Iliikova Guest House

TIPĂREȘTE

Pentru sejurul nostru din Kalofer, micuta localitate unde s-a nascut Hristo Botev, am ales Iliikova Guest House.

Ca si celelalte cazari din aceasta vacanta si aceasta pensiune am ales-o prin intermediul “prietenului” booking.com.

Este o pensiune micuta cu doar 5 camere, situate pe o strada micuta, ingusta si foarte linistita.

Practic este situata cumva la periferia Kaloferului, daca se poate spune asa, deoarece pana in centrul localitatii nu faci mai mult de 20 minute pe jos. :))

Am ajuns usor, ghidati de nelipsitul GPS, “personajul ” ce ne insoteste prin excursiile noastre de dincolo de granita.

Pensiunea este amplasata imediat cum intri pe o straduta ce urca pe malul drept al raului Tundja, straduta care dupa vreo 4-5 case ajunge la o manastire veche de pe prin sec. al XVIII-lea. Manastirea a ars in 1877 impreuna cu intregul oras cand sute de locuitori ai Kaloferului au fost omorati de turci.

Dupa refacerea manastirii, sub altarul bisericii a fost construit un osuar intru cinstirea celor ucisi.

Gardul inalt al pensiunii nu lasa privirea sa patrunda in interior. Am parcat si noi masina langa usa incastrata in zidul exterior, de intrare in curtea pensiunii, ne-am asigurat ca este locul cautat de noi, pensiunea avand scris numele langa acea usa, am dat sa intram dar usa incuiata. :) A trebuit sa sunam la o sonerie, usa fiind incuiata, (nu am inteles de ce, pentru ca in restul zilelor petrecute acolo nu am mai gasit-o incuiata, iar cand am ajuns noi mai erau turisti cazati acolo.) a venit imediat cineva, s-a prezentat, ne-am prezentat si gata, am intrat in “cetate” :)

Gazdele, o familie tanara, sociabile, zambitoare, “gazdoiul” ne-a insotit imediat pentru a ne prezenta camera noastra, aflata la etajul 1. Accesul la etajul 1 se face direct de afara, pe o scara din beton placata cu gresie si se intra intr-un hol larg cat o camera, de unde se intra in 2 camere, una din camera primind-o noi.

Holul este foarte frumos amenajat, ca un mic muzeu, cu exponate vechi, traditionale. Chiar te simti ca intr-un mic muzeu vazand o mica atentionare scrisa in apropierea unora din obiectele expuse:”Va rugam nu atingeti obiectele expuse. Va multumim!” (Mоля не пипайте експонатите. Благодарим Ви!= Molya ne pipaĭte eksponatite. Blagodarim Vi!)

Camera primita pot spune ca a fost generoasa ca spatiu, tinand cont ca am avut un pat dublu si un pat single. Am beneficiat si de pozitionarea camerei pe coltul cladirii, avand vedere atat spre curtea pensiunii, cat si peste strada, peste raul Tundja, spre padure si versantii Balcanilor. O camera foarte luminoasa, cele 4 ferestre ale camerei "spunandu-si cuvantul". Se vedea, ce e drept, undeva peste apa, pe malul celalalt al raului Tundja, coccotata un pic pe cocoasa unui deal, o alta biserica veche a Kaloferului, care aveau undeva in spate, chiar la baza padurii ca intr-o poiana cimitirul, posibil cimitirul local. Dar totul era inconjurat de o mica liziera de padure si la o distanta suficient de mare, incat chiar nu deranja vizual. Noi abia a doua zi am observat acest aspect, in departare printre copaci.

Revenind la “oile noastre”, camera mobilata cu cele trebuincioase, avand chiar si un ventilator amplasat strategic in camera, semn ca sunt si zile foarte, foarte calduroase. Noi “beneficiind” in cele 3 zile petrecute acolo mai mult de ploaie, am cam ignorant acest” agregat”. :)

Din camera se intra intr-o baie, mare, foarte mare as spune pentru nevoile unei camera duble sau chiar triple. Dar chiar daca spatiul era generos, zona dusului nu beneficia de o cabina de dus sau de o perdea de dus. Acest lucru l-am tot intalnit prin pensiunile bulgaresti pe unde am fost.

E o chestie se pare “de gusturi” nu de costuri. Baia era atent finisata nu se punea problema sa nu se poata dota cu o perdea de dus.

Consumabile suficinete, prosoape ok, curat in camera, curat in baie, lenjerie alba curata, nu uzata....... si iata ca am epuizat povestea despre camera. :))

La parter chiar sub camera noastra se gasesc doua camera duble, fiecare cu intrare direct de afara. Iar in partea stanga se mai afla o camera cu intrare direct de afara. Aceasta camera este unita oarecum cu corpul de cladire unde era camera noastra printr-un alt corp de cladire care adapostea sala de mese la parter, iar la etaj cu o intrare ceva mai retrasa locuinta gazdelor.

Sala de mese care avea si ea intrarea direct de afara, ” bine echipata”, cu 3 mese din lemn, mai mult decat suficiente pentru capacitatea pensiunii, frigider, o vitrine frigorifica unde stateau “la racoare” cateva sortimente de bere pe care le putei “baga in seama” comunicandui apoi gazdei, aragaz, cuptor microunde si toate cele trebuincioase pregatirii mesei.

Un aparat de cafea alimentat in permanenta cu cafea boabe de gazda se afla la indemana in sala de mese, doritorul de cafea se servea singurel, alaturi de aparat aflandu-se un mic borcan in care puneai, la fel, singurel, contravaloarea unei cafele: 0,5 leva.

Si aici in sala de mese curat, semn ca gazdele supervizau si aduceau la conformitate locul, tinand cont ca exista si regimul de auto-gospodarire a turistului.

Curtea pensiunii, chair daca micuta, era cu gust aranjata, o mica peluza cu iarba cu vreo 2 sezlonguri, un gratar organizat intr-un colt, iar in fata pensiunii o bolta cu vita- de-vie, ca un foisor adapostea o masa rustica din lemn, plus alte cateva masute distribuite de-a lungul pensiunii, pe alee pana la poarta.

Masutele se pot muta functie de cum doresti, le poti pune langa pensiune, sub streasina lata, sau cand se inteteste ploiaa, cum am patit si noi, te poti muta la adapostul a 2 umbrele mari de gradina.

Curtea era imfrumusetata si de flori si cativa copacei fructiferi. O curte frumusica tare.

Singura problema a acestei pensiuni ar fi lipsa unei parcari proprii. Poti parca masina pe straduta chair langa gardul pensiunii, fiind o portiune cu pamant mai larga un pic spre capatul proprietatii.

Incap fix trei masini, iar ultima masina, cea de langa intrarea in curtea pensiunii, este parcata cam in drum, drum care este si asa ingust, in acea portiune avand loc a trece doar o singura masina pe straduta. Asa ca daca nu o parchezi, aproape de gard, blochezi efectiv accesul auto pe straduta. Plus ca ar fi si riscul ca un alt sofer mai neatent, sa-ti lase o amintire nu tocmai placuta pe masina.

Exista si varianta de a lasa masina ceva mai jos, la vreo 30m, pana sa intri pe straduta aceasta, sau undeva mai sus, la vreo 4-5 case distanta, chiar in fata manastirii fiind un loc mai larg,

In rest numai de bine despre aceasta pensiune.

Exista si internet Wi-Fi gratuit cu semnal bunicel peste tot in pensiune.

Chiar daca nu am avut mic dejun inclus si la intrebarea noastra daca in ziua urmatoare ne puteau oferi ceva de mancare, intr-o prima faza ne-au comunicat ca nu ne pot oferi nimic, au revenit apoi oferindu-ne si mic-dejun ce a constat in special din placinta traditionala bulgareasca:banitsa, branza de oaie, clatite din acelea facute “pe tigaie” dulceata, pepene galben, pepene rosu, suc, cafea.

Este o pensiune pe care as recomanda-o pentru un sejur in zona.

P.S. Majoritatea fotografiilor de la pensiune au fost facute in dimineata plecarii noastre de la pensiune, cand norii si vremea rea cu care v-am "tot ametit" in articolul in care am povestit cate ceva despre Kalofer, plecasera in alte zari.

Parca sa ne faca noua in ciuda! :))

Sau soarele aparuse poate special pentru a pune in valoare pensiunea si curtea frumusica ce erau supuse "tirului" aparatului nostru foto . :))

---

VIZUALIZĂRI: 1227 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI