Pension Sighișoara: relație calitate-preț mai mult ca perfectă

TIPĂREȘTE

Atunci când am pus Sighișoara pe lista vacanței noastre din luna august, am luat la puricat Bookingul, și atunci când dădeam de o locație potrivită, mă uitam repede pe Afa să văd dacă sunt recenzii. Până la urmă am rămas la două, și am și făcut rezervare la ambele, pentru ca aveau anulare gratuită și nu se cerea nici cardul. Bineînțeles că am anulat-o pe cea de-a doua din timp, să nu las oamenii cu camerele blocate aiurea.

Pension Sighișoara (a nu se confunda cu Pensiunea Sighișoara) a fost, pentru noi, alegerea perfectă. Am stat într-un apartament de două camere la un preț mai mult decât avantajos pentru ce se practică în zonă: 48 de euro, fără mic dejun inclus. Pe booking scria că are o mică bucătărie, așa că urma să ne gospodărim singuri (asta era și ideea), iar la vremea aceea eu nu am găsit siteul pensiunii. Acum văd că are. Oricum, am făcut rezervarea pe la sfârșitul lunii mai, iar în iulie am trimis un e-mail proprietarului ca să clarific câteva lucruri, deși specificasem în rezervare faptul că aveam nevoie de un pat suplimentar pentru copil într-una din camere. Am profitat să întreb care e treaba cu parcarea, și dacă bucătăria e funcționabilă.

Tino, proprietarul neamț al pensiunii, stabilit de ani buni în România (deși are și mobil de Germania, presupun că stă și pe acolo), mi-a răspuns repede la mail, întrebându-mă ce număr de telefon e ăla de l-am scris pe booking (nu apărea prefixul de Spania). Oricum, mi s-a părut simpatic atunci când m-a întrebat dacă e ok să pună o saltea pe jos pentru copilu. I-am zis că nu e absolut nicio problemă și că vedem noi cine s-o purta mai urăt și-o să doarmă pe jos;). Oricum, pe site scrie că o cameră dublă costă 17 euro de persoană cu mic dejun inclus. Noi am plătit, cum spuneam, 48 de euro (cu doi euro peste am rotunjit suma) pentru patru adulți și un copil, fără mic dejun, dar prețul este mai mult decât convenabil.

Am ajuns ușor la pensiune, deși drăguța de Isabel (cu ocazia asta am aflat și numele real al GPS-ei pe care o botezasem Juanita) s-a încăpățânat tot timpul să ne scoată pe drumurile României profunde și autentice fiindcă așa voia ea... Clădirea nu se diferențiază cu nimic de casele vecine (doar afișul luminos trădează pensiunea), iar poarta era închisă. Tocmai când mă pregăteam să sun la unul din cele trei numere pe care Tino mi le dăduse, a apărut un domn, care de fapt nu era proprietarul, așa cum am crezut. Dar a venit și acesta după câteva secunde. Imediat ne-a condus la apartamentul de la parter și ne-a spus că ne aduce și salteaua. Am fost pe punctul de a-i spune că nu era nevoie, pentru că patul dublu era foarte mare și copchilul ar fi dormit bine acolo, dar ne-au zis că ei o aduc pentru orice eventualitate. Bineînțeles că au adus și cearșaf, și pătură, și pernă. Totul perfect.

Tino e mai... special, ca să zic așa. Tot timpul l-am văzut la bustul gol, iar motocicletele din curte m-au făcut să creez (a se citi „debitez”) propriile mele conexiuni, care nu sunt importante. Cert este că nu trebuie să vă lăsați impresionați de prima părere (în cazul acesta a unui proprietar mai atipic), ca (aproape) mereu în viață. Este un om foarte amabil, gata mereu să-ți sară în ajutor, fără să te agaseze cu prezența.

Despre parcare. Am întrebat dacă putem băga mașina în curte și ne-a deschis poarta. Ghinionul, care l-a și pus pe om în mare încurcatură pentru câteva secunde, a fost că, virgulă, chiar când mașina era aproape parcată, a sosit un client austriac ce vine la el în fiecare vară, și omul avea un căruț la mașină, pe care mereu îl parca în curte. Tino a rămas încurcat și jenat pentru câteva secunde, pentru că uitase, dar R. a scos imediat mașina, fără nicio supărare. Am lasat-o parcată exact în fața geamului uneia din camere, așa cum îmi spusese și pe mail: Locuim într-o zonă civilizată, lasatul mașinii în stradă nu este absolut nicio problemă.

Ne-a dat indicații despre cum se ajunge în centru, însoțite de o mică hartă a orașului cu prezentarea pensiunii pe spate, și de o alta cu obiective și un ghid turistic pe care mi-a cerut să i le înapoiez la plecare.

Apartamentul este mare, curat, bine dotat și confortabil. Intri în camera cu două paturi single, de aici pe stânga este baia și în față celaltă cameră, cu pat dublu și cu o mică bucătărie incorporată. Mobilier bun și paturi comode, cu lenjerie bună și curată. În camera cu pat dublu este și un calculator de masă, un lucru interesant, chiar dacă astăzi avem cu toții mobile cu internet. Wifi funcționa perfect.

Bucătăria are de toate, de la crăticioare, farfurii, tacâmuri, până la filtru de cafea și prăjitor de pâine. Ne-au întrebat să ne uităm să vedem dacă ne mai lipsește ceva, am întrebat de o tigaie și Cosmin, angajatul lui Tino probabil, imediat a venit cu una. Un frigider micuț conținea și ceva băuturi de mini bar, cu prețuri rezonabile.

Faptul că personalul este mereu la dispoziția clientului chiar mi-a plăcut. Am văzut că spun pe siteul lor că personalul nu stă 24 de ore la recepție, ci stă 24 de ore la dispoziția clientului, ceva în genul ăsta. Bine spus, fără nicio îndoială.

Baia nu era foarte mare, dar suficientă. Cabina de duș curată și ea, prosoape nu mai știu câte erau, îmi aduc aminte doar că ne-au întrebat dacă sunt suficiente. Este și uscător de păr, și câteva consumabile, deși noi aveam șamponul din dotare .

Televizorul, așezat în camera dublă, era enorm. S-au uitat ai mei seara la știri, nu știu ce programe erau, dar cred ca oferta este amplă. Pentru noi nu a fost un aspect important.

La cât de amabili și săritori au fost, nu am nicio îndoială că oferă și servicii de intermediar în caz de nevoie. Tino îmi spusese că putem lua masa de dimineață (pregătită de noi) pe terasa lor, care mi-a amintit un pic de cea de la Riad Safir din Meknes de care v-am povestit de curând. Nu ne-am mai cărat cu mâncarea după noi până sus, deși nu erau decât niște scări de urcat, dar dacă aș fi stat mai multe zile, cu siguranță mi-ar fi plăcut să beau cafeaua acolo. La plecare i-am lăsat cheile (se afla în mica bucătărioară de pe terasă, probabil pregătind mic dejunul altor clienți). Nu s-a uitat dacă folosisem mini barul. Senzația asta de încredere îmi place peste tot unde merg. Dacă toți ne-am purta cum trebuie... ar fi minunat.

În seara petrecută de noi la Pension Sighișoara am auzit vorbindu-se numai germană la ceilalți oaspeți. Semn că lumea vine pentru că locația este ok. Nu vă speriați că nu e în cetate. Noi n-am făcut mai mult de zece minute pe jos până la Turnul Ceasului. În apropiere este și un supermarket, închis în ziua aceea (aveau și oamenii vacanță...), dar ne-am descurcat cu altele mai centrice. Am fi putut lăsa mașina acolo cât vizitam orașul. Nu am făcut-o fiindcă tata merge mai greu. Exact când să plecăm din Sighișoara, am văzut un mesaj trimis după plecarea noastră cum că uitasem o pungă cu haine după ușa din prima cameră. Tino e scump la vorbă, dar foarte amabil, cu accentul lui neamț dar o română perfectă. Ne-am întors și i-am mulțumit frumos.

Concluzie clară ;): Recomand această pensiune cu toată gura și toată inima.

---

VIZUALIZĂRI: 1115 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI