe care se leagănă uşor bărcuţe, flancat de pini şi chiparoşi falnici…

Deci, da, recomand din toată inima Apartamentele familiei Ustavdic, o locaţie care îţi oferă tot confortul unei adevărate locuinţe, cu o privelişte de vis asupra mării şi muntelui, aproape de o plajă liniştită, dar şi de capitala insulei, un alt loc mustind de istorie, despre care o să vă povestesc altădată!

---

VIZUALIZĂRI: 3242 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI