Al Ain, grădina verde a lumii arabe

TIPĂREȘTE

Din cele șapte zile petrecute în Emiratele Arabe, vezi impresii “Xclusive Casa Hotel Apartments Dubai” una a fost rezervată unei vizite la Al Ain.

Al Ain (Ochiul, în traducere din arabă) numit şi Oraşul Grădină este renumit pentru zonele verzi multe şi întinse, oaze luxuriante, parcuri mari, bulevardele mărginite de copaci, sensuri giratorii cu multă verdeaţă, fiind al doilea oraş ca mărime din Emiratul Abu Dhabi, după Abu Dhabi, capitala emiratului şi al patrulea oraş ca mărime din Emiratele Arabe Unite.

Oraşul este unul din cele mai importante obiective din patrimoniul Emiratelor Unite şi una din cele mai vechi aşezări populate continuu din lume iar prin multitudinea de forturi, oaze, clădiri istorice sau site-uri arheologice a intrat in patrimoniul mondial UNESCO. Tot aici se află primul Muzeu Naţional din Emirate și pitorescul Fort Al Jahili. Fiind locul de naştere al Şeicului Zayed Bin Sultan Al Nahyan, primul preşedinte al Emiratelor Arabe Unite, Al Ain a beneficiat foarte mult de patronajul şi pasiunea acestuia pentru ecologizarea deşertului.

În ultimii ani Al Ain s-a dezvoltat foarte mult devenind o importantă destinaţie turistică, atât pentru cetăţenii din Abu Dhabi şi din emirat care şi-au construit aici case de vacanţă unde vin în weekend, cât şi pentru cetăţenii din celelalte emirate sau pentru turiştii din întreaga lume, astăzi populaţia lui depăşind 550.000 de locuitori.

Este uşor accesibil fiind situat la aproximativ 160 km est de Abu Dhabi şi aproximativ 120 km sud de Dubai, atât cu mijloace de transport auto cât şi cu mijloace de transport aeriene, Aeroportul Internațional Al Ain fiind situat la 15 km de oraş.

Noi am ajuns în Al Ain cu un autocar al companiei Al Ghazal, pe are l-am luat din staţia Al Ghubaiba. Autocarele, mai puțin luxoase ca cele ale companiei RTA care nu circulă pe această rută, pleacă din oră în oră, drumul durează cam 2 ore, costul unui bilet fiind de 20 AED. S-a circulat foarte bine pe autostradă, fiind bine întreţinută. Compania Al Ghazal nu acceptă NOL, biletele cumpărându-se de la caseria stației.

În apropiere de Al Ain au apărut dunele roşcate ale deşertului, iar, câteva caravane de cămile, ne-au însoţit în drumul nostru. Însoţitorii caravanelor erau îmbrăcati în portul tradiţional arab.

Am rămas undeva la intrarea în oraş si am pornit spre primul obiectiv vizat, Parcul Arheologic Hilli, dar am ajuns, nu prea ştiu cum, la Oaza Hilli. De fapt intrasem în complexul arheologic Hilli. Nu văzusem niciodată o oază aşa că ne-am hotătât să o vizităm şi, pot spune, s-a meritat.

Oaza Hilli este o oază mare, renovată recent şi foarte bine întreţinută. Are ziduri de apărare şi mai multe porţi de acces, lângă poarta principală fiind şi turnul de pază, turn reconstruit pe ruinele celui original, o parte din ruine fiind utilizate pentru construirea celui actual, împreună cu pietre, cărămizi de pamânt şi lut. Aleile interioare sunt pavate şi sunt foarte curate.

Este populată cu o mulţime de copaci, palmieri, curmali şi alţi pomi, fructiferi sau ornamentali. Impresionează însă prin sistemul de irigaţii falaj, canale săpate în pământ prin care circulă apa extrasă, fără utilizarea unor maşini, din reţelele de apă supra sau subterane, mult dezvoltat şi bine intreţinut.

Unele falaje sunt foarte vechi datând din al doilea mileniu î. Hr., multe din ele aflându-se pe Lista Patrimoniului Mondial. Sistemul de irigaţii falaj se foloseşte şi astăzi, în mod curent, în multe oraşe din Emiratele Arabe, Oman, Iran şi China.

Oaza este deschisă zilnic, intrarea fiind liberă.

De aici am plecat pe jos (cam departe, deşi părea destul de aproape) către Parcul Arheologic Hilli, ajungând în aproximativ 45 de minute, degeaba ne-am tot uitat după taxiuri.

Parcul Arheologic şi Grădina Hilli se află în fostul sat Al Hilli, la circa 12 km de Al Ain, pe drumul spre Dubai, fiind o combinaţie între o grădină publică şi un muzeu arheologic, un loc popular pentru turişti şi, deopotrivă, pentru rezidenţi. A devenit cunoscut spre sfârşitul anilor 1960 când în urma săpăturilor s-au descoperit ruinele unei aşezări şi morminte datând din epoca bronzului (2500 – 2000 î. Hr.), ce se întinde pe mai mult de zece hectare. Cele mai multe construcţii, case, turnuri şi morminte, sunt din perioada Umm Al Nar (2700 - 2000 î. Hr.) şi au fost construite din cărămidă nearsă, uscată la soare. Pentru morminte se foloseau lespezi de pietră atent tăiată.

Construirea turnurilor circulare are o anume semnificaţie. Fiecare turn este construit ca o cetate în jurul unei fântâni, cu mai multe camere închise în pereţii exteriori. Acelaşi tip de construcţie se regăseşte şi la forturile din Al Ain construite în secolul al XVI-lea d. Hr., arhitectura tradiţională din regiune datând din acea perioadă.

Pentru a-l face şi atractiv s-a construit o grădină care a făcut din muzeul arheologic o destinaţie populară pentru weekend şi excursii. Alături de Parcul Arheologic este Hilli Fun City, un parc de familie cu numeroase atracţii, facilităţi de picnic, montagne russe şi culmea un patinoar.

Site-ul arheologic, sursa unora dintre cele mai bogate descoperiri din zonă, a fost restaurat în anul 1995.

Cea mai importantă structură din parcul Hilli este Marele Mormânt, restaurat în anul 2005, un turn cam de 2,5 metri înălţime şi 12 metri în diametru, cu un acoperiş uşor bombat, construit în perioada Umm Al Nar, împodobit la intrări cu basoreliefuri ce înfăţişează oameni şi antilope oryx.

Mormintele au fost folosite, de-a lungul secolelor, pentru înmormântări colective, în mai multe camere. În cazul Marelui Mormânt din Hilli, un perete în formă de cruce împarte clădirea circulară în patru camere. Macheta Marelui Mormânt precum și obiecte de înmormântare, vase de piatră şi ornamente personale descoperite aici sunt expuse la Muzeul Naţional Al Ain.

Mai există şi alte structuri arheologice, printre care o aşezare parţial excavată care a fost locuită de o comunitate ce credea în viaţa de după moarte, după cum arată monumentele construite pentru morţii lor. Locuitorii trăiau în clădiri construte din cărămizi de pământ uscate la soare. Forma tipică a locuinţelor din acea perioadă (bronz timpuriu) este un turn rotund cu o fântână, de obicei, situată în centrul clădirii. Turnul este înconjurat de clădiri mai mici şi are rol de apărare, deseori fiind înconjurat de un şanţ de apărare. (vezi machetă la Muzeul Național Al Ain).

În anul 2011 complexul arheologic a fost înscris de UNESCO pe Lista patrimoniului mondial.

Parcul arheologic, dar în principal, o grădină cu plante, fântâni, şi o zonă de joacă pentru copii este deschis zilnic între orele 04:00 - 23:00, intrarea fiind liberă.

Următoarea destinaţie a constituit-o Muzeul Naţional, spre care am plecat cu autobuzul 900, luat de lângă parc, costul unui bilet fiind de 2 AED, plătiți la șofer. Am mers cam 25 de minute cu autobuzul, un autobuz curat, cu aer condiţionat, cu locuri libere şi personal amabil până la Al Ain Bus Station. Dacă am fi mers în continuare am fi ajuns la Piața de Cămile, dar nu știam dacă ne încadrăm în timp. Statul în autobuz ne-a prins bine pentru că ne-am și odihnit și ne-am mai reglat temperatura corpului pentru că afară erau în jur de 35°C dar se simțeau mai multe.

Muzeul National Al Ain, cel mai vechi muzeu din Emirate, este situat în partea de est a Oazei Al Ain. A fost construit de către preşedintele de atunci al Emiratelor Arabe Unite, Şeicul Zayed Bin Sultan Al Nahyan, care considera că "o ţară fără un trecut nu are nici prezent, nici viitor", fiind inaugurat la 2 noiembrie 1971.

Muzeul este împărţit în trei secţiuni: două secţiuni principale, etnografie şi arheologie şi o secţiune secundară, cadouri, nefiind un muzeu prea mare dar important mai ales pentru că aduce completări la ce am văzut pe teren în Parcul Arheologic Hilli.

Secţiunea Etnografie prezintă vizitatorilor istoria pre-petrol a ţării, multe din cele prezentate fiind astăzi dispărute, şi o expoziţie de fotografii interesante din anii 1960. Există o serie de diorame, care explică sistemul educaţional tradiţional şi jocuri pe care le practicau copiii. Se găsesc, de asemenea articole de uz casnic, războaie de ţesut, instrumente medicale şi tehnice tradiţionale, instrumente muzicale, arme. Mai include o colecţie atractivă de bijuterii beduine şi o reconstrucţie a unui tradiţional Majlis (Majlis, "loc de stat"), de fapt un "consiliu", o întâlnire specială între grupuri de interese administrative, sociale sau religioase comune.

În secţiunea arheologie sunt expuse o mulţime de artefacte aduse din Parcul Arheologic Hilli şi altele aduse din Garn Bint Saud. Acestea datează din epoca fierului, perioada anilor 1300 până la 300 î. Hr. Sunt expuse aici artefacte descoperite în urma săpăturilor, vase de piatră, bijuterii şi diferite instrumente, săbii cu două tăişuri şi alte arme.

În secţiunea cadouri este expusă o colecţie curioasă de cadouri pe care Şeicul Zayed Bin Sutan Al Nahyan le-a primit în timpul vieţii sale şi un panou cu arborele genealogic al familiei Nahyan. Se găsesc printre altele săbii şi pumnale aurite sau argintate, un palmier aurit, şi alte obiecte.

Toate exponatele sunt etichetate în limba engleză şi arabă.

Program de vizită zilnic de la 8:00 la 19:30, cu excepţia zilei de luni când este închis şi a celei de vineri când programul este de la 15:30 până la 17:30, taxa de intrare fiind de 3 AED.

Lângă muzeu am văzut în trecere și Fortul Sultan Bin Zayed care a fost terminat în anul 1910. Are trei turnuri de apărare, unul având rol și de închisoare, mai multe camere așezate pe două laturi, o bucătărie și nelipsita fântână. Este construit, ca și celelelte forturi din cărămidă de pământ uscată la soare.

Am pornit, pe jos, spre Oaza Al Ain, unde am ajuns în câteva minute.

Oaza Al Ain se află în centrul oraşului şi este cea mai mare oază şi cel mai mare parc din Al Ain. După ce pătrunzi în oază pe una din cele opt porţi de acces, o mulţime de alei umbroase şi răcoroase te duc departe de căldura şi de zgomotul oraşului, într-un refugiu liniştit, unde auzi doar ciripitul păsărelelor şi foşnetul frunzelor de palmier.

Sistemul de irigare de tip Ayni falaj, vechi de 3 000 de ani, menţine în viaţă peste 147 000 palmieri, mango, portocali, babanieri, smochini, jujube (arborele chinezesc vechi de peste 4 000 de ani), aproape 100 de soiuri de pomi diferiţi aflaţi în plantaţii întinse pe cei peste 1 200 de hectare ale oazei.

În oază se mai află ruinele unei vechi fortificaţii şi o moschee restaurată în stil tradiţional.

Oaza este un ecosistem recunoscut oficial de Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură al Organizaţiei Naţiunilor Unite (FAO) pentru importanţa resurselor genetice, a biodiversităţii, a patrimoniului cultural pe care le deţine, fiind desemnată ca un Sistem important în Patrimoniul agricol la nivel global.

Este deschisă zilnic, intrarea find gratuită.

După răcoarea plăcută a oazei am preferat să luăm un taxi spre următoarea destinaţie, Fortul Al Jahili. A costat 10 AED şi am ajuns în aproximativ 10 minute.

Fortul Al Jahili, Fortul Ştiinţei de Carte, a fost construit între anii 1881 şi 1889 pentru a proteja oaza şi plantaţiile ei de palmieri în cazul unei invazii. Este unul din cele mai mari castele din Al Ain şi un exemplu de arhitectură militară locală, strâns legat de istoria familiei Al Nahyan, fiind construit în timpul Şeicului Zayed Bin Khalifa, supranumit Zayed Întâiul. Urmașii lui, care au ajuns la conducerea emiratului au purtat toți și numele de Zayed. A fost utilizat vara, ca refugiu pentru familie, din Abu Dhabi, şi adăpost pentru locuitorii Al Ain în vremuri tulburi.

În anul 1980 şi apoi în anii 2007 şi 2008 s-au efectuat reabilitări pentru a aduce fortul la starea sa iniţială şi pentru a păstra semnificaţia sa istorică.

Astăzi, fortul găzduieşte Centrul de Informare a Vizitatorilor cu un magazin şi o cafenea, oferă facilităţi pentru organizări de evenimente culturale în aer liber şi spaţii expoziţionale largi şi găzduieşte o expoziţie permanentă dedicată lui Sir Wilfred Patrick Thesiger, numit şi Mubarak bin London (în arabă "cel binecuvântat de la Londra") explorator, fotograf, călător, şi scriitor de călătorie englez care a locuit de mai multe ori, în anii 1940, în Al Ain. La centru erau femei îmbrăcate în abaya (rochie lungă) avînd pe cap shayla de culoare neagră, pentru păstrarea tradiției, care au primit toți turiștii, adică noi, prietenos, oferindu-ne hărți, nu prea multe, pliante, ceai și cafea. Nu se fac poze doamnelor.

Fortul este format din două clădiri, o curte pătrată de circa 1 300 de metri pătraţi, cu ziduri înalte şi un turn rotund separat de castel, format din patru niveluri concentrice. Designul turnului seamănă cu construcţia unuia dintre turnurile din epoca bronzului descoperite în zona Hilli, turn rotund cu o fântână situată în centru.

În trei din colţurile curţii se află câte un turn, iar în al patrulea o clădirea cu două etaje, folosită pentru recepţii şi pentru cazarea oaspeţilor şeicului.

La intrarea principală în curte, pe peretele de sud, este expus un poem dedicat constructorului fortului, Şeicul Zayed Întâiul.

Vinerea este deschis între orele 15:00 şi 19:00, lunea este închis, în celelalte zile se vizitează între orele 9:00 şi 17:00, intrarea fiind liberă.

De aici în circa 15 minute de mers pe jos am ajuns la Muzeul Palatul Şeicului Zayed.

Muzeul Palatul Şeicului Zayed sau Muzeul Palatului Al Ain îşi are sediul în palatul Şeicului Zayed Bin Sultan Al Nahyan, construit în anul 1937. Palatul a fost reşedinta Şeicului şi a familiei sale până în anul 1966, iar în anul 1998 a fost transformat în muzeul de azi.

Muzeul conţine multe informaţii despre Şeicul Zayed, despre istoria familiei sale, familia Al Nahyan. El a fost conducatorul emiratului Abu Dhabi (1966 – 2004) şi preşedintele fondator al Emiratelor Arabe Unite (1971 – 2004), cel care a condus Emiratele spre unificare şi dezvoltare socială şi culturală. Este considerat ca fiind "Tatăl Naţiunii". Este fondatorul Marei Moschei din Abu Dhabi, terminată în anul 2007 pe care nu a mai apucat să o vadă în măreția ei.

Intrând în palat te întâmpină clădiri simple şi practice care împreună cu culorile şi ţesăturile utilizare îţi creează o stare de linişte și de relaxare, un efect plăcut odihnitor, încât, fără să îţi propui, laşi afară agitaţia şi traficul oraşului modern. Și aici există Centru de Informare Turiști.

Palatul avea şi o şcoală, cu mici birouri şi o tablă, unde copii Şeicului învăţau cu profesori privaţi. Pentru latura spirituală a vieţii familiei regale exista o Cameră a Coranului.

Muzeul găzduieşte multe portrete frumoase ale familiei regale şi arborele ei genealogic (se găsește pe pliantele turistice). Privind arborele genealogic realizat de istoricul francez Béatrice Lachaume în anul 1996, expus, am aflat că membri ai familiei Al Nahyan sunt la conducerea emiratului Abu Dhabi încă din anul 1761. Primul conducător a fost Şeicul Dhizab Bin Isa Al Nahayan (1761 – 1793), alţi conducători reprezentativi, alături de Zayed Bin Sultan, fiind Zayed Bin Khalifa, numit și Întâiul Zayed (1855 – 1909), Sultan Bin Zayed (1922 – 1926), Khalifa Bin Zayed (2004 – şi azi).

O zonă, mai izolată, a fost mobilată tradiţional pentru vizitatorii arabi, cu perne de podea, iar pentru străini cu mobilier occidental. Separat se găsesc camerele pentru femei, musafirele Șeicei Fatima.

În apropiere, camera cafetierei îndeplinea prompt cerinţele oaspeţilor, oferindu-le, din belşug, băuturi, conform obiceiului arab.

Palatul este format din mai multe zone, fiecare având scopul ei, cum ar fi saloane pentru musafiri, locuinţe pentru copii, camere de întâlnire (Majlis) cu invitaţii la palat, locali sau străini.

Interesant este modul cum se reuşeşte păstrarea în interior a unei temperaturi destul de mici prin multitudinea de verande largi, adiacente camerelor principale, şi prin piatra decorativă perforată şi ecranele din lemn prin care trece briza.

O curte interioară conţine în principal bucătăria şi cămara, lângă care se află fântâna, sursa de apă vitală palatului.

În curţile interioare se găseşte un cort, replică a marelui cort din taberele beduine şi un Land Rover similar cu cel condus de Şeicul Zayed Bin Sultan în deşert când vizita comunităţile de beduini.

Intrarea este liberă, muzeul fiind deschis zilnic de la 08:30 la 19:30, cu excepţia zilei de luni când este închis şi a celei de vineri, deschis de la 15:30 la 19:30.

Cu un taxi la care am plătit 10 AED, am revenit la Al Ain Bus Station de fapt lângă ea pentru că statia de autobuze se modernizează fiind spre terminare şi, de aici, înapoi la Dubai. Taxiul este mult mai convenabil decât în Dubai și pentru cei care doresc să vadă mai multe îl recomand. Pentru distanță mai mică se plătește minim 10 AED. Pornirea este 1,5 AED ca și kilometrul rulat, față de 5 AED în Dubai.

Nu am reuşit să vizităm două din obiectivele propuse, Parcul Verde Mubazarrah lângă Muntele Hafeet şi Piaţa de Cămile, deoarece vizitarea oazei Hilli nu era programată şi a durat mai mult timp decât credeam noi. Dacă perseveram, ne încadram în timp și am fi putut să vedem măcar Parcul Verde Mubazarrah cu taxiul dar eram cam obosiți și am renunțat.

Parcul Verde Mubazarrah, operă a Şeicului Zayed Bin Sultan, cel mai mare parc din Al Ain, se întinde pe o suprafaţă de 160 hectare şi a fost deschis pentru public în anul 2004. Este situat în partea sudică a oraşului, la aproximativ 20 km de centru, la poalele celui mai cunoscut munte din Emirate, Muntele Hafeet, care de la o înălţime de 1 350 metri oferă imagini impresionante asupra oraşului.

Parcul este o privelişte fascinată: o mulţime de izvoare din care apa caldă, la temperaturi de 40 – 45° C, tâşneşte în mici arteziene stropind o largă întindere verde, acoperind-o, parcă, cu piscine şi jacuzzi. Zona a fost locuită din timpuri vechi, dovadă fiind fosilele găsite pe munte, iar coralii calcifiaţi arată că regiunea a fost, odată, acoperită de mare. Aici se găsesc multe specii de plante, animale şi păsări, reprezentativ fiind tahr-ul arab, un animal asemănător caprei sălbatice, dar de dimensiuni mai mici.

Piaţă de Cămile, celebra Piață de Animale Al-Khrair din Al Ain, aflată în spatele Mallului Bawadi, în apropiere de graniţa cu Oman, reprezintă o minunată imersiune în cultura tradiţională arabă. Sute de cămile şi capre, de la puii care se clatină pe picioare până la exemplarele splendite, impunătoare sau periculoase pregătite să participe la concursuri sportive sau de frumuseţe, sunt aduse aici pentru comercializare.

La Piaţă se poate ajunge direct cu autobuzul 950 de la Bus Station Al Ain, sau cu unul din autobuzele 900,960 sau 980 până la Mallul Bawadi, apoi mers pe jos circa 5 minute.

Piaţa este deschisă de dimineaţa de la ora 7:00 până se întunecă, accesul fiind liber.

Menționez împărțirea timpul nostru pe care l-am rezervat orașului Al Ain pentru a vă face o părere despre vizită: am plecat pe la ora 8:00 din Dubai și am ajuns aproape de Parcul Hilli din Al Ain în jurul orei 9:30. Mersul pe jos cu vizitare cam până la 11:30. Plecat la Muzeul Național, apoi vizitat Oaza Al Ain, fortul Al Jahili și în sfârșit Muzeul Palat Șeicul Zayed până în jurul orei 17:00. Până în jurul orei 19:00 cand începea să se întunece am fi putut vedea doar cu taxiul și Mubazarrah.

Nu am găsit magneți pentru că nu am avut timp decât pentru un magazin gen supermarket cu multe chinezisme și nu am ajuns în mall. Renumitele curmale de Al Ain nu le-am găsit, erau aduse din Arabia Saudită.

În vizita noastră prin Al Ain am întâlnit doar un autocar cu nemți la Parcul Arheologic Hilli și unul de italieni în oaza Al Ain. În rest cam pustiu dar este păcat pentru că ai ce vedea în acest oraș.

Pentru mine au fost locuri și lucruri deosebite, forturi minunate, oaze de vis pe care le vedeam pentru prima dată, dune și caravane de cămile... Mi-a plăcut foarte mult lumea arabă și aș reveni cu plăcere în Emirate, în Oman și de ce nu în Iordania. Despre această lume fascinantă voi mai scrie...

---

VIZUALIZĂRI: 3617 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI