Pestera Ursilor

TIPĂREȘTE

Prima in top

Este de un milion de ori (plus minus unu) mai frumoasa decat orice alta pestera din tara. Aici, 141 de ursi (Ursus Speleus) inalti de 4 metri si cantarind cate o tona fiecare, au ramas blocati intr-o iarna de demult, din preistorie si a inceput canibalismul. In urma lor, au ramas doar oasele si o lume a tacerii si a intunericului, strapunsa doar de minunate stalactite si stalagmite. Pestera se afla in satul Chiscau, aflat si el, pe undeva pe langa drumul ce duce de la Deva la Oradea. In week-end-ul trecut am facut o greseala. Am consultat doar buletinul meteo. “Ah!... 37 grade C., ce bine va fii in pestera la doar 9-10 grade C, mai scap si eu un pic de canicula” mi-am zis. De fapt in aceasta pestera, temperatura e mereu constanta, atat vara cat si iarna. Iarna, in februarie, cand schmbi cei minus 20 de grade de afara, cu plus 10 grade din pestera, ti se face cald iar acum, vara, cand treci de la 37 de grade la “doar “ plus 10 grade, mai trebuie sa iei un pulover pe tine. N-am consultat insa si “bulteinul rutier al drumurilor in reparatie”. Soseaua Deva-Oradea este in renovare de un an si cred ca va mai fi o vreme. Si pestera se afla tocmai pe langa acest drum.

Ajungem intr-un sfarsit. Fata de la parcare, amabila, care ne zice sa ne imbracam gros ca-n pestera e rece si ca vizita va dura 45 de minute, ne mai anunta ca toti turistii s-au plans de starea drumului, pe care se circula adesea doar intr-un singur sens, cu multe opriri. Pornind dinspre Deva spre Oradea, dupa ce-ati trecut de orasul Stei, in localitatea Sudrigiu, faceti dreapta. Veti vedea un panou indicator. Pestera e aproape. Satul Chiscau e frumos, are case aratoase. Satenii isi vand produsele manufacturiere pe serpentinele ce duc la pestera. Obiecte din onix, flori de mina, gemuri, tuica, placinte cu branza, afinata, fel de fel de suveniruri. Intrarea in pestera se face printr-o cladire frumoasa, un fel de “sala de asteptare”, dar mai frumoasa decat salile de asteptare din multe gari de pe la noi, cu o terasa si un mic bufet in care gasesti cate ceva de baut si de-ale gurii. Stai acolo pana apare ghidul (sunt doi), care te va introduce in lumea fascinanta a picaturilor de apa si a coloanelor de calcar pe care doar natura, prin rabdarea ei de neclintit, e in stare s-o zamisleasca. Un bilet costa 20 de lei iar taxa de fotografiere costa 15 lei. Vizita dureaza 45 de minute. Fata de anul 2009, cand am fost ultima data aici, au mai aparut cateva elemente noi. Pestera e mult mai bine luminata. In pestera au aparut noi cai de acces pentru turisti, unele situate la inaltime. In afara ei exista si o parcare pazita, pensiuni, terase si multe baraci cu suveniruri si produse proaspete, gatite de sateni. Programul de vizitare a pesterei e de la 10 la 17.

O pestera norocoasa

In anul 1975, pe locul unde se afla o cariera de minereu, Traian Curta, a descoperit un mic crater in care, cu o lanterna in mana a coborat in strafundurile pamantului. El a fost primul om din tara care a vizitat aceasta capodopera subterana a naturii, formata dintr-o galerie orizontala, lunga de 1,5 Km. Astazi, jumatate din pestera e amenajata spre vizitare, iar celalata jumatate e destinata doar speologilor. Traian Curta a descoperit si multe oase, locul fiind considerat, o vreme, un loc blestemat. Specialistii au stabilit ca scheletele nu erau umane ci apartineau unei specii destinate extinctiei, ursul de caverna. Pestera a fost la un pas de a fi dinamitata, minereul exploatat, fiind tocmai sub ea si contractele cu firmele de achizitie din Germania si Ungaria, trebuiau respectate. Salvarea a venit de la un inimos grup de speologi din orasul Stei, oras aflat in apropiere, care au informat mediile stiintifice si de conducere din Oradea si Bucuresti despre minunata descoperire. Muzeul Tarii Crisurilor a jucat si el un rol important, deoarece, cu doar doi ani inainte, o pestera similara, Faget, fusese dinamitata din acelasi motiv. In acea vreme a aparut si o intrebare. “Ce lucru e mai important, o pestera, care iti aduce un beneficiu tardiv, mai mic dar permanent sau comercializarea minereului care putea fi valorificat chiar si a doua zi? ”. Parerea mea e ca pestera a scapat ca prin urechile acului, dupa ce a trecut prin cateva tentative de lichidare, datorita imenselor bogatii existente in numeroasele exploatari deschide in acea vreme, in muntii Apuseni. Pestera a fost amenajata cativa ani mai tarziu si in 1980 a intrat in circuitul turistic al tarii si al lumii.

Se viziteaza 3 galerii lungi si inalte, in galeria Emil Racovita exista si repoducerea unui schelet de urs. Pestera e impresionata, senzatia nu poate fii descrisa nici prin cuvinte nici prin imagini. Eu in aceasta pestera, traiesc sentimente contrarii, pe langa bucuria mereu prezenta de a te afla in fata unei capodopere a naturii, ma incearca si un sentiment de frustrare, deoarece imaginile ce le realizez aici, apar mereu estompate si intunecate. In aceasta pestera, e nevoie de conditii de iluminare speciale pentru a o prezenta si altora in adevarata ei maretie sau cel mai bine e sa n-o prezinti deloc ci sa mergi acolo si s-o admiri cu ochi tai. Ca si in urma cu 6 ani, in avangarda grupului de turisti, era ghidul, excelent pregatit, ne-a prezentat o multime de lucruri interesante. Am cumparat si un DVD la iesire, creat de el. Dar in urma grupului, format din vreo 70 de persoane (romani si englezi), venea mereu acelasi “al doilea om”, care stingea lumina din zonele deja vizitate. Am mai aflat in sat ca pestera s-a asociat (sau colaboreaza) cu firma “European drinks” (Izvorul Minunilor), de care a auzit intreg mapamondul, asadar sunt toate motivele ca sa nu se mai stinga atat de repede lumina in pestera in urma ta (uneori ea se intrerupe chiar cand pozezi cate ceva, “Mosul si Baba” sau Racheta inainte de lansare” sau “Monstrul” sau “Sala lumanarilor sau a spaghetelor”). Am avut totusi noroc cu grupul de englezi, care atunci cand lumina s-a intrerupt de doua ori, e drept, pentru scurte perioade, au aprins lanternele”.

Spre casa

In aceeasi zi ne-am si intors spre casa, dar am folosit drumul Chiscau-Stei-Arieseni-Campeni-Turda-Tg. Mures (260 de Km), un drum superb, cu multe alte atractii (Albac-satul lui Horia, Arieseni-partii de schi, Girda de Sus, -locul de pornire spre pestera Scarisoara, Campeni-locul de pornire spre Rosia Montana, defileul Ariesului, cuprins intre Campeni si Turda sau Cheile Turzii cu pornire din comuna Mihai Viteazul). Drumul dintre Tg. Mures spre Pestera Ursilor, prin Turda-Alba Iulia-Deva, e mai bun (300 Km) dar intre Deva si Stei, exista acei 80 de Km de drum in reparatie, care va vor intarzia mult.

In loc de final

Cand porniti spre Pestera Ursilor, consultati mai intai “buletinul rutier” caci cel “meteo”, nu conteaza intr-un spatiu subteran. Nu veti regreta. Fotografii? Filmari? Nu prea are rost sa faceti caci imaginile nu reflecta realitatea si aceasta vi se va intipari mai bine pe retina, mai vie, mai adevarata. E greu sa reproduceti intr-o imagine plana, un spatiu profund si sinuos in care esti inconjurat din toate partile de sute de coloane de calcar, fiecare dintre ele, o mica bijuterie, e greu sa imortalizezi un loc unde nu stii ce forma vei descoperi in urmatoarea incapare sau clipa. Nici macar pozele de pe Internet, nu reusesc sa va redea masura frumusetii acestei pesteri. Trebui sa fiti acolo, trebui s-o vedeti cu ochii vostri. Pestera Ursilor, e-o pestera care nu trebuie descrisa, ea trebui vizitata. E pestera cea mai curtata de turisti si cu cea mai mare concentratie de formatiuni calcare si oase de urs, pe metru patrat, din tara. Din tara cu cei mai multi ursi din Europa. Nici nu mai incape vreo indoiala ca o astfel de pestera nu putea sa apara decat in “tara ursilor”

---

VIZUALIZĂRI: 2774 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI