Danemarca - la pas prin două oraşe (partea I)

TIPĂREȘTE

Vreau să încep impresiile mele cu o idee de domeniul evidenţei, pe care o împărtăşesc pe deplin: experienţa unui om este unică. De aceea, chiar dacă înaintea mea foarte mulţi oameni pasionaţi de călătorii, unii deosebit de talentaţi (şi mă refer cu admiraţie la mulţi dintre membrii comunităţii noastre) au scris despre o ţară sau o regiune, voi aşterne şi eu părerile mele, fiind convinsă că cineva poate să găsească un amănunt, un detaliu care îl interesează sau altcineva îşi aduce aminte de un loc pe care l-a văzut cândva şi i-a trezit interesul. Alţi ochi, alte idei.

Excursia pe care am făcut-o anul trecut în Europa s- a derulat în cea mai mare parte în Germania (vezi impresii), dar, de la Berlin, am făcut ”o buclă ” de trei zile în Danemarca, unde am vizitat oraşele Copenhaga şi Aarhus.

Am plecat fără grabă din Posdam (îndreptăndu-ne către nord), fiindcă aveam de făcut doar vreo 350 Km până în capitala daneză, doar ne rezervasem bilet la feribot, pe ruta Puttgarden- Rodby (scurtând drumul prin traversarea Mării Baltice). Era o zi splendidă de iulie şi ne bucuram de drum. Pe măsură însă ce ne apropiam de mare, autostrada se tot aglomera, până s-a blocat, formându-se dopuri, între 5 şi 28 km, la intrarea în porturi (auzeam la radio). Vai, toată Germania pleca în concediu şi autostrada era plină ochi de rulote, care mai de care mai sofisticate, de autoturisme, mulţi dintre turişti mergând la mare, dar şi în Ţările Nordice!

Am ieşit de pe autostradă şi am mers pe alte drumuri naţionale, unde chiar ne-am bucurat pe deplin de frumuseţea satelor germane, dar nu mai aveam nici o şansă să ajungem la timp la feribot (şi nici cum) aşa că am luat hotărârea să ajungem în capitala daneză pe uscat, exceptând podul Storebaeltbroen, care leagă Funen de insula Zealand. Şi, în loc de 350 km, am făcut vreo 900 km, ceea ce a implicat un efort mare pentru soţul meu, care conducea, dar şi pentru noi, ca pasageri. (noi, de regulă, nu facem mai mult de 400-500 km între două destinaţii, fiindcă ni se pare obositor).

Dar am avut şi o mare bucurie, am trecut pe podul Storebaeltbroen. Acesta este cel mai lung pod suspendat din Europa și al treilea (ca lungime), din lume. Este o construcţie cu adevărat monumentală, demnă de vremurile noastre, de fapt cel mai mare obiectiv realizat vreodată în Danemarca. Finalizată în 1998, superba construcţie de beton şi oţel, care a costat enorm (costul total al investițiilor s-a ridicat la 21.4 miliarde DKK, bazat pe prețurile din 1988, când s-aînceput lucrarea), este un arc elegant peste mare, cu o lungime de 18 km, care se întreţine prin taxe pe măsură. (31 euro de autoturism). Aproape nu-ţi vine să crezi că marea poate fi învinsă astfel de către om, atât de uimitoare este această construcţie a timpurilor noastre. Pur şi simplu ni se părea, la un moment dat, că levităm, cu maşină cu tot, deasupra mării. Ne uitam la imaginea de pe GPS şi râdeam.

Am ajuns seara în capitala liniştită şi ne-am cazat în centru, la un hotelul Ascot Apartments (patru stele), situat foarte aproape de Piaţa Primăriei.

În dimineaţa zilei următoare am pornit să vizităm la pas frumosul oraş, folosindu-ne de harta suficient de explicită pe care o luasem de la hotel. Am ajuns repede la Primărie, (Kobenhavns Radhus), care este o clădire emblematică şi domină Piaţa Primăriei. Construcţia acesteia a fost inspirată de planurile celei din Siena, (Italia) şi are un aspect deosebit datorită turnului cu ceas, înalt de 105 metri. Am continuat apoi pe principala stradă comercială, Stroget. Nu eram porniţi pe cumpărături (eu aş fi vrut nişte porţelan danez …), aşa că am mers spre primul obiectiv, Turnul Rotund, cel mai vechi observator în funcţiune din întreaga Europă, stelele fiind urmarite de aici înca din 1642. În vremea regelui Christian al IV-lea, când a fost construit turnul, Danemarca era recunoscută pentru realizările sale în domeniul astronomiei, în principal datorită astronomului Tycho Brahe. Atunci când acesta a murit, în anul 1601, regele a dorit ca cercetările acestuia să fie continuate, asfel luând naştere Turnul Rotund. În prezent, urcând o scară în spirală turiştii au posibilitatea să admire priveliştea oferită de oraşul vechi de pe o platformă (turnul are 36 m înălţime) dar trebuie urcate multe trepte. Ne-am continuat plimbarea către Palatul Rosenborg, admirând în drum frumuseţea clădirilor de cărămidă, cu aspectul lor sobru, generat şi de culorile terne, dar elegant.

În apropierea castelului Rosenborg am întâlnit şi am vizitat Colecţia David, de la numele fondatorului ei, Christian Ludwig David, un avocat cunoscut, dar şi un om de afaceri, care nu a avut urmaşi, preferând să lase posterităţii opere de artă valoroase adunate într- un interesant muzeu, care funcţiona încă din timpul vieţii sale. Am parcurs camerele muzeului cu ghid audio, ajutaţi şi de pictogramele care există la fiecare exponat, beneficiind de o atmosferă cu adevărat elevată creată de gazde. Ce am văzut aici? Colecţii de artă islamică, din care nu lipseau ceramica deosebită (cum ar fi fainţa de Iznik) şi miniaturile (miniatura este o picură sau un desen, executat manual, care decorează manuscrisele antice și medievale) ocupau un etaj întreg al clădirii care a aparţinut lui David. Porţelanuri fine daneze (înfiintata în anul 1775, fabrica de portelanuri Royal Copenhagen produce cel mai fin porţelan din Danemarca, de mai mult de două secole) foarte vechi şi valoroase sunt expuse alături de mobilierul stil. Piese de pictură daneză şi sculptură întregest această colecţie bogată.

Îmbogăţiţi sufleteşte de contactul cu frumosul artistic din pictură şi sculptură am intrat în parcul Rosenborg, conceput ca şi castelul, în stil renascentist. M-a impresionat prin dimensiuni şi prin faptul că danezii, în special tinerii, chiar îi apreciau utilitatea, petrecându-şi o parte din timpul liber aici, întinşi pe iarbă la soare, citind, discutând.

După cum am aflat, constructia Castelului Rosenborg a început în anul 1606 şi a fost finalizată în anul 1624, şi iniţial a fost proiectat ca o casă de vacanţă. Arhitectura palatului este specifică Renaşterii, iar acesta a fost folosit ca reşedinţa regală pană în anul 1710, în prezent găzduind un muzeu, unde sunt păstrate bijuteriile Coroanei. Cele 24 de încăperi ale edificiului au piese de mobilier şi portrete ale fiecarui monarh, începând cu Christian al IV-lea şi sfârşind cu Frederik al VII-lea.

Opulenta colecţie de bijuterii expusă aici cuprinde coroana regelui Christian al IV-lea şi spada ornată cu pietre preţioase a monarhului Christian al III-lea, cărora li se alatură perlele şi smaraldele reginei Margrethe a II-a, atunci când suverana nu le poartă la dineurile oficiale. Aceste nestemate sunt incluse în patrimoniul naţional danez, astfel încat monarhei nu i se permite sa le ia cu sine atunci când călătoreşte în afara ţării. Eu personal nu am intrat la muzeu (ca fiul meu), dar am admirat pe îndelete silueta superbă a palatului din mai multe unghiuri, inclusiv din grădina de trandafiri. Apoi am degustat toţi câte o plăcintă cu mere superbă, o cafea bună şi o halbă de bere daneză la restaurantul din curtea castelului. A fost un popas cu adevărat binevenit pentru că periplul nostru prin capitală nu se încheiase.

Ne-am îndreptat către Fântâna Gefion, considerată o fântână a dorinţelor. De ce? Pentru că zeiţa Gefion, personjul principal din grupul statuar care decorează fântâna, a avut o mare dorinţă: să obţină pământ. Dar pământul era al regelui suedez Gylfe, care nu i-l dădea decât cu condiţia de a-l munci. Adică zeiţa primea doar suprafaţa pe care putea s-o are într-o zi şi o noapte. Pentru a obţine cât mai mult pământ, zeiţa i-a transformatpe cei patru fii ai săi în patru boi puternici (orice operă împlică un sacrificiu!) şi au arat. Când a trecut timpul pe care l-au avut la dispoziţie, a pus tot pământul în Oresund şi a creat Zeelanda, insula pe care se afla azi Copenhaga. M-a fascinat această operă a artistului Anders Bundgaard prin dimensiuni, prin concepţie şi realizare, ca să nu mai spun că este un mic castel de ape, care decorează eleganta porţiune a Parcului Churchill, în apropiere de Biserica Anglicană Saint Alban (unde am primit un pliant în limba româna).

Bucuria mulţimii de turişti admirând fântâna ce strălucea sub soarele darnic era de-a dreptul încântătoare. Lângă ea erau căţiva vânzători de apa plată rece ca gheaţa şi de cireşe roşii, mari şi dulci, toate menite să-ţi facă plimbarea mai plăcută. Doar ne apropiam de pontonul Langelinje.

---

VIZUALIZĂRI: 4255 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI