Despre Cabana Daria, cu dragoste!

TIPĂREȘTE

Locul pe care l-am gasit aici, mai intai l-am visat. E doar padure si cer si rau serpuind si taceri tamaduitoare... Am lasat undeva in spate zgomotul soselei, pe partea dreapta a drumului, pe deal, 2 barbati cosesc fanul... parfum divin, flori multicolore, fotografiez dealul dar fotografiile nu au miros... nu au magia locului care se simte doar “pe viu” Pe masura ce inaintam in padure, imaginile din jur se estompeaza, se transforma in stari... In timp ce drumul urca usor tu cobori tot mai abrupt in tine... esti departe de framantarile cu care plecasei de acasa si de care credeai ca nu vei reusi sa te detasezi niciodata... Te minunezi ca exista la cateva ore distanta de viata ta atata tihna si deodata ti se face teama... ca ai putea tulbura cu gandurile tale linistea aceasta binecuvantata... si taci adanc... cu recunostinta pentru ceea ce iti este dat sa traiesti...

Lasam in spate dealul cu flori galbene si mov si albastre si capite de fan cosit... si mai mergem o vreme. Vreo 2 km de padure cu arome si parfumuri amestecate. Ma bucur ca un copil de toate...

Poienita transformata in povestea Cabanei Daria e ceea ce aveam nevoie, loc de limpezit mintea, de odihnit sufletul. Este asa cum ma gandesc ca trebuie sa arate raiul. In raiul meu meu existe flori si fluturi de toate culorile. Si caprioare care sa treaca pe la fereastra, dimineata. Si freamat de padure. Si susur de rau. Din cand in cand zgomot de talanga. Si chiote de copii fericiti! Si toate stelele lumii adunate in bucata aceasta de cer de deasupra noastra. Stele imense! Un spectacol greu de descris in cuvinte. in fata ferestrei deschise in toiul noptii... V-am zis, doar, exact ca in rai. De la cabana, drumul pleaca mai departe, tacand... Candva... cred ca a trecut si Dumnezeu pe aici. Daca as fi un copac, in locul acesta mi-ar placea sa prind radacini. Dar nu sunt si tot ce pot face e sa-mi promit ca ma voi reintoarce candva...

Furata de peisaj... am uitat sa scriu despre oameni. Minunati!!! O familie frumoasa, primitoare, calda, m-a cucerit de la prima vedere si mi-a amintit ca “omul sfinteste locul”.

Despre lucrurile practice, s-a scris aici si nu pot decat sa confirm (curatenie in camera, curtea atent ingrijita, gazonul tuns si tratat contra capuselor, loc de joaca pentru copii, bucatarie amenajata in aer liber, utilata cu tot ceea ce ai nevoie, inclusiv gratar, loc de luat masa afara, la umbra sau la soare, pe malul raului si a iazului amenajat in curtea cabanei, bucatarie si sala de mese in interior pentru zilele mai friguroase, etc). Am optat pentru camera cu balcon si baie proprie (nu stiu daca toate camerele au acelasi regim). Am vrut, insa, sa scriu altcumva despre Pensiunea Daria din Muntii Apuseni. Cu dragoste.

Marilena

---

VIZUALIZĂRI: 1699 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI