Cule gorjene – monumente puțin cunoscute. Partea II: Muzeul Casa-Culă Cartianu

TIPĂREȘTE

Majoritatea culelor ce au dăinuit de-a lungul timpului au fost transformate în muzee. Acest lucru a fost benefic pentru acest tip de clădire deoarece autoritățile, chiar comuniste fiind, au investit din când în când bani pentru restaurarea și consolidarea lor. Din păcate multe au căzut în paragină tocmai după instalarea regimului democratic în România ori au fost retrocedate moștenitorilor. Este cazul culei lui Tudor Vladimirescu din Cerneți, culei Cornoiu din Curtișoara, cula Drăgănescu din Retevoiești, cula Cernătești din Dolj, cula Crăsnaru din Groșerea, cula lui Costea din Frăsinet (vezi impresii), etc. Singurele care și-au păstrat statutul de muzeu sunt: cula Temelie-Bujoreanu din Bujoreni (vezi impresii), Culele Măldărescu și Greceanu din Măldărești, cula Racoviță din Mioveni, cula Nistor din Cerneți. După restaurare și în cula Cuțui din Broșteni este în curs de amenajare un muzeu.

După vizita desfășurată la cula Cornoiu din Curtișoara (vezi impresii), am pornit spre Târgu Jiu. Deoarece vremea se arăta capricioasă la acel început de mai 2015, nu am mai mers către Defileul Jiului, deasupra căruia atârnau niște nori „grei”, ci am luat-o spre oraș, pentru a revedea operele de for public ale maestrului Constantin Brâncuși. Mi-am adus aminte că în apropiere se mai află o culă, de fapt o casă-culă ce adăpostește și un muzeu. Întrucât se afla pe lista obiectivelor din categoria „cule” pe care vroiam să le vizitez am pornit într-acolo, adică spre Casa-culă Cartianu.

Localizare și acces. Muzeul Cartianu este situat în satul Cartiu, comuna Turcinești, la aproximativ 12 kilometri distanță de Parcul Municipal Constantin Brâncuși din Târgu Jiu. La ieșire din oraș venind pe bulevardul Ecaterina Teodoroiu (se trece pe lângă casa memorială a eroinei) există un sens giratoriu și indicatoare către localitatea Turcinești, în care se ajunge traversând podul peste râul Jiu. Pe șoseaua DJ664 covorul asfaltic e destul de vălurit și peticit dar ajungi cu autoturismul întreg la destinație până la urmă. Chiar în dreptul indicatorului ce semnalizează încheierea localității Turcineși facem stânga pe un drumeag asfaltat; există și un panou mare ce ne îndeamnă să vizităm „Casa Cartienilor”, chiar și în limba engleză. După 1 km drumul se încheie pe malul pârâului Cărtior, în dreptul unui vad. Aici e bine să lăsăm autoturismul și ultimii 150 m să îi parcurgem pe jos, urmând drumeagul de lângă pârâu, și nu intrând în curtea ce se deschide direct în față, așa cum sugerează indicatoarele (și în această curte veți observa o casă cu o arhitectură deosebită). Doamna muzeograf tocmai încheia turul cu câțiva turiști când am apărut și noi. Am plătit 3 ron biletul/persoană și o taxă foto de 15 lei și am purces la cercetarea trecutului.

Istoric. Am beneficiat de ghidajul unei persoane atât de simpatice și vorbărețe, doamna muzeograf fiind chiar urmașa familiei Cartianu, care a construit și deținut casa-culă timp de secole. Vă dați seama că explicațiile privind exponatele și istoria casei erau împletite cu amintiri de familie. Construită la 1760 de boierul Enache Cartianu, clădirea a avut inițial nucleul unei cule, cu pereți groși și metereze de tragere. După anul 1821 trece prin mai multe prefaceri, adăugându-i-se pridvoarele și scările de lemn ce îi dau un aspect încântător. Boierul Cartianu va conduce o ceată de panduri încropită în zonă de Tudor Vladimirescu la 1821.

Cu timpul a suferit numeroase degradări, iar în 1974, sub presiunea regimului comunist a fost vândută statului de către ultimii proprietari Nicolae și Maria Cartianu. Au avut loc lucrări de restaurare, s-a încercat chiar transformarea în locuințe de serviciu pentru nomenclatura comunistă. Apoi a devenit secție de muzeu etnografic, profil ce și l-a păstrat până azi. În 1997 și 2004 au loc ample lucrări de restaurare ce au redat o înfățișare cât mai aproape de original. Deși urmașii proprietarilor, tot din familia Cartienilor au încercat recuperarea în justiție a clădirii acest lucru nu a mai fost posibil, deoarece ei au primit bani de la stat în momentul vânzării din 1974.

Descriere. Casa Cartianu ne impresionează încă de la prima privire ce o aruncăm spre ea, peste gardul de lemn. Zidurile sunt din piatră și bolovani de râu până la înălțimea de 1,20m apoi din cărămidă. Clădirea emană pe de o parte masivitate prin mărime și structură, pe de altă parte gingășie și frumos prin structura de lemn a pridvoarelor ce o înconjoară. Urcăm pe o scară de lemn către primul nivel, înconjurat parțial de un pridvor de lemn, pe latura de est fiind construită o galerie cu arcade din zid.

Începem vizita în expoziția „Portul popular din Gorj”, cum scrie pe tăblița de pe clădire însoțiți de doamna muzeograf ce ne oferă toate detaliile. Încăperile de la ambele etaje sunt în număr de trei. Prima cameră este prezentată ca fiind bucătăria casei, soba și plita fiind acum modificate; pe pereți se găsesc fotografii vechi cu părinții și bunicii muzeografei, personaje din familia Cartianu. Frumoase covoare oltenești sunt așternute pe jos, ștergare cu diverse modele împodobesc pereții, mici piese de mobilier „îmbracă” camerele. Nu lipsesc frumoasele costume populare gorjenești și chiar costumul de mireasă al bunicii muzeografei. Camera de zi de la etajul 1 e foarte mare și nu lipsește frumoasa sobă albă cu olane. Ne este prezentat un album alcătuit de o învățătoare cu costume gorjenești în miniatură și diverse modele de țesături. Camerele sunt iluminate natural prin ferestre largi și lămpi atârnate în tavan, casa nefiind racordată la energie electrică. Atmosfera esta una de casă boierească rurală, cu îmbunătățiri semnificative față de casele țărănești, ce aduceau un plus de confort proprietarilor.

Urcăm din nou o serie de trepte și ajungem la al doilea etaj, înconjurat de un ceardac larg, sprijinit pe stâlpi de lemn ce înconjoară toată clădirea. Un mic dormitor se află amenajat în prima cameră, apoi altă cameră de dimensiuni reduse în care se află frumoase țesături gorjenești facilitează accesul în camera cea mai mare a etajului 2. O adevărată sală de mese, dacă o putem numi așa, cu grinzi solide de lemn susținând tavanul și luminată de un candelabru cu lumânări. Vedem mai multe manechine îmbrăcate cu diverse modele de straie oltenești, covoare viu colorate atârnate pe pereți, o masă lungă pe mijloc pe care sunt vase de ceramică, fotografii și picturi, ștergare. Ascultăm cu nesaț istorisirile doamnei: despre bunicul său, primar al localității, nunțile de altădate, vizite ale unor oameni de seamă ai vremurilor de mult apuse, etc. Ieșim pe pridvorul foarte lat și admirăm împrejurimile de sub acoperișul susținut de o interesantă încrengătură de bârne de lemn - ingenios sistem. Acoperișul e din șindrilă și acoperă ca o pălărie largă întreaga casă.

Peste gard se află o frumoasă pensiune cu același nume, aparținând tot Cartienilor. Pe latura de nord se află a doua scară de acces cuprinsă în corpul pridvoarelor; pe latura de vest există un corp de clădire, adăugat mai târziu, ce conține grupuri sanitare. La parter, trecând pe sub arcade de zid albe și coborând câteva trepte se accede în pivnițele răcoroase ale casei-culă, pavate cu piatră de râu. În curte zace și o veche cruce de piatră, spartă, a unui membru al familiei, de pe la 1860. Două culoare, pe lateralele de nord și sud, sunt plasate lângă pivnițe, probabil adăpost pentru animale la un moment dat. Am scris câteva rânduri în Caietul de impresii și am părăsit muzeul încântați de tot ceea ce am văzut și auzit. Alți vizitatori deja soseau la poartă; doamna ne-a îndrumat și către Muzeul arhitecturii populare gorjene de la Curtișoara, de unde tocmai venisem – frumos din partea ei.

O ploicică de primăvară începe să cadă din nori, ne grăbim spre autoturism și ne îndreptăm spre Târgu Jiu. Pe drum, în localitatea Turcinești, am oprit de mai multe ori pentru a fotografia și admira vechi case gorjenești cu parter înalt și ceardacuri de lemn sculptat.

Casa-culă Cartianu este un exemplu de arhitectură unic în peisajul românesc și, din fericire, se află în circuitul muzeal gorjean. Dacă vă aflați în zonă nu ezitați în a-i călca pragul.

---

VIZUALIZĂRI: 2273 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI