Portugalete si El Puente Colgante

TIPĂREȘTE

Nu stiam eu ce e Portugalete, Credeam ca e tot Bilbao.

Intr-un an au venit niste prieteni din Portugalete si mi-au adus niste poze cu vechiul oras, cu niste calendare, etc. Dar nu m-au convins sa ma duc acolo.

Si nu tineam eu sa ajung in zona aceea daca nu as fi fost nevoita. Trebuia sa ajung in Santander si cel mai apropiat aeroport care sa aiba zboruri directe si in Romania, era aeroportul din Bilbao.

Am cumparat bilete la Vueling si am zis ca daca tot ajung in Bilbao sa stau cateva zile si pe-acolo.

Hotelurile era foarte scumpe, hostalurile costau si ele mult, tinand cont de faptul ca pentru un pat, intr-o camera cu 20 de paturi, ar fi trebuit sa platesc vreo 20 de euros pe noapte. Si la varsta mea, nu mai tine sa stai cu 19 persoane venite la distractie si care sa doarma doar cateva ore.

Colegul meu spaniol, care lucra in Romania s-a oferit sa imi caute el. Si mi-a gasit cu Airnb o gazda cu 30 de euros pe noapte.

Am avut conditii de cazare foarte bune. Gazdele erau o doamna si cu fiica ei, Fiica, care era studenta, mi-a explicat ce sa vizitez, mi-a dat o harta si mi-a explicat cum sa ajung, ce mijloace de transport sa iau. Mi-a indicat si Portugalete. Mi-am zis ca daca tot am eu prietenii aia acolo, sa ma duc pana in Portugalete. Dar nu i-am deranjat pe ei, fiindca erau la serviciu si eu aveam timp putin.

Am luat un metrou. Metroul din Bilbao nu e complicat. Au doar cateva linii si totul este foarte bine indicat.

La inceput m-a derutat mult limba. Era scris in euskera. Primele indicatii erau in euskera. Pe urma, puteai sa schimbi si pe limba castiliana, adica spaniola.

Mai fusesem in Spania, in Madrid, in Barcelona si folosisem metroul. In Bilbao ma mai deruta mult si treaba cu "Cartela". Nu intelegeam despre ce cartela este vorba, fiindca in Madrid iti dau bilete, in Barcelona, la fel. Cumparate de la automat, desigur. Asa ca am fost nevoita sa intreb la Informatii. Domnul foarte amabil mi-a explicat ca daca vreau sa flosesc mult mijloacele de transport in comun, sa iau o cartela de 3 euros si pe care s-o incarc cu o anumita suma. Astfel cu acea cartela, imi amortizam costul de 3 euros fiindca o calatorie iesea la mai putin de jumatate din pretul uneia cu bilete. Si asa a fost.

Au 3 tipuri de tarifare, in functie de zona si de timp. Cand iesi din metrou, introduci iar cartela, si daca e cazul, iti ia diferenta pentru zona 2, sau zona 3.

Am iesit din metrou in Portugalete si am vazut o zona de blocuri dar si niste constructii mai futuriste. Eu voiam sa vad El Puente Colgante fiindca mi s-a spus ca este Patrimoniu UNESCO.

Era indicat de sageti, dar pana a ajunge acolo, am mai avut ce vedea.

Orasul este dotat cu covoare rulante acolo unde este panta. Nu urci ca disperatul scari.

Cand am ajuns la raul Nervión, am ramas impresionata. Raul foarte maiestos era strabatut de ambarcatiuni si cele doua maluri ale oraselului erau unite prin podul Vizcaya.

Oficiul de Informatii turistice, Primaria, terase cu preparate din peste sau fructe de mare erau pe malul unde ma lasase metroul. Pe malul celalalt, unde locuia mama unuia dintre prietenii mei, am ajuns luand "transbordador"-ul, care a costat enorm de putin. Nici 1 euro. La intoarcere am luat un vaporas care tot sub 1 euro a costat.

Podul face parte din Patrimoniul National Unesco incepand cu 2006. A fost proiectat si construit la dorinta burgheziei industriale din acea vreme. Cartierul las Arenas de peste rau, mi s-a parut un cartier modest. Probabil, burghezia era pe malul acesta, al oraselului in sine. I se spune Puente Vizcaya, sau Puente Portugalete sau Puente Palacio. Palacio, dupa numele arhitectului...

Transporta masini si pasageri. Mi-a fost un pic frica vazand ca acea cabina era suspendata, sustinuta de niste cabluri care alunecau pe niste scripeti. A fost primul pod de acest tip din lume si a servit de model pentru diverse poduri din lumea intreaga.

Fiind edificat pe la 1300, se subantelege ca merita atentia si "Orasul vechi". Biserici vechi, case maiestuoase.

La intoarcere, m-am asezat pe-o banca si m-am conversat cu o batranica de-a locului. Mi-a spus unele anecdote locale si era foarte mandra de oraselul ei de bastina. Placut impresionata ca vin turisti straini si in oraselul ei care are muuuulte de oferit. Am fost sfatuita sa mananc "chipirones en su tinta", adica calamari in sosul lor. Nu am avut suficient timp, dar am sa ma intorc. M-am intors in Bilbao iar ziua urmatoare am plecat in San Sebastian. Mult laudatul San Sebastian. Dar despre San Sebastian in alt post.

Portugalete nu m-a deceptionat. Ma asteptam la putin, am vazut multe. Lumea extrem de amabila nu a parut deceptionata sa afle ca sunt romanca nu frantuzoiaca, nu au fost deranjati ca vorbeam castiliana, asa cum mi s-a intamplat in San Sebastian.

Asa ca despre Portugalete, numai de bine!!! Va sfatuiesc sa nu ratati din itinerariul vostru acest orasel mai putin cunoscut.

---

VIZUALIZĂRI: 4466 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI