Saviola Lake, Sirmione - amplasare excelenta pe malul lacului Garda

TIPĂREȘTE

Am ajuns in prima noastra destinatie de vacanta de anul acesta, lacul Garda din Italia, dupa ce ne-am oprit o noapte la Ljubljana ca sa vedem Pestera de la Postojna si Castelul de la Predjama, din apropierea ei. Pentru lacul Garda imi mai facusem o data temele, in urma cu cativa ani, dar n-a fost sa fie atunci si mi-a fost destul de usor acum sa actualizez informatiile.

Stiam exact unde vreau sa stau cand am pus pe tapet aceasta destinatie. Lacul Garda are o forma de para, aproximativ, si la baza perii, daca va uitati pe harta este o limba de pamant, ingusta, ingusta, pe care parca sta s-o inghita apa. Este vorba despre peninsula Sirmione si acolo, in capatul ei, aproape de castelul Scaligeri, care se afla pe o insula la inceputul orasului istoric si care face legatura cu peninsula printr-un pod, acolo mi-am dorit sa stau de cate ori vorbeam de lacul Garda. Asa ca am ales plimband cursorul pe harta de la un hotel la altul, criteriul fiind amplasarea pe lac, cat mai aproape de insula, pretul binenteles si o nota acceptabila (peste 8). Asa a fost sa fie Saviola Lake, hotel de 3* care avea o medie de 8,6 iar inainte de plecare cand am verificat sa vad ce mai spune lumea, notele din iulie si august 2015 erau cam asa: sase de 10, doua de 9.6, un 8.8 si un 7.1 dat de singurul roman care a scris si care a fost nemultumit de mancare. Tot mancarea, bat-o vina. Restul ziceau de amplasare, de orasul vechi, de castel, de parcare... Din fericire nu aleg niciodata un hotel dupa comentarii despre mancare. Este ultima mea grija si chiar daca nu as gasi nimic sa mananc (ceea ce nu s-a intamplat niciodata in calatoriile mele), rezolv eu problema intr-un fel sau altul la fata locului, asa ca acest criteriu nu atarna mai deloc in alegerea mea.

Deci am ales Saviola Lake dupa amplasare si speram sa avem un sejur bun, cu multa alergatura, asa cum ne place.

Am gasit hotelul foarte usor. Am iesit pentru Sirmione din autostrada catre Milano (venind de la Ljubljana), in zona Peschiera. Indicatoare peste tot, nu ai nevoie de altceva, iar cand din soseaua principala am facut dreapta catre Sirmione nu a mai fost nevoie decat sa identificam numarul, in peninsula fiind vorba despre o singura sosea. Ne-am parcat in curte (gratuit) si am beneficiat de un check-in rapid. Un tanar, care aveam sa constatam ulterior era unul dintre ospatari a fost foarte dragut dar am fost nemultumiti de camera pe care am primit-o si nu a putut sa ia nici o decizie pentru ca doar Miss Paola putea sa o faca si ea nu exista acolo decat ziua intre 8 si 16. In restul timpului se perindau pe la receptie unul cate unul, ospatarii. Hotelul are 2 corpuri intre care este un culoar mare din strada pana la lac, cu pietricele mici pe jos, care incepe cu o zona de parcare (spre strada), apoi mese unde luam micul dejun si se termina intr-o pajiste cu iesire la lac, plina de sezlonguri si umbrelute, care reprezinta plaja privata a hotelului. Prima impresie a fost foarte buna dar camera nu ne-a placut in primul rand prin comparatie cu cea a prietenilor nostri. Ei au primit (la acelasi pret) o camera la parter, intr-un corp care era mai nou, camera foarte mare, modernizata si baie asemenea, cu iesire in fata camerei pe o terasa in care aveai o masuta cu 2 scaune. Noi am primit o camera la ultimul etaj (al 2-lea) in corpul celalalt, cu receptia, mai vechi dupa cum ne-am dat seama, care dadea intr-o terasa imensa, comuna pe 2 laturi cu alte camere. Parca ieseam pe acoperisul blocului, asta era senzatia. Terasa era deschisa si absolut in plin soare toata ziua iar la ce calduri au fost in perioada aceea nu eram deloc incantati. Acolo aveam o masuta cu 2 scaune dar eram convinsi ca nu ne va folosi la nimic pentru ca erau puse in plin soare si oricum te-ai fi invartit cu ele tot asa ajungeai. Nu ne vedeam cu vecinii nostri fiind pe laturi diferite, dar am zis sa profitam de faptul ca pe voucher aveam camera cu balcon si minbar (care nici el nu exista) si sa cerem alta. Altfel camera foarte curata, patul bun, lenjeria, alba, curata, mai mica decat a prietenilor nostri si mai invechita pe ici, pe colo, dar nu era mare lucru si ne-am fi multumit cu asta pana la urma. Incrancenarea a venit cand ne-am conversat cu Miss Paola, o italianca nu foarte deschisa si cu o amabilitate pe care se straduia s-o tina la limita decentei. Era pusa la curent de catre ospatarul care ne primise si nu ne-am fi cramponat neaparat sa ne mutam daca ea nu facea o remarca lipsita de bun simt, moment in care am tinut mortis sa avem camera cu balcon si minibar conform voucherului. Miss Paola ne-a spus ca minibar nu mai exista pentru ca au un nou manager care a renuntat la ele din ratiuni economice (si i-am spus ca nu ma intereseaza din moment ce nu au anuntat asta) iar camera cu balcon nu mai au dar si ca noi am platit 90 de EUR (pe noapte, de parca era putin!!) iar acum o camera cu balcon era 130, de parca asta era relevant. In martie cand am facut eu rezervarea, ala era pretul si nu ne-a placut deloc cum a pus problema. Eiii, si daca intalnim oameni asa, ne zburlim si noi, nu? Iar daca avem dreptate nu ne lasam deloc, chit ca nici nu conta foarte mult daca ne mutam sau nu. Am inceput sa scriem la booking, aveam de gand sa si sunam, dar nu am ajuns la sfarsitul mesajului cand am vazut-o pe Miss Paola indreptandu-se spre noi, poate intuind ceea ce faceam si ne-a spus ca au o camera cu balcon pe care putem sa o vedem. Camera cu balcon, mai mare decat cea in care apucasem sa dormim o noapte, orientata altfel si nu spre soare cum era cealalta si un etaj mai jos, ne-a placut din prima. N-am pierdut timp sa ne mutam pentru ca Miss Paola ne-a spus ca o fac ei ceea ce am apreciat. Ulterior, ne-am facut si autocritica si i-am mai pus acolo bile albe hotelului pentru ca de fapt nu am stat in minunatul balcon dupa care am alergat nici macar 5 minute in vreo zi. Dar, cum spuneam, nu ne-am fi cramponat asa daca doamna administrator ar fi fost doar putin, putin mai eleganta. Pana la sfarsitul sejurului nu am avut alte incidente. Relatia cu Miss Paola a fost cordiala, ne-a oferit o multime de informatii daca am cerut si in general a fost destul de amabila dar de o politete rece, nu numai cu noi, ci in general.

Deci, camera 40 se afla la etajul 1 din 2, are un hol destul de lung la intrare, cu gresie pe jos (de fapt peste tot era gresie), dar care hol nu foloseste la nimic. Acolo era un scaun cu spatar, in loc de cuier pe care noi ne mai puneam una/alta, in rest un spatiu cu care nu am avut ce face. Camera propriu zisa nu se vede de la intrare pentru ca este dupa colt, dupa holul acesta. In camera un pat foarte mare, comod, cu lenjerie curata, pe care cred ca ne-au schimbat-o la doua zile. Pentru invelit aveam doar un cearceaf din damasc dar nu era nevoie de altceva la ce calduri au fost in perioada aceea in Italia. Mai erau 2 noptiere, o masuta tip birou deasupra careia era televizorul suspendat si aerul conditionat foarte bine pozitionat si in prima camera si aici. Un sifonier cu 2 usi cu umerase, o polita si usi din oglinda dar si o polita pe unul din pereti, langa pat, numai buna pentru depozitare, intregea mobilierul din camera.

Balconul maricel, cu masuta si 2 scaune, cu vedere la parcarea din curte, umbroasa, plina de pomi imensi, dar ce folos daca nu am stat in el niciodata? Usa care dadea spre balcon era dublata de obloane ceea ce a facut camera destul de racoroasa. Nu prea am folosit aerul conditionat chiar daca a fost asa cald in perioada aceea. Cand plecam de acasa trageam obloanele iar cand veneam seara gaseam foarte bine.

Baia ok, dar destul de ingusta mai ales in zona cabinei de dus. Cu perdeluta si nu cu usa si foarte aproape de chiuveta. Ca sa te stergi ca lumea trebuia sa te strecori pe langa chiuveta si sa treci de ea pana spatiul devenea suficient. Langa vasul de WC era si bideul pe care la italieni l-am gasit intotdeauna, oriunde am stat. Cabina de dus cam micuta, dar sa spunem ca pentru un dus suficienta iar scurgerea (cu care eu am o problema in general) buna. Prosoapele ne-au fost schimbate zilnic chiar daca eu nu tin neaparat la asta. Inca un minus ar fi usa glisanta dintre camera si baie care facea un zgomot cam naspa cand o deschideai/inchideai iar cel mai mare minus a fost intrarea in baie direct din pat aproape. Asta nu imi place deloc la camerele de hotel, cand baia este foarte aproape de pat. Cum spuneam insa nu erau toate camerele la fel. La cealalta camera era usa normala si baia era pe hol iar prietenii nostri au avut cu totul alt confort. Acestea insa sunt minusuri inventate dupa cum zice sotul meu. Am facut aceste mentiuni dar va marturisesc ca si eu trec cu vederea chestii de genul asta daca in locatia respectiva gasesc foarte curat iar aici asa a fost. De la parcare, pana la receptie, resturant, pajiste, camere, holuri, absolut peste tot, iar asta imi da o senzatie de bine si ma face sa nu pun pret pe micile neajunsuri.

Micul dejun destul de bun pentru mine. Cum citesc eu foarte des pe AFA, dar nu numai, “bun, dar nu destul de variat”. Pentru mine nu exista aceasta problema. Micul dejun se repeta, este adevarat, dar erau ceva ingrediente pe acolo, care mie mi-au permis sa si diversific pentru ca nu mancam 10 feluri intr-o zi. Am gasit 2 feluri de cascaval si vreo 2-3 de sunca buna, un salam uscat, niste chestii calde: omleta dar din prafuri nu din oua pe care nu am incercat-o, carnati si pancheta prajita cu rosii cherry calde, coapte la cuptor, care a fost o delicatesa pentru mine si nu m-am saturat toate zilele de acest fel. Asta mancam in fiecare zi: niste pancheta cu rosiile acelea bune, bune si eventual o felie de paine cu cascaval si una din felurile de sunca care mi-a placut. La sfarsit completam cu pepene, iaurt sau compot si cafea. N-am apucat sa mananc din gemuri, unt, ceaiuri, toate compoturile, toate fructele, branza topita si pateul de ficat foarte bune dupa cum mi-au spus ceilalti si mai ales patiseriile apetisante dar dupa care eu nu ma omor asa ca nu le-am incercat dar dupa cum vedeam ca se mancau imi dau seama ca trebuie sa fi fost bune. Cafeaua nu era la liber. In fiecare dimineata venea ospatarul si te intreba ce alegi dintre un expreso, o cafea americana si un capucino. Eu am ales in fiecare dimineata cafeaua americana care era un nes de la dozator pe care mi-o aducea intr-o cafetiera mica de inox si era mai multa decat imi trebuia, echivalentul a 2 cesti mari. Sotul meu bea capucino care era putin mai bun. Cafeaua americana bauta prin oras, pe bani, ca si capucino de altfel, erau cele adevarate, nu aveau nimic de-a face cu ce beam noi la micul dejun. Dar asta este o poveste veche, mai rar am gasit cafea buna la micul dejun inclus.

Ar trebui sa va spun si ca la masa ne cam sacaiau niste albine pe care le-am vazut peste tot pe unde ne opream, de altfel. Ca sa le tina departe de turisti ospatarii desfaceau cateva gemuri si miere si le puneau intr-un loc mai retras dar ele tot mai ajungeau si pe la mesele noastre. Si mai aveam niste musafiri la micul dejun, de data asta unii mai placuti. 4 rate veneau in fiecare zi, leganandu-se, dinspre lac si “cerseau” pe la mese. Foarte dragute, toate lumea le dadea cate ceva, stiau ele de ce vin. Isi faceau aparitia zilnic, fix dupa ce incepeau sa vina primii turisti la masa.

Regretul mare a fost ca nu am beneficiat de plaja privata a hotelului aproape deloc: o pajiste verde cu sezlonguri si umbrele, chiar pe malul apei, cu debarcader de unde puteai sa cobori pe o scara metalica pentru baie in lac. Din pacate, dupa pajistea noastra puteai ajunge in apa, malul nu era abrupt dar baie era mai greu sa faci. Accesul era greoi printre pietre si mai mari si mai mici, alunecoase si apa nu era asa de limpede cum am vazut-o la plajele special amenajate. Deci, baie direct dupa pajiste nu prea am vazut sa se faca, lumea statea mai mult la plaja, iar amatorii de apa foloseau pontonul care avea iesire in apa adanca si nu te mai deranja nimic la picioare. Ne-am gandit din nou (pentru a nu stiu cata oara) ca n-ar trebui sa mai alegem cazari cu facilitati de care nu putem sa beneficiem. Atata vreme cat nu ne oprim din alergat noi stim ca nu are rost sa alegem astfel de cazari, dar si daca am alege altceva parca n-ar mai fi vacanta. Hmm, complicat! Am stat pe pajiste de 2 ori, o data o jumatate de ora si o data vreo ora. Prea putin pentru cat de frumoasa era. Dar pozitionarea hotelului ne-a ajutat foarte mult sa ajungem cu usurinta la toate punctele de interes din zona, ceea ce a fost un plus.

Ce e bine sa mai stiti despre Saviola Lake? Chech-in-ul se face intre 14 si 21.30 iar check-out-ul intre 8.30 si 10.30 dar exista camera de bagaje pentru check-out tarziu si de asemenea, fumatul este interzis in toate spatiile publice si private. Plaja privata pe malul lacului este un loc superb de unde se pot admira Dolomitii, parte a Alpilor, la poalele carora se intinde lacul Garda, cel mai mare lac al Italiei. Wi-Fi foarte bun aproape peste tot, in camera, la receptie, la masa. Mai slab pe pajiste, la lac.

Daca va recomand hotelul? Din toata inima. Cu mentiunea ca citind, ati mai facut-o si printre randuri si decideti in consecinta, avand in vedere si pretul oarecum mai piperat fata de alte destinatii.

---

VIZUALIZĂRI: 3045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI