Hanul lui Manuc

TIPĂREȘTE

Reviews nepunctat in concurs. - doar in dorinta de a aduce aminte de locurile ce merita atentie in Bucuresti

Mi-am pus o rochie de catifea, un sirag de margele la gat si am plecat la intalnirea cu prietenii mei vechi, din copilarie, care veniti de peste mari si tari pentru o vacanta in Romania, s-au cazat la Hanul lui Manuc.

Au vrut sa stea intrun loc incarcat de istorie si au spus ca pe langa “ dorul de casa “ le este dor si de ceva vechi.

In timp ce stateam la masa si fiecare spunea ce stie despre acest han, un ospatar simpatic sta langa noi (desi am dat comanda de mult) si ne spune cateva “ povesti picante “ din vremurile de inceput ale hanului.

Acum doua sute si ceva de ani, mare negustor armean, cu mari averi, pe numele sau Manuc s-a stabilit prin partile Bucurestiului. Si cum avea multi bani, Manuc Bei a cumparat terenul pe care fusese Curtea veche (cam un ha. de teren) si a ridicat aici un han. – loc de odihna, ospat si distractie. Hanul are o forma circulara, cu o curte interioara in care incapeau usor 80 de carute si spre care da terasa etajului. Cand a fost construit, hanul avea la parter pravalii, saloane, magazii si chiar odai pentru slugi. ; …la subsol pivnite si la etaj atat camere pentru dormit cat si sali de ospete. Crama de acum a fost initial un adapost in caz de asediu.

Si acum arata foarte bine si “ miroase “ a vechi (e o metafora, nu miroase a mucegai sau a loc necuratat). Doar aparitia in curte a unui autoturism a stricat vraja.

Ce sa va spun; o seara minunata; mancare buna; sarmalute in foi de vita cu mamaliguta, coaste de miel la gratar, palinca de pere, clatite si papanasi, vin adus in ulcioare si baut in cani de lut, ospatari amabili si buni de spus povesti si lautari ce au cantat cantece vechi lautaresti gen;

“ Eu sunt Barbu Lautaru

Starostele si cobzaru

Si-am cantat pe la domnii

Si la mandre cununii ”

---

VIZUALIZĂRI: 2314 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI