Bazilica Santa Cruz din Coimbra

TIPĂREȘTE

Coimbra este fosta capitală a naţiunii portugheze în Evul Mediu, un oraş ce jonglează cu istoria densă urbanistică, o urbe cu caracter vibrant reliefat de grupurile de studenţi ce se plimbă agale îmbrăcaţi în pelerine tradiţionale, veşminte impuse de doctrina corpului didactic al Universităţii (vezi impresii).

Aşa cum am relatat în articolul de mai sus, cutezător ca un cireşar mioritic, am pornit cu avânt spre coborâre din colina cea mai înaltă a urbei, cutreierând perpedes străzile cu sens unic, uneori formate din trepte alunecoase abrupte, gen : strada Quebra Costas (în traducere, Coaste Rupte) - nume predestinat, care a lăsat multe interpretări asupra studenţilor.

Mă rog! După părerea mea, i-aş considera responsabili pe cei care au în custodie cluburile de muzică fado din apropiere. :)

Stilul lacrimogen fado de Coimbra, îşi are originea din melodiile importate de către studenţii brazilieni, care, începând din anul 1860, au venit să studieze la faimoasa Universitate; alţii afirmă că această formă de cântec a fost adus aici de studenţii din Lisabona, care au făcut ca aceast gen să sune diferit, fiind cântat numai de barbaţi. Gata! Nu mai doresc să intru în amănunte! O să-i consacru pe viitor un alt articol...

Am trecut prin poarta veche maură, Arco de Almedina, acolo unde am găsit tarabele cu suveniruri la preţuri modice, iar simţul orientativ din cavitatea bucală m-a îndrumat în partea dreaptă, spre Rua Visco da Luz.

După ce am băgat sub mitră d´ale gurii la Restaurantul Porta Romana, situat pe Rue Marins de Carvalho, colţ cu Praça de Maio, am observat... Primăria. Şi lângă ea, ce să vezi! Pe aceeaşi cale... amiabilă, ditamai catedrala, ... dragi colegi!

Igreja de Santa Cruz :

Adresa: Praça de Maio, numărul 8

Orar : 9 - 10; 11- 17:30 - intrare liberă

Fondată în 1131 în afara zidurilor din fosta capitală lusitană, Mănăstirea Santa Cruz a fost cea mai importantă casă monahală în primele zile ale monarhiei portugheze.

În posesia canoanelor Ordinului Sfântul Augustin, basilica a luat locul unui vechi aşezământ monahal roman, ca mai toate catedralele din Evul Mediu, iar construcţia sa a durat aproape un secol, între anii 1131-1228.

Situată în inima Coimbrei a supravieţuit multor vicisitudini, războie şi asedii, fiind azi unul dintre simbolurile cele mai preţuite ale oraşului.

În partea din faţă se află altarul realizat pentru prima oară în anul 1550 dintr-o singură parte principală, fiindu-i atribuite ulterior mai multe elemente de intrare în sanctuar.

Lăcaşul monahal a avut parte de-a lungul vremii de mai multe lucrări de reconstrucţie, dar, cea mai importantă a fost din perioada regelui Manuel I (1469 – 1521), supranumit Afortunado - în traducere Norocosul .

Secolul al XVI-lea era un timp al creativităţii artistice pe plan local, astfel că, regele a recurs la o parte din cei mai buni artişti ai epocii, consacrările fiindu-le recunoscute în tot regatul.

Maeştrii precum : Diego de Castilho, Machin Jean de Rouen, Cristóvão de Figueiredo şi mai târziu, Vasco Fernandes, Boytac, Marcos Pires şi Chanterenne - şi-au lăsat amprenta artistică în fosta capitală lusitană.

Între anii 1507 - 1513 s-a migălit la faţada principală - plan proiectat de Diego de Castilho şi pus în practică de Nicholas Chanterenne - portalul, lucrarea cea mai emblematică de la intrare.

Am trecut cu evlavie pe sub sculpturile majore sprijinite de un arc roman dăltuit în calcar.

Interiorul posedă un maxim spaţiu şi lumină, foarte aerisit şi impresionează prin forma sa în formă de cruce, având pe cele două laturi capelele primilor monarhi portughezi.

Capelele Don Afonso Henriques (1109 - 1185) şi Sancho I (1154 -1212): - vezi foto

Rar mi-a fost dat să am o percepere atât de amplă asupra vreunui paraclis!

Această poezie în piatră îi este atribuită unui important maestru al vremii : Nicolau de Chanterene, cel care a executat portalul de la intrarea principală a Mănăstirii Jeronimos din Lisabona, sculpturi în Castelul La Pena din Sintra (vezi impresii), Evora (vezi impresii) şi Obidos (vezi impresii).

În apogeul carierei sale, sculptorul cu origini franceze, a lăsat în urmă o dantelărie în piatră greu de imaginat. De la mormintele primilor suverani până la amvonul de unde se predică sau se citesc cărţi bisericeşti, de la scene din Evanghelie (Golgota) şi până la basoreliefuri în ornamentarea altarului.

Lucrările abundă de scene expresive atât din viaţa Mântuitorului, cât şi ale monarhilor, ipostaze sculpturale ce sunt aşezate pe diferite nişe.

În pelerinajul meu prin catedralele portugheze am fost uimit de vitraliile ce acoperă golul ferestrelor cu teme ecleziastice. Ei bine, aici acestea lipsesc cu desăvârşire!

Se pare că acest element pictat în culori de smalţ montat în armătură de plumb folosit la ferestre, era mult prea costisitor în perspectiva arhitectului Diego Boitac.

Tendinţele sale manuelin-renascentiste s-au bazat pe suprafeţele interioare expresive. Tavanul abundă de nervuri decorative, formând din partea orgii până la balconul corului, o boltă înstelată.

Orga :

Orga construită în stil baroc datează din secolul al XVIII-lea, păstrându-se în starea iniţială datorită faptului că tuburile originale nu s-au pierdut şi nu au fost înlocuite.

Se poate aminti doar despre mici modificări şi asta datorită materialelor folosite, de cea mai bună calitate.

Personal m-a impresionat locul de amplasament ce pare, mai degrabă, o convexitate de un roşu aprins în combinaţie cu auriul ornamentelor.

Instrumentul de cult religios iese în evidenţă şi prin tuburile de diferite dimensiuni de culoarea cositorului, ce ne asigură sunetul de fond sau, ... aşa cum afirmă cunoscătorii, spectacolul organistic.

Bogăţia ornamentală include sculpturi simbolistice heruvime, armoarii străjuite în părţi de statui cu aşezări neîntâmplătoare.

În vârful orgii, aşezat pe un element arhitectural, veghează un şoim măreţ ce simbolizează îndeplinirea tainelor spre smerenie a Sfântului Ioan, puterea şi aspiraţia spirituală.

Amvonul corului :

În perioada Marilor Descoperiri un rol important a jucat dezvoltarea micilor industriaşi, o caracteristică comună şi-n zilele noastre :), dornici de a epata.

Din veniturile profitabile din Africa şi India, aceştia şi-au propus să finanţeze astfel de lăcaşuri de cult, singura sursă de publicitate în acele vremuri.

Donaţiile acestora au contribuit la sintetizarea acestui balcon, care oferă o caracteristică aparte şi, dacă afirm acest lucru, mă refer la o altă platformă cu balustradă ce iese din centrul amvonului. (vezi foto)

Aşezată deasupra intrării principale, înclin să cred că acest spaţiu îi este dedicat persoanei care dirijează grupul muzical.

Scene placate în azulejos :

Azulejos este o artă a faianţei pictată în alb / albastru, culori obţinute în urma procesului de ardere a seminţelor de in şi puţin lut, ce au devenit simbol al acestei ţări, de mai bine de 5 secole.

Termenul este de origine arabă (al zulay), elementul de aplicare fiind răspândit în toată Portugalia, începând cu edificiile importante, până la numerotarea locurilor publice. Tehnica decorativă a acestei ceramice, a avut o perioadă apoteotică în secolele XVII- XVIII, ajungând o producţie de masă, lucrările devenind tot mai ample şi opulente, cu o tematică artistică diversificată.

Această particularitate conferită de plăcile azulejos te însoţesc pe toate laturile din biserică.

Unele au rolul unor ''tapiserii" ce descriu Patimile lui Hristos, altele înfăţişând momente din viaţa celor doi monarhi sau unele împodobesc cu scene biblice locurile acolo unde se predică.

Sunt omniprezente şi fac parte din canoanele comunităţii.

Cristelniţa :

Ritualul sfântului botez are darul să se facă într-un spaţiu ecumenic îngust pentru a învrednici primirea celor prea-sfinte taine.

Cu toate acestea, poarta de intrare în creştinism se face într-un vas din marmură de forma unei cupe, la adăpostul aceloraşi plăci de azulejos, ce ne aduce în conştiinţă prima legătură cu biserica şi divinitatea.

Scenele evocate în aceste creaţii arată locul primei femei în Grădina Edenului ce a fost ademenită de şarpe să ia fructul oprit, până la lucrări ale căror panouri din faianţă simbolizează venirea pruncilor pe lume, momentele cele mai importante şi pline de bucurie.

Indiferent că ajungi ca pelerin în Fatima sau ca turist în Coimbra, frumuseţea de acolo ţi se va aşeza la suflet.

Pe curând, ... despre impresii pe larg din Coimbra!

Vacanţe frumoase, alături de cei dragi!

---

VIZUALIZĂRI: 2788 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI