Ca-n tinereţe...

TIPĂREȘTE

sau

Periplu turcesc - Episodul 1

În luna ianuarie am aflat întâmplător de un curs de formare profesională, care urma să se desfăşoare în Kusadasi, la Hotel Albora în luna mai. Chiar dacă, în urmă cu doar câteva zile, făcusem rezervare pentru un sejur în Grecia pentru luna iulie, după câteva calcule legate de buget, am zis „De ce nu? ” doar preţul era destul de mic pentru transport autocar, cazare 7 nopţi, demipensiune şi 3 excursii incluse. În luarea acestei decizii a contat şi faptul că, 2 dintre excursii făceau parte din lista noastră de „must see” pentru Turcia.

După risipirea „aburilor de fericire”, doar beneficiam de un bonus neaşteptat/nesperat în ceea ce priveşte vacanţele din acest an, am început să căutăm detalii în ceea ce priveşte hotelul unde urma să ne cazăm, precum şi firma de turism. Singurele referinţe le-am găsit pe un site de specialitate internaţional şi erau extrem de contradictorii: „Great”, „Lowest of the Low”, „Wonderful place! ” sau Hotel Ebola! ”, dar convinşi că adevărul se află undeva la mijloc, am preferat să ignorăm toate recomandările.

Aşa că în luna mai, descindem într-o duminică după-amiaza, după 36 de ore petrecute pe autocar şi o grămadă de peripeţii asupra cărora am să revin, în Kusadasi la Hotel Albora. Prima impresie... nu există, deloc, ioc cele 36 de ore petrecute pe autocar şi-au spus cuvântul, nu ne gândim decât la un duş, o mâncare caldă (şi nu de la gradele de afară) şi un pat. Check-in-ul decurge destul de rapid sau cel puţin aşa reţin eu, e drept ghida şi proprietarul hotelului ne dau câteva „sfaturi”, dar fiind în viteză spre lift/cameră, nu reţin decât ora cinei, restul oricum nu prezenta nici un interes pe moment.

Prezentare oficială hotel

Hotel Albora se află în Kusadasi pe strada Guvercinada nr. 22 şi se încadrează în categoria „low budget hotel”.

Conform site-ului oficial dispune de 50 de camere, toate cu sea view, dispuse pe cele cinci nivele ale hotelului, baie turcească, piscină, lobby bar, serviciu de spălătorie, restaurant, pool bar, snack bar, lift interior, seif-uri, internet wireless free, precum şi un restaurant situat pe acoperiş cu o privelişte superbă spre oraş şi Marea Egee. Camerele sunt de tip single, duble şi triple sunt dotate cu aer condiţionat, TV, baie proprie, uscător de păr, iar la primire oaspeţii sunt întâmpinaţi cu citez „welcome drinks”.

Oauuu după 36 de ore o băutură (orice fel) de bun venit, mai ales dacă era şi rece (după cuptorul de pe drum), urma să fie ceva minunat.

Prezentare neoficială hotel

Conform site-ului neoficial, adică persoana mea, primul lucru pe care l-am reţinut a fost baia, mică şi nu foarte curată, aşa că pentru început am avut parte şi de băuturile de bun sosit sub forma unui spălat rapid al băii în totalitate cu duşul, ocazie cu care am constatat că scurgerea camerei noastre este extrem de eficientă, apa neinvadând camera. A urmat duşul de rigoare, ocazie cu care în mai puţin de cinci secunde am reuşit să demontez o uşă de la cabina de duş, dar am pus acest lucru pe kilogramele mele în surplus. A doua zi însă, am recunoscut că totuşi şi cabina de duş are o problemă după ce am demontat la fel de repede şi a doua uşă.

Camera

Dar să revenim la prezentarea camerei, primul lucru care ne-a atras atenţia (şi cred că la toţi colegii) a fost absenţa unui frigider/refrigerator cât de mic în cameră, un mare minus în opinia tuturor. Camera este destul de mică, prin spațiile existente se strecoară destul de greu două persoane una pe lângă alta. Patul matrimonial foarte comod, nu am nimic de reproșat, lenjeria curată, dar nu s-a schimbat deloc în cele 7 zile. Spațiile de depozitare sunt suficiente pentru două persoane, poate umerașe ar fi putut fi ceva mai multe. Televizorul cu diagonală mică, avea câteva programe turcești, unul german și cam atât, nu l-am deschis decât într-o singură seara pe motiv și că nu aveam decât o priză în cameră, cea de la televizor. Și aici intervine marele minus în opinia mea, noroc că nu am cărat și laptopul după mine că nu-l puteam alimenta decât dacă deschideam ușile :), cele 2 prize existe – una în cameră și una în baie erau folosite în general pentru încărcatul telefoanelor sau a acumulatorilor pentru camera foto. Motiv pentru care am hotărât că de acum înainte nu mai plec nicăieri fără un triplu ștecher.

Aerul condiționat funcționa impecabil, fără mirosuri, și este necesar deja în luna mai, chiar dacă soarele încălzea camera doar după-amiaza târziu. Balconul destul de mic și el, avea o măsuță și 2 scaune mai șubrezite de plastic numai bune de uscat prosoapele, dar cu o panoramă foarte frumoasă asupra mării Egee și asupra insulei Samos. Nu am semnalat țânțari în cameră pe parcursul sejurului, deși am văzut destui prin oraș, iar după orele serii dacă stăteai mai mult pe loc, erai victimă sigură,

Revenind la baie, foarte mică și destul de murdară, avea consumabile, e drept că noi nu le-am folosit și nici nu prea le-am trecut în revistă. Prosoapele erau destul de gri, dar întotdeauna avem de acasă pentru situații de urgență, așa că nu m-a interesat. Prosapele s-au schimat de 2 ori pe parcursul sejurului, prima dată când s-au schimbat chiar am nimerit câteva impecabile. Gunoiul se golea la două – trei zile, hârtia igienică fiind complectată tot timpul.

Există internet wireless în tot hotelul, dar semnalul este extrem de prost în camere și nici în lobby nu e prea strălucit, viteza ne aducea aminte de internetul prin telefon fix de la noi de acum 15 ani, cu greu puteai trimite și primi mesaje pe whatsapp, nu mai vorbesc de poze, că aveai nevoie de minute bune să primești sau să trimiți una. Parola se găsește afișată la recepție.

Restaurantul

Regimul avut de noi a fost demipensiune – bufet suedez. În prima seara, patronul, dacă rețin bine Ali, în loc de „welcome drinks” ne-a făcut o ofertă imbatabilă, „ajutat” și de ghida noastră: 6 euro pentru o persoană orice băuturi răcoritoare/apă la cină :), am preferat însă să spunem pas și să ne cumpărăm din oraș lichidele pentru cină.

Micul dejun

Zilnic identic, 100%, fără nici cea mai mică schimbare, cu excepția faptului că în ultimele două dimineți, brânzeturile și mezelurile nu s-au mai suplimentat dacă se terminau.

-Suc (în glumă noi îi spunem cu pulpă, deoarece se depun sedimentele de la prafuri pe fundul paharului) de portocale și grapefruit, ceai, cafea cu sau fără lapte, extrem de slabă, dar grupul nostru oricum începea ziua cu o cafea tare în camera, înainte de micul dejun;

-Pâine destul de ok, roșii, castraveți, unt, margarină, finetti, miere, 3 feluri de gem, cereale, două sortimente de măsline, foarte bune, brânză telemea de oaie, cașcaval, salam de capră, cărnăciori prăjiți de oaie, două feluri de brănză – una amestecată cu ceva furaje/verdețuri, am încercat-o dar era absolut necomestibilă în opinia mea și una cu ardei extrem de iute, aceasta fiind și foarte bună;

-Ouă fierte, și atât.

Cu excepția ultimei dimineți, nu ne-am ridicat niciodata de la masă flămânzi, din contră am reușit să le combinăm zilnic astfel încât să nu ni se pară extrem de repetitiv. Totuși în ultima zi, vederea ouălor fierte ne-a pus capac, cei mult e mult, ficatul cred că a luat-o razna, așa că am preferat să ne descurcăm cu ce aveam pregătit pentru drum.

Cina

Existau două sectoare, într-unul se aflau legumele pe post de salata, respectiv roșii și castraveți, în diverse combinații, precum și aproximativ 10 – 12 platouri cu hrană rece – diverse paste, cartofi prăjiți (reci desigur), ouă umplute, diverse salate, icre, piure de linte, etc. În general, în acest setor felurile de mâncare au fost repetitive.

Al doilea sector era deservit de o „tanti” – o turcoaică mai în vârstă, extrem de simpatică și conținea o supă cremă (unele extrem de bune) și un fel principal cald – carne de pui, curcan, vită, pește cu diverse garnituri, toate servite din belșug, nu erai refuzat niciodată dacă doreai încă una/două porții. Cu excepția primei seri, când tocănița de vită nu prea a fost pe gustul meu din unele motive, toate au fost extrem de gustoase și cei mai important cu ingrediente proaspete. Un mare plus pentru seara cu pește, a fost cel mai bun pește mâncat în Turcia (doradă).

De altfel singurul minus real la cină a fost desertul, cu excepția unei seri când ne-au servit niște prăjiturele foarte bune, dar a căror nume nu am reușit sub nici o formă să-l rețin, am avut parte doar de budincă de cacao și orez. Fructele au lipsit cu desăvârșire.

Recunosc însă că întregul meniu, atât la micul dejun cât și la cină a fost eminamente turcesc, un mic plus, deoarece prefer să testez pe unde merg felurile tradiționale, chiar dacă unele nu-mi plac. Nu am cunoștiință dacă se putea servi și prânzul, dar mă îndoiesc.

Ce am observat însă pe parcursul sejurului este că și angajații, în frunte cu patronul, serveau masa acolo după ce terminau turiștii.

Piscina lobby și parcarea

Se află în curtea din spate și este destul de mare și curată, au fost câteva colege care au testat-o, noi însă am preferat apa mării, mult mai caldă. În jurul piscinei se găsesc șezlonguri și umbreluțe. Tot la piscină veți găsi și un pool bar cu terasă acoperită, pe care însă nu l-am văzut să funcționeze. Piscina are și un mic sector pentru copii.

Lobbyul se află la parterul hotelului, barul de aici având prețuri destul de mari, peste media generală din Kusadasi. La ultimul etaj, în afară de locuințele celor din staff se află o terasă imensă, care acoperă aproape tot hotelul unde ar funcționa un restaurant a la carte. Pe perioada șederii noastre nu a fost deschis, nu exista nici măcar mobilierul, dar priveliștea este cu adevârat spectaculoasă, chiar am regretat că nu am putut să stau aici măcar la o cafea.

Parcarea este situată în fața hotelului, suficientă doar pentru aproximativ 13-15 mașini, există însă posibilitatea de a parca și pe stradă în fața hotelului, nu știu însă dacă legal.

Staff-ul

În general destul de serviabil, cu zâmbetul pe buze, în spatele acestui zâmbet se ascundea însă dorința de a vinde ceva în permanență :). Limba engleză e vorbită doar de patron, pe care însă îl găsiți în permanență la datorie. Restul staffului are cunoștințe minime de engleză sau chiar zero.

Aveți posibilitatea de a schimba euro în lire turcești, dar cursul oferit este mai prost decât cel de la casele de schimb valutar, mai exact 2,80 lire turcești pentru un euro. Patronul împreună cu ghida au încercat să ne convingă să încercăm și baia turcească într-una din zile, dar m-am mulțumit cu baia din camera, recunosc că nu am fost nici măcar să o văd.

Un aspect pozitiv, în prima zi am primit cărți de vizita cu hotelul, pentru a le putea arăta la șoferii de taxi sau cei de la dolmusuri astfel fiind scutiți de peripeții pe drumul de întoarcere din oraș.

Per ansamblu hotelul ar fi ok dacă ar trece printr-un proces de renovare/înnoire, potențial există, dar se pare că turiștii vin oricum deocamdată. De altfel întreg hotelul e tipic pentru anii 80 așa că nu ar strica o avansare la prezent.

Și în final ca să explic titlul, după ce ne-am întors am trecut printr-o perioadă contradictorie, nu știam cum ar fi mai ok să notez serviciile, dacă am avut parte chiar de hotel Ebola sau de unul ok. Și mi-am adus aminte de ieșirile cu colegii și prietenii de pe la 17 – 20 de ani când întorși acasă, dacă ne întreba cineva unde a-ți fost cazați, cum a fost camera sau mâncarea, noi nu știam ce să răspundem, în cele 4-8 ore când foloseam camera, o făceam doar pentru un somn adânc după zbuciumul din timpul zilei/nopții, restul erau amănunte insignifiante.

Așa și acum..., așa că în final am încercat să punctez după cum m-am simțit în ansamblu și m-am simțit perfect. Dacă astăzi aș avea ocazia să merg din nou aici în aceleași condiții, cu aceeași colegi/gașcă în secunda următoare aș plăti excursia, dacă ar fi fost o vacanța familistă și atât, în nici un caz nu m-aș duce aici.

Dacă aș recomanda această destinație? Da, dar cei care vor să meargă aici să înțeleagă bine la ce să se aștepte.

Localizare GPS: latitudine - 37.85524041647279, longitudine - 27.246488155975385

Vacanțe perfecte tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2776 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI