Efes, fascinaţia celui mai grandios sit arheologic din Turcia

TIPĂREȘTE

“Cine nu a văzut o dată în viaţă oraşul Efes sau superbul Pamukkale, după părerea mea, a trăit doar pe jumătate”. spunea Adryana în review-ul său “Unde mergem in concediu: Turcia sau Grecia si de ce? ” Eu l-am ales drept motto pentru articolul meu pentru că mi-a mers la suflet această afirmaţie.

Deunăzi, unul dintre colaboratorii mei pe linie de serviciu, ştiind că sunt o împătimită a călătoriilor, m-a abordat cerându-mi mai multe detalii referitoare la Efes: ”Tu, care ai fost, spune-mi şi mie cum e, căci ajung şi eu cu familia prima dată în Turcia, şi nu vreau să-l ratez! ” Zâmbind în colţul gurii mi-am dat seama că el n-avea de unde să ştie cu exactitate dacă am fost sau nu, doar presupunea că n-aş fi avut cum să pierd un asemenea obiectiv, ”luându-mă la sigur”. Îi spun că, efectiv, trebuie să fac un exerciţiu de memorie pentru aducere aminte, căci timpul scurs de atunci e cam de şapte ani şi n-aş fi vrut să dau informaţii eronate sau să fac confuzii cu alte sit-uri antice, deşi, zic eu, e imposibil să confunzi măreţul Efes cu altceva. El este unic şi irepetabil!

Cu această ocazie, mi-am dat seama că nici despre Efes nu m-am învrednicit în atâta amar de ani să scriu câteva rânduri, drept pentru care m-am automustrat pentru lipsa mea de atenţie neacordată unui asemenea loc antic, mai cu seamă că îmi place să cred că sunt o admiratoare de vestigii antice.

Îmi amintesc şi acum cu plăcere, că find în prima noastră vacanţă ”turcească” la Kuşadası eram nerăbdători să achiziţionăm excursiile opţionale pe care ni le propuseserăm, scop în care consultaserăm ofertele mai multor agenţii locale. Aflîndu-ne, într-o zi, la una dintre ele, în faţa unui afiş mare pe care scria EFES (chiar dacă înfăţişa celebra bibliotecă a lui Celsus) cu litere uriaşe, aud din spate vocea unui compatriot: ”Îa-uite, ăştia fac excursie şi la fabrica de bere! ” Desigur, iniţial, am crezut că glumeşte, însă văzând că insistă cu detalii despre cea mai renumită bere turcească, şi sesizându-i expresia sinceră de nedumerire a feţei la apropierea de noi, mi-am dat seama că nu era vorba de şagă…

Am cumpărat pachetul de excursii pe care ni-l plănuiserăm şi în ziua stabilită am purces la drum într-un microbuz, noi alegând varianta lungă a excursiei ce cuprindea, mai întâi să trecem să vedem ce a mai rămas din Templul lui Artemis, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, după care vizita la sit-ul arheologic, masa de prânz la un restaurant vestit în zonă iar, în partea a doua a zilei, vizită la Casa Fecioarei Maria, situată, relativ, aproape şi, ca spiritul musulman să nu rămână mai prejos, intrare într-o moschee din zonă. Ghida turcoaică alocată, vorbitoare de engleză, s-a recomandat spunând că se numeşte Güneş, adică soare pe limba ei, miss Sunshine, traducând ea în limba lui Sheakspeare pentru turiştii englezi aflaţi în majoritate covârşitoare.

Din măreţul Templu al lui Artemis de odinioară, astăzi n-a mai rămas în picioare decât o biată coloană aflată acum într-o câmpie joasă, uşor inundabilă, dar Güneş era atât de dedicată, încât a vorbit aşa de elogios, că aveai impresia că te afli în faţă un monument, cel puţin, colosal ca dimensiuni.

Efes, unul dintre cele mai bine conservate, peste milenii, oraşe din anticihitate este una dintre cele mai mari atracţii turistice aflată acum pe teritoriul Turciei, pe coasta de vest a Asiei mici, situat, relativ, aproape de Izmir, la circa 90 km sud şi de Kuşadası la 20 km, faimoasa staţiune de la malul Egeei. Este, realmente, impresionant atât ca suprafaţă, dar mai ales ca mod de conservare a vestigiilor, uimitor de bine păstrate. Mulţimea de turişti de toate neamurile venea râuri-râuri din toate direcţiile către poarta de est unde începea periplul prin cetate. Era o zi de iunie înnăbuşitoare, căldura sufocantă de ” forty, maybe forty-five degrees” aşa cum a răspuns Güneş la întrebarea unui englez stors la propriu de vipie, dându-ne un disconfort teribil.

Frumuseţea edificiilor, coloanelor şi a statuilor, în mare parte din marmură, pe care şi le făceau demnitarii din acele vremuri este de-a dreptul uimitoare, cum uluitor este şi gradul de civilizaţie al acestora, dispunând de un sistem extrem de ingenios, pentru acea perioadă, de apeducte, încălzire, canalizare, toalete publice.

Întemeiat de coloniştii ionieni pe coastă, în secolul al XI-lea Î. C., oraşul antic Efes a trecut prin mai multe perioade istorice, în cea greacă clasică fiind unul dintre cele douăsprezece oraşe din Liga Ioniană, renumit prin edificarea Templului Zeitei Artemis (finalizate în jurul valorii de 550 î. Hr.), una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, care a fost mai apoi, în 356 Î. C. incendiat de Herostrat, un cetăţean din Efes care îşi dorea celebritatea, în acel incendiu pierind şi el odată cu templul.

Oraşul a înflorit după ce a intrat sub controlul romanilor în 129 Î. C., în anul 133 Î. C. fiind ocupat de-a binelea de aceştia şi devenind capitala aecstei provincii. Conform estimărilor, Efes a avut o populaţie de 33.600 până la 56.000 de persoane în perioada romană, ceea ce făcea din el al treilea mare oraş roman din Asia. După circa 200 ani a trecut prin două cutremure care i-au adus pierderi însemnate, acestea nefiind singurele evenimente negative, după ce a suferit distrugeri în urma raidurilor goţilor iar portul oraşului colmatîndu-se în continuu. În secolul al VII-lea D. C. Efesul a decăzut, oraşul fiind parţial distrus de un cutremur în 614 D. C.

Oraşul antic cuprinde acum vestigii importante din perioada elenistică şi romană:agora (chiar două), forum, odeon, biblioteca lui Celsus, stadion etc., precum şi din epoca bizantină -ruine de biserici.

În Efes a activat o anumită perioadă apostolul Pavel, probabil şi Ioan Evanghelistul. Conform traditiei creştine, în imediata apropiere a oraşului ar fi fost îngropată Maria Magdalena (în capela Panaghia Kapoulou), iar în interiorul oraşului Luca Evanghelistul. La Efes au avut loc 3 concilii (sinoade) bisericeşti.

Astăzi, ruinele de la Efes, deşi se estimează că doar între 15-20% din oraş a fost excavat, reprezintă una dintre atracţiile turistice internaţionale şi locale favorite, lucru datorat, în parte, şi accesului facil către acestea.

Ne-am început periplul pătrunzând în sit pe la poarta de est, pe lângă termele lui Varius. Imediat am întâlnit Odeonul, cunoscut sub numele de Teatrul Mic pentru că avea numai 1.500 locuri, şi înaintând pe Drumul Grădinilor, Bouleterionul şi Prytaneionul. Apoi am dat în Forumul Superior sau Agora Superioară (pentru afecerile de stat) lângă care am văzut Fântâna lui Pollio şi Templul lui Isis. Fântâna Pollio, cu o faţadă concavă, a fost ridicată în 97 D. C. în onoarea lui Sextilius Pollio cel care a construit un apeduct important al cetăţii. Din piaţa lui Domiţian se ajunge cu uşurinţă la Templul lui Domiţian, dedicat dinastiei Flavian, el fiind unul dintre cele mai mari temple din oraş, ca dealtfel, şi cel al lui Varius, de lângă Odeon. Urmează Via Cureţilor (semidivinităţi de origine cretană) ce se întinde de la Poarta lui Hercule până la Biblioteca lui Celsus şi, fiindcă este situată în centrul oraşului, este garnisită cu statui şi structuri monumentale bine dispuse pe ea: monumentul lui Memmius, Hydraionul (fântâna monumentală), celebrul Templu al lui Hadrian, Băile Scholastice, Fântâna lui Traian. Pentru cei ce aveau nevoi fireşti, fiziologice erau şi latrine (toalete publice).

Pe partea stângă a dealului, deplasându-ne către Biblioteca lui Celsus, se întind faimoasele cartiere de locuinţe terasate. Dar, cel mai important edificiu din sit, emblema acestuia, adevărată operă de artă, este impozanta Bibliotecă a lui Celsus, construită în onoarea lui Tiberius Julius Celsus Polemaeanus, fost guvernator al provinciei romane din Asia între105-107, acesta plătind ridicarea ei cu propria sa avere, fiind, chiar, îngropat într-un sarcofag sub ea. Biblioteca a fost, în cea mai mare parte, construită de fiul său Gaius Julius Aquila şi a avut aproape 12.000 de piese. Proiectată cu o intrare generoasă, astfel încât să-i sporească dimensiunea, clădirea are faţa către răsărit, astfel încât sălile de lectură ar fi avut cea mai bună utilizare a luminii, dimineaţa. Vis-a-vis se află clădirea bordelului, una dintre legendele locului spunând ca biblioteca impresionantă care tronează în centrul oraşului era de foarte multe ori folosită de cetăţenii Efesului nu pentru studiu aprofundat, ci ca paravan al altor activităţi. Se pare ca unii dintre bărbaţii Efesului intrau în bibliotecă, dar nu stăteau prea mult, ci treceau printr-un tunel in clădirea de vis-a-vis, în care funcţiona un bordel. Dar asta este, desigur, doar o legendă.

De la Biblioteca lui Celsus, către marele amfiteatru se desfăşoară celebra Calea de Marmură care are în stânga Agora Comercială şi Templul lui Serapis. Această stradă a servit transportului:canelurile adânci ale roţilor sunt încă vizibile în părţile care au fost supuse restaurării în timpul perioadei medievale de vârf. Amfiteatrul, la o capacitate estimată de 24.000 locuri, este considerat a fi cel mai mare teatru în aer liber din lumea antică. La fel ca toate celelalte teatre vechi, teatrul a constat în trei secţiuni principale: skene (clădirea din fundal unde se depozitează costumele, culise), orchestra (locul de acţiune pentru actori) şi cavea (auditorium) locul în care stă publicul. Skene, cu o dimensiune de aproximativ optsprezece metri înălţime, a fost secţiunea cea mai impunătoare a Teatrului. Cu faţa la teatru se află Strada Portului ce duce către portul colmatat, având pe partea dreaptă Gimnaziul, piaţa lui Verulanus, ajunge la port, băile portului şi Gimnaziul din Port.

Incursiunea noastră prin anticul oraş Efes s-a apropiat de sfîrşit căci ne-am trezit în faţa unor spectacole cu luptători romani menite să ne facă să mai zăbovim un pic în frumoasa lume antică romană. După vizionarea spectacolelor în aer liber, ne-am îndreptat către parcarea dinspre nord unde ne aştepta cuminte microbuzul care avea să ne ducă la restaurant pentru a lua masa de prânz.

În final, ce să zic, la Efes m-aş întoarce oricând pentru că mi-au rămas multe locuri şi clădiri nevăzute sau superficial văzute, situl antic este mult prea valoros pentru a fi pacurs pe fugă aşa cum ni s-a-ntâmplat nouă: mie şi soţului meu. E prea important şi prea frumos pentu nu fi cercetat minuţios, de aceea cred că Efesul merită o mai mare atenţie, şi cu ocazia unei alte vacanţe în Turcia trebuie adus pe lista priorităţilor în materie de „pietroaie antice” ce musai trebuie văzute!

Bibliografie

planetware.com/tourist-at ... us-tr-iz-ep.htm

en.wikipedia.org/wiki/Ephesus

turkeytravelplanner.com/g ... hesus/efes_site

---

VIZUALIZĂRI: 2666 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI