Două peşteri gorjene: Polovragi şi Peştera Muierilor

TIPĂREȘTE

Există în România un drum pe care nu mi-e ruşine să-l arăt oricărui străin, din orice ţară oricât de civilizată ar fi ea: DN 67 Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu.

Într-o frumoasă zi însorită de august din 2006 am pornit şi eu pe acest drum şi iată povestea călătoriei de atunci.

Drumul, de vreo 120 km, este bine întreţinut, starea asfaltului este bună, iar priveliştea minunată. Venind dinspre Râmnicu Vâlcea, se trece pe lîngă staţiunile Ocnele Mari şi Băile Govora, după care se ajunge în oraşul Horezu, celebru pentru ceramica cu acelaşi nume. La vreo 20 km de Horezu, se face un drum la dreapta, DJ655, pe care se ajunge în localitatea Polovragi. Aici merită să vă opriţi, pentru a vizita două obiective.

Primul este mănăstirea Polovragi, o mănăstire de maici, situată la intrarea în Cheile Olteţului, construită la începutul secolului al XVI-lea. Când am trecut noi pe-acolo, am rămas încântaţi de paleta coloristică a begoniilor şi a altor flori de la chiliile măicuţelor.

De aici, urmând indicatoarele, se ajunge destul de repede, pe un drum de macadam ce şerpuieşte pe valea Olteţului, la Peştera Polovragi. Cheile Olteţului despart munţii Parâng de munţii Căpăţânii, defileul format fiind deosebit de spectaculos, datorită îngustimii sale. Mai mult, albia râului curge undeva, într-o vale îngustă, la câţiva metri (până la 20) sub nivelul drumului. În aceste locuri s-au filmat şi scene din seria filmelor cu haiducii, avându-l ca actor pe Florin Piersic.

Intrarea în peşteră este închisă cu un grilaj, accesul fiind posibil numai la ore fixe, cu un ghid-însoţitor şi numai în perioada de vară. Peştera nu dispune de amenajări deosebite, în afara unor panouri cu explicaţii şi a instalaţiei de iluminat electric pe primii 800 m (instalaţie montată din 1984). Peştera are o lungime foarte mare, aproximativ 10 km fiind exploraţi până acum, dar se bănuieşte că ar mai fi încă pe-atât. Cursul de apă ce a săpat peştera în stâncă s-a mutat sub nivelul actual al peşterii. Aceasta fiind, cel puţin în porţiunea vizitabilă, suficient de largă, poţi admira în voie diferite formaţiuni carstice: sala argintie, camera lui Zamolxis, sala draperiilor, cu bolta dantelată, orga mică şi cea mare, bolta însângerată (cu conţinut mare de oxid de fier), care se întunecă cu atît mai mult, cu cât umiditatea este mai mare, Cina cea de Taină, sala minunilor şi pictura din negru de fum. Cea mai mare stalagmită creşte cu 3 mm în zece ani.

Deasupra peşterii s-au descoperit urmele unei cetăţi dacice, cercetătorul Cristian Lascu fiind cel care a descoperit tunelul care duce din peşteră în cetate.

Timp de vreo 300 de ani, peştera a fost în custodia mănăstrii, dar acum ea se află în custodia rezervaţiei speologice.

De la Polovragi, continuând tot pe DJ655, după aproximativ un kilometru se face un drum la dreapta, pe care mergând vreo 5 km, se ajunge la Peştera Muierilor, cel de-al doilea foarte cunoscut obiectiv spelogic din zonă.

Aflată în nordul comunei Baia de Fier, pe valea râului Galbenul, ale cărui ape au şi săpat-o în stâncă, peştera Muierilor s-a format acum 3-4 milioane de ani. Este mult mai bine amenajată pentru turism decât peştera Polovragi, lucru reflectat şi în preţul de la intrare: 4 lei, faţă de numai 2 lei la Polovragi (preţuri din 2006).

În schimb este mai mică, având doar aproximativ 7 km lungime. Compensează prin structura stratificată, fiind organizată pe patru niveluri. Amenajarea cuprinde, pe lângă electrificarea corespunzătoare, din 1958, un traseu marcat, cu un pod de lemn pe care se merge pe cei aproximativ 800 de metri ai traseului vizitabil. Sunt şi zone destul de înguste, pe unde trebuie să mergi aplecat, chiar pe vine. Şi aici, eroziunea a dus la apariţia unor formaţiuni cu forme spectaculoase: domul mic, altarul, a cărui boltă este numită "vălul miresei", amvonul, stânca însângerată (tot datorită conţinutului de oxid de fier), cupola, cu înălţimea de 18 m, candelabrele mari, cascada împietrită, sala turcului, cu stalactite uriaşe, a căror formă le-a dat şi numele: turcul, domul mare, moş Crăciun, cadâna. Un punct de atracţie aparte este sala liliecilor, din care s-au scos trei vagoane de guano.

În peşteră au fost găsite 286 schelete de urs de peşteră, dar şi unul de hienă şi un craniu de femeie.

Ieşirea din peşteră se face prin altă parte, diferită de intrare.

Să mai spunem că peştera Muierilor este prima peşteră electrificată din România şi că a fost introdusă în circuitul turistic în 1926.

Ca şi peştera Polovragi, peştera Muierilor se vizitează numai în grupuri organizate, intrarea fiind la ore fixe. În schimb aceasta este deschisă în tot cursul anului.

Precizez că informaţiile prezentate aici provin din notiţele luate atunci, pe baza celor povestite de ghizi şi a celor citite pe panourile de informare. Ca atare, unele informaţii s-ar putea să nu fie foarte exacte. Îmi cer scuze de pe acum în cazul în care veţi descoperi unele mici nepotriviri faţă de ceea ce puteţi găsi din alte surse.

Din păcate nu am multe fotografii, mai ales de la peştera Muierilor, unde, pentru a face fotografii de calitate, ai nevoie de surse de lumină artificială puternice.

Vă las să le priviţi pe cele ataşate, în compania lui Dan Andrei Aldea, a cărui melodie am să-l rog pe WB să o ataşeze de la adresa: http: //www. trilulilu. ro/zummagio/2467133314fbe8

---

VIZUALIZĂRI: 19747 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI