Pe urmele Regilor Franței

TIPĂREȘTE

Chateau de Versailles – Palatul Versailles, unul dintre locurile must see din această lume care trebuie vizitat și admirat. Este grandios și unic, nu-l vei putea înțelege foarte bine dacă nu cunoști istoria Franței din perioada Regelui Soare. Dar în cele din urmă rămâi fără cuvinte, după ce în prealabil rămâi fără baterii la aparatul foto. Revezi fotografiile și te bucuri că ai călcat pe urmele regilor Franței. Cam ăsta ar fi articolul. Și totuși...

A fost primul obiectiv vizitat de noi in vacanța din Paris.

Drumul

După ce am servit micul dejun la Hotel Lecourbe despre care am scris aici ne-am îmbrăcat cu tot ce aveam mai gros prin lucruri, dar n-aveam (16 grade afară cu vânt puternic și condiții de ploaie) și am plecat către stația de metrou Sevres Lecourbe. Dacă te afli într-o stație de metrou atunci totul devine simplu în Paris, acest oraș are o capacitate de transport în comun fantastică și poți ajunge rapid în oricare destinație din oraș dorești. Este simplu, foarte simplu, trebuie doar să ai o hartă pe care o procuri gratuit fie de la hotel fie de la stațiile de metrou. Dar și fără acea hartă este simplu, fiecare metrou are schema liniilor pe care circulă și legăturile, deci este foarte simplu. Poate voi dezvolta mai mult subiectul într-un alt review, cert este că din a treia zi n-am mai avut nevoie de nici o hartă, dând la un moment dat indicații unor spanioli care păreau a nu înțelege desenele.

Am achiziționat un card NAVIGO, în opinia mea este cel mai bun și scapi de toate durerile de cap. Este valabil în toate zonele, pe toate mijloacele de transport, inclusiv SNCF asigură transportul către Versailles și Disneyland fără costuri suplimentare. Un card este valabil 7 zile iaar costul este de 40 de euro. Timp de 4 ani este valabil, doar trebuie reîncărcat la următoarea vizită. Se cumpără doar cu card. (Visa dau MasterCard)

Cel mai ușor ar fi fost să luăm unul din trenurile RER magistrala C5, însă până la sfîrșitul lunii au loc lucrări la magistrala galbenă și linia este întreruptă. Alternativa a rămas trenul SNCF către Dreux din gara Montparnasse, la două stații de metrou de hotelul nostru. Cum n-am avut grija biletelor am urcat în trenul pentru Versailles și după aproximativ 5 minute acesta s-a pus în mișcare. Sunt vreo 6 sau 7 stații până la Versailles, la dus n-a oprit în nici o stație pînă la destinație, dar la întors a oprit în toate. Sunt 2 tipuri de trenuri care pleacă alternativ, la 30 de minute. Unul oprește în toate stațiile, celălalt nu oprește decât în stațiile importante.

În fine, după aproximativ 15 minute am coborât în gara Versailles și pe baza indicatoarelor ne-am îndreptat către castel.

Așteptarea

Era ]n jur de 09.30, ne gândeam că nu vom găsi foarte aglomerat, fiind foarte frig și vreme urâtă. Dar turiștii nu se uită după vreme și de chestia asta mi-am dat seama când ajungând lângă castel am văzut o mare de oameni în curtea interioară. Deja mă încălzisem instantaneu și am început să grăbim pasul de parcă am mai fi putut câștiga ceva... :).

Eram copleșit de ceea ce vedeam acolo. Un palat imens cu ferestre mari, porți înalte și aurite, embleme aurite, acoperișul palatului îmbrăcat în ornamente aurite și în fața tuturor impozanta statuie a Regelui Soare – Ludovic al XIV-lea, artizanul acestui minunat loc. Mi-am tras două palme să revin cu picioarele pe pământ și am început să mă orientez rapid către casa de bilete. Am descoperit-o undeva pe stânga, și acolo era coadă, ce-I drept, una mai mica. Am lăsat fetele la coada de acces în palat, iar eu cu prietenul meu (am fost două familii) ne-am așezat la coada pentru biletele de acces. Aveam posibilitatea de a le achiziționa din țară, dar am fi fost nevoiți să ajungem acolo în ziua pentru care am cumpărat biletul și acest lucru nu mi-a convenit. Nu doream să depind de nimic în această vacanță.

Coada de la casele de bilete era destul de lungă, dar mergea repede. Până să ajungem la casă am trecut pe la biroul de informații și ne-am interest de prețuri, luând câte un pliant cu descrierea castelului. Ulterior ne-a prins foarte bine citindu-l la cealaltă coadă, de afară.

Tariful de acces a fost de 25 euro/persoană incluzînd castelul și Grădinile. Audio Ghidul era inclus fiind în 11 limbi, însă pentru el, după intrarea în castel trebuia să mai stai la o coadă semnificativă, așa că am renunțat. Copii până în 18 ani au intrarea gratuită în castel, dar plătesc 7 euro dacă doresc să viziteze grădinile. Voi reveni.

Cam 45 de minute am stat la casa de bilete și ieșind afară am găsit grupul nostru compact în mijlocul unor chinezi gălăgioși. Coada din curtea castelului era un continuu dute-vino care se mișca destul de repede însă din cauza aglomerației am rămas acolo încă vreo 2 ore. Timp suficient să citesc pliantul și să fac o mulțime de fotografii. Mă gândeam să contabilizez timpul pierdut la cozile de intrare în această săptămână, dar îmi este frică să aflu rezultatul.

Existau grupuri organizate cu bilete VIP care intrau pe o altă poartă și nu stăteau ca noi, mai existau personae care șuntau coada serpuită și înaintau pe un rând din față. Erau spanioli, nemți și… indieni.

Castelul

După ce am intrat în castel, am fost invitați să punem rucsacii în tăvițe pentru control, la fel ca la aeroport și am trecut apoi prin porți care detectau metalul. Am ajuns în curtea interioară, Curtea de Marmură și am privit către exterior. Coada parcă era mai mare și deja îi compătimem pe cei care așteptau intrarea. Apoi am privit în jurul nostru bucurând sufletul în căutare de frumos.

Istoria castelului este binecunoscută. Pe vremea regelui Ludovic al XIII-lea acest loc era folosit ca domeniu de vânătoare, existând aici o reședință de vacanță în acest scop. Fiul acestuia, viitorul rege al Franței s-a îndrăgostit de acest loc și peste ani, atunci când a devenit rege a construit cea mai mare parte a palatului și grădinilor pe care le putem admira astăzi. Ludovic al XV-lea a modificat birourile și apartamentele regale și a construit Opera Regală. De asemenea fost renovat și pavilionul Gabriel. Ludovic al XVI-lea nu s-a ocupat decât de micul Trianon, fiind alungat de revoluționari în 1789 la Paris, cu întreaga curte.

Puțin peste 100 de ani acest palat a fost centrul monarhiei franceze, fiind una dintre cele mai frumoase și strălucitoare curți europene, bogăția, operele de artă, grădinile unice în lume, fastul prezent pretutindeni, opulența, atrăgând o mulțime de persoane care doreau să fie invitate la Versailles. În același timp a devenit o destinație dorită de foarte mulți „prieteni” ai Franței. A fost deservit de peste 35.000 de slujitori. Dacă citiți cărțile lui Dumas veți înțelege foarte bine istoria din acea perioadă.

Am intrat prin latura de nord, acolo unde la parter am întâlnit o altă coadă pentru sistemele audio ghid. Fugind de aglomerație am fugit și de ele și am pășit către Capela Regală, ultima realizare a Regelui Soare la Versailles. Este magnifică! Regele Soare asculta de fiecare dată slujba din balconul capelei, în timp ce nobilimea era la parter. Din păcate în circuitul pentru vizită sunt incluse mai puțin de jumătate dintre sălile palatului, însă am putut admira pe latura nordică apartamentele private ale regelui iar pe latura sudică apartamentele private ale reginei. Au suferit mai multe transformări, funcție de cei care le-au ocupat, însă sub atenta supraveghere a arhitecților. Fiecare încăpere din ansamblul apartamentului are denumirea unei zeițe din mitologia greacă.

Ziua nu începea cu răsăritul soarelui ci cu trezirea Regelui Soare. Era un ritual care nu putea fi încălcat de nimeni. La el participau peste 4000 de slujitori, fiecare cu treaba lui. În același timp în jurul regelui erau 6 oameni care il spălau, 6 care il îmbrăcau, 6 care il aranjau, etc... Îmi aduc aminte de un film al lui Mel Brooks care mereu replica E bine sa fii Rege!

Tot pe partea nordică, către exterior sunt amplasate cabinetele de lucru ale regelui purtând deasemnea nume de zeități mitologice. În salonul Apollo descoperim tronul lui Ludovic al IV lea. Este una dintre cele mai frumoase încăperi ale palatului, fiind decorată din picturi murale, sculpturi îmbrăcate în aur, marmură în diferite nuanțe colorate, mobilier cu ornamente din aur și din argint, draperii și covoare lucrate manual cu intarsii din aur. Tavanul este în întregime acoperit de picturi și ornamente din marmură și lemn sculptat și poleit în aur. Rămâi fără cuvinte de opulența acestor încăperi...

Una dintre cele mai frumoase săli ale palatului este Sala Oglinzilor prin unirea celor două laturi ale apartamentelor regelui și reginei. A fost edificată de unul dintre arhitecții lui Ludovic al IV-lea în 8 ani, este lungă de 73 de metri, aproape 11 metri lățime și 13 metri înălțime. Există câte 17 arcade dispuse pe câte un perete față în față, cele din interior sunt formate din oglizi (aproape 400) iar cele din exterior oferă o priveliște absolut încântătoare asupra Grădinilor Palatului. Sala Oglinzilor a fost decorată cu picturi și sculpturi poleite în aur care ilustrau cele mai importante momente ale domniei lui Ludovic al IV-lea. Candelabrele sunt impresionante iar oglinzile conferă senzația de măreție și imensitate.

De amintit că în această sală a fost ratificat Tratatul de la Versailles din 1919 care punea capăt Primului Război Mondial. În plus multe alte evenimente legate de istoria Franței recente au fost legate de această sală. A fost sala de primire a ambasadorilor, a regilor și șefilor de stat, sala unde s-au organizat numeroase recepții faimoase.

În apropierea Sălii Oglinzilor descoperim un basorelief frumos al Regelui Soare în Salon de la Guere înfățișându-l călărind în fruntea armatei sale. Se pare că această sală este de o importanță anume în istoria acestu palat, aici punându-se la cale războaiele pe care Regele Soare le-a purtat. Tot aici aveau loc avansările în grad nobiliar dar și deposedarea de averi și închiderea în temnițe. Se pare că acestea aveau loc după preferințele și capriciile regelui. După jocuri de culise și intrigi.

Fiecare încăpere din palat este gazda unor picturi reprezentative al epocii celor 3 regi care au locuit aici, însă se pune foarte mult accent pe Regele Soare, artizanul acestui frumos loc numit Versailles.

Grădinile Palatului

Am auzit foarte multe păreri ale multor vizitatori, majoritatea s-au dus la Versailles pentru a vizita grădinile și a admira fântânile. Eu zic că disocierea nu este binevenită, cred că nu poți înțelege grandoarea acestui loc fără a cunoaște Palatul.

Am avut surpriza ca la intrare în grădini, copii să plătească câte 7 euro, accesul gratuit era valabil doar în perimetrul castelului. Am stat puțin în cumpănă dacă să achit 7 euro pentru un tur pietonal sau 9 euro pentru o plimbare cu trenulețul, însă în cele din urmă am ales prima variantă. Soția mea a pierdut biletul tip passport care permitea accesul in grădini, s-a supărat și nu a mai vrut să achite din nou.

Era deja aproape ora 17.00 aș fi vrut să ajung la Micul și Marele Trianon, însă părea destul de mult de mers iar puștoaicele mele erau obosite. Aș fi mers cu o mașinuță electrică, dar și acolo era coadă. Așa că ne-am mulțumit să pășim către Fântâna lui Apollo și de aici înapoi către Palat prin Green Carpet

Atunci când Ludovic al IV-lea a început construirea Palatului în jur se afla un teren mlăștinos, cu mulți copaci și ape care miroseau îngrozitor. A ordonat curățarea terenului, devierea cursurilor de apă, au fost aduse plante și flori care au fost acomodate în această zonă. S-a construit Marele Canal care în partea de est este străjuit de Fântâna lui Apollo cu Apollo in prim plan, una dintre cele mai frumoase fântâni de la Versailles.

Ludovic a comandat peste 4000 de copaci „parfumațí”, aranjați astfel încât alte mirosuri suspecte să nu ajungă pe aleile unde se plimba regele. Au mai fost aduse peste 150.000 de plante și flori care se schimbau aproape în fiecare lună. Atunci când Regele Soare primea o vizită importantă, aceste plante erau schimbate mai repede. De amintit că au rezistat până în zilele noastre câțiva arbori din acele timpuri, păstrați în condiții speciale la Muzeul L'Orangerie din Paris.

O parte dintre arhitecți se ocupau de conceperea fântânilor și de mecanismele care aruncau apa în cele mai frumoase stiluri, se pare că Regele Soare era încântat de aceste inginerii, o altă parte se ocupa de statui, fiecare bazin având câte 4 statui reprezentând fluviile din Franța și 4 nimfe.

Bazinul Latonei este deosebit de frumos, reprezintă 6 statui fiind ornat cu mulți broscoi. Fântâna o înfățișează pe Latona cu copii ei. Cele șase statui sunt: Soarele, Seara, Ziua, Aerul, Primăvara și Apa.

N-am reușit să ajungem la Micul și Marele Trianon, a rămas de bifat pentru o vizită ulterioară pe care o vom face, am fi vrut să admirăm cuibul Mariei Antoaneta și al Marchizei de Montespan, am fi vrut să vedem locul unde a fost semnat Tratatul care prevedea stabilirea frontierelor după Primul Război Mondial. Next time...

Se spune că planurile de la Versailles au stat la originea sistematizării capitalei Statelor Unite – Washington. Posibil!

Am să închei cu un citat al lui Mark Twain, care vizitând Versailles a afirmat atunci : “Obișnuiam să-l blamez pe regele francez Ludovic al IV-lea pentru că a cheltuit 200 de milioane de dolari într-o vreme când pâinea era atât de greu de procurat, dar acum îl iert, căci ceea ce a făcut aici este incredibil de frumos! Rămâi cu ochii ațintiți și încerci să înțelegi că locul acesta este adevărat, că se află pe Pământ, că nu este în Grădina Raiului. Și pe jumătate crezi că ești sclavul iluzii de o rară frumusețe. “

Eu am să adaug doar atât: Dacă n-ai văzut Versailles, n-ai văzut nimic!

Rog: youtube

Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 2836 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI