Durres — sau reintalnirea cu Adriatica, singura mare socant de limpede pe care am vazut-o vreodata

TIPĂREȘTE

Plecam din Tirana si ne indreptam spre cel mai mare port al Albaniei, Durres. Este al doilea oras al Albaniei si a fost infiintat in anul 625 I. d. C.

Pe malul marii Adriatice se afla orasul Durres, este o asezare veche de mii de ani, unde intalnesti influenta greceasca in zona. In antichitate, orasul era cunoscut sub numele de Epidamus sau Durrachium. Urme ale civilizatiei grecesti au ramas pana astazi si pot fi si vizitate. Printre ele se numara Amfiteatrul Durrachium, Templul Demetrei sau castelul din Durres. Aflat la câţiva km de Tirana şi cu ieşire la mare Durres a fost o statiune vestită în perioada comunistă, dar acum decăzută din cauza neglijenţei. Cu toate acestea, istoria oraşului îl pune pe harta locaţiilor cu potenţial turistic a lumii. Oraşul era sacru pentru Afrodita sau Venus, zeiţa iubirii, imagini cu ea întâlnindu-se la tot pasul în muzeul din Durres. Pentru o perioadă scurtă, 1918-1920, oraşul a fost capitala Albaniei independente.

Odata, un calugar povestea " vremurile și conducătorii se pot schimba de la o zi la alta, povestea începe cu un fapt prevestitor de rău augur, prăbușirea unui om, lovit de epilepsie, chiar pe locul unde se va construi podul cu trei arce Într-o Albanie aflată la răscruce de timpuri și civilizații, împărțită în zeci de conducători, fie că ei se numeau duci, conți sau altfel, negoțul înflorea pe drumurile existente, iar acolo unde acestea se intersecta cu un râu sau cu un pârâu mai nervos, intra în acțiune un SRL al timpurilor, ce reunea toți plutașii și barcagiii, sub denumirea generică de ”Bărci și plute”.

Numai că timpurile se transformau și o nouă societate, se pare că din Durres, a venit să schimbe ordinea prin propunerea către contele local de construcție a unui pod. Un pod peste un râu năbădăios numit sugestiv Ujana cea Rea. O construcție foarte grea pentru standardele epocii, mai ales că zona este împânzită de legende, superstiții și oameni plini de secrete și de dorințe ascunse, astfel încât inevitabilul se produce curând:

”Nu a trecut prea mult timp și s-a aflat adevărul: în timpul nopții, podul fusese distrus în câteva locuri. Picioarele din mijloc, firidele laterale și mai ales arcul proaspăt terminat aveau câteva spărturi, ca niște urme uriașe de gheare, apărute inexplicabil. ”

Sacrificiul vine aproape pe nesimțite și nu pentru că era necesar, ci pentru că aceasta era firea lucrurilor, nimeni, nici măcar contele sau călugărul povestitor, nu se poate împotrivi unei ordini primordiale, ce vine dinainte de creștinism. Magia baladei jertfei este mai degrabă absentă, poate cu atât mai mult cu cât un român își amintește aici toată povestea cu și despre Meșterul Manole.

Am vizitat cel mai mare amfiteatru din Balcani, amfiteatru ce este in acest moment in proces de a fii inscris in patrimoniul Unesco. Acest amfiteatru, care datează de la începutul secolului II, găzduia, odată, 15.000 de spectatori. Cu toate acestea, a rămas necunoscut lumii moderne până în anii 1960 când, se presupune, că un localnic a văzut cum un pom din curtea sa se scufunda în pământ. Restaurarea acestui monument arheologic presupune o provocare foarte mare: este doar parţial dezgropat şi deasupra unei părţi din amfiteatru s-au construit case.

Am auzit ca in Albania ar fi niste sate de aromani care vorbesc inca romaneste.

In orasul Durres, situat pe malul marii hotelurile, cu preturi accesibile, au aparut ca ciupercile printre case modeste si alte relicve comuniste. Orasul parea linistit si aproape mort desi ne aflam in plin sezon turistic. In citeva magazine de amintiri se poate cumpara renumitul coniac albanez, o marfa cunoscuta consumatorilor romani de odinioara, gem de smochine, vederi, costume nationale, steaguri, CD uri, chiar mai multe produse de artizanat decit in Romania si la preturi relativ mici. Am cumparat cateva pliante "the best 20 photos of Albania" la 3,50 euro sau 400 leke.

CNN a realizat un top al celor mai frumoase oraşe necunoscute din Europa, in acest top intalnim si orasul Durres.

Era o frumoasa zi de vara, ne-am dus la o terasa unde ne-am racorit cu o bere, am ascultat valurile, am privit cerul, am admirat marea si ne-am baut cafeaua...

Recunosc ca nu pot povesti despre Albania decat subiectiv. E un loc de vazut si de simtit, sa ajungeti si voi cat de repede!

Va rog sa postati https://www.youtube.com/watch?v=tuN9VuLzQP8

Multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 11041 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI