3.600 de secunde de evadare din cotidian la Puzzle Rooms

TIPĂREȘTE

Într-o lume cu capricii, în cameră găseşti indicii.

13 e o superstiţie! Ieşi doar când ai intuiţie!

So... după ceva review-uri scrise pe AFA, am câştigat un premiu: “Putem să evadăm şi noi! Ce zici măh? ” Deja soţul se gândea la un sejur prin Barbados, Bahamas sau măcar Bulgaria “Nope... e cu C”. Şi atunci iar: Costa Rica, California, Cairo, Copenhaga, Cape Town sau Canada... “Nu măh, e pe Cobălcescu! Şi ai doar 60 de minute să ieşi!” Deja îsi făcea planuri cum să iesim dintr-un taxi, plimbaţi fiind o oră prin Bucureşti, şi să nu-i plăteasca cursa :) ”N-ai să vezi! E doar escape rooms, măh!”

Lângă parcul Cişmigiu, atât de cunoscut bucureştenilor, pe “uliţa petrecută de tramvai” ce poartă numele unui profesor de speologie ales membru al Academiei Române - Grigore Cobălcescu (născut în Iaşi, absolvent al Şcolii Politehnice - promoţia 1850), la numărul 36, găsiţi Puzzle Rooms (despre preţuri şi alte detalii — aici). Am lăsat pitica acasă, să mai respirăm şi noi un pic aerul de libertate :)

Pe 25 aprilie am ajuns şi noi aici, după o călătorie cu un taxi Cobălcescu - gândindu-ne că omu’ ştie să evite popririle de circulaţie cauzate de vreun Color Run, maratonul bicicliştilor sau spectacolul luminii şi să ne debarce în siguranţă şi repejor la locaţia mai sus numită. Am fost naivi! Taximetristul nu prea ştia unde e strada asta de-i zice “Cobălcescu” şi nici că e cu sens unic!

Într-o vilă din vechiul oraş al lui Bucur se află ascunse două camere interesante: Room 13 şi Egypt. Stradă liniştită, curte mică, un balcon acoperit de o boltă de viţă de vie ce promite umbră răcoroasă la vară. Intrarea are pe ea însemnele Puzzle Rooms. Sunaţi şi uşile către tărâmul promis se deschid. După primele trepte ajungi în lobby-ul clubului. Eşti primit nu doar cu amabilitate, ci cu multă familiaritate şi prietenie, de parcă ai fi de-al locului de catre cei doi frati - Dan si Bogdan: „Sunteti gata de joaca?” Normal ca da! Sau... cine ştie ce mai exprimau feţele noastre? ... ;)

Dacă ajungi mai devreme, ai la dispoziţie o cameră cu mese care dă în balcon. Posibilităţile de petrecere a timpului sunt diverse şi chiar îmbietoare. Poţi să rezervi timp cu prietenii pentru jocurile de Catan, ai parte de turnee, poţi servi un suc sau o cafea la preţuri decente şi poţi dezlega câteva puzzeluri pentru vârsta de plus 6 ani, să treacă vremea mai uşor. Dacă sunteţi perseverenţi, puteţi câştiga şi ceva premii, din câte am înţeles. Noi n-am reuşit! Dar adevărul e că am preferat să petrecem timpul afară la o ţigară. Era prea frumos să stai înăuntru. Şi ne gândeam şi la ce urma să vină.

Cele câteva minute până la începerea jocului trec repede. Suntem invitaţi să ne adunăm pentru o scurtă prezentare a experienţei din Apartamentul 13. Aceasta ne-a fost recomandată pentru prima noastră experienţă de acest gen. Gradul de dificultate este mai mic decât al celeilalte camere, aşa că am marşat pe varianta mai uşoară. “Uşoară” – vorba vine. Am primit informaţii despre ce vom găsi înăuntru (foarte succint, altfel n-am fi avut parte de surprize când ne-am trezit acolo =))), despre indicii, cum se descuie lacătele etc. Lacăte?!? Mă şi vedeam bătând cu pumnii în uşă: Lăsaţi-mă se ieeees! Nu pot să deschid lacătuuul :) Chiar aflasem la o primă conversaţie telefonică despre faptul că unii clienţi, fiind şi ei la prima “abatere” şi neştiind la ce să se aştepte şi cum funcţioneată conceptul, veniseră cu obiecte speciale pentru spart acele lăcăţele :tongue: .

Aşa că nu mai puteam de curiozitate şi abia aşteptam să începem oficial “experienţa”.

După scurtul “brifing”, ni se deschide uşa şi suntem invitaţi să intrăm. Nu păşim bine în interior, că se şi aude “clink” şi cheia este întoarsă în broască. Iată-ne închişi între patru pereţi! Wow! Ce senzaţie! Detaliile pe care vi le pot da în legătură cu camera sunt următoarele: nu recomand cazarea la acest obiectiv :) E ca şi cum ai plăti la un hotel de 5 stele all inclusiv şi găseşti condiţii de 2 stele plus. Îţi vine să fugi. Numai că aici ai pe unde, da n-ai cheia...

Şi acum ce facem? ...

Ei bine, nu vă spun! Dacă v-aş spune, de ce v-aţi mai duce? :D Iar asta chiar trebuie trăită pe cont propriu ca să poţi simţi senzaţiile faine atunci când faci slalom printre indicii şi intuiţie, când te învârţi în jurul cozii că nu ştii de unde să începi (de terminat nu poţi termina decât la uşă, cu cheia găsită în mână), când roteşti prin cameră şi nu reuşeşti să pui cap la cap lucrurile pentru că nu ai acordat suficientă atenţie unor detalii.

Povestea Apartamentului 13 o reproduc de pe site: “În acest apartament locuia doamna Tudor, o pensionară ce îşi făcuse obiceiul de a-şi spiona zilnic vecinii de la fereastra camerei sale. Se pare că în una din zile a observat ceva compromiţător, iar unul dintre vecini a ucis-o cu sânge rece”. Sooo... Aveam 60 de minute la dispoziţie. Startul, pentru prima dată, este încet. Ni s-a şi confirmat la ieşire că am pierdut destulă vreme cu “acomodarea”. Poate e şi AFA de vină la chestia asta. Deh, când intri într-o cameră te uiţi după lenjerii, televizor, baie, curăţenie, pânze de păianjen şi mobilier…;)

Aşa că la scurtă vreme, am primit primul indiciu pe sub uşă... De încurajare. Sper! De acolo lucrurile au început să meargă. Parcă nu ne mai învârteam ca o găină fără cap prin ogradă :)) Lucrurile încep să se lege şi mergi din aproape în aproape; nu poţi să treci la următorul lucru fără să-l rezolvi pe cel dinaintea lui. O chestie inedită, care îţi pune neuronii şi atenţia la încercare. Totul depinde de echipă (între 2 şi 5 persoane pot intra în cameră), de felul în care vă înţelegeţi între voi, de spiritul de observaţie si rabdarea fiecăruia.

Timpul curge mai repede decât crezi şi ne-am trezit că cele 60 de minute au trecut! Ghinionul nostru a fost că ne-am împotmolit la final. Aflasem tot ce trebuia aflat, găsisem codul care ne ducea mai aproape de ieşire, dar încăpăţânatul de seif nu voia să se deschidă! Am încercat de mai multe ori, în speranţa că ne va da o şansă! De unde! Se holba la noi cu două luminiţe: una verde, una roşie. Care e faza?!?! Într-un final, am fost ajutaţi. Seiful rămăsese fără baterii şi nu mai avea bietul de el forţă să rotească mecanismul. Numai nouă ni se putea întâmpla :) Deja eram gata să renunţăm, să ne dăm bătuţi. Noroc cu Bogdan, unul dintre „veghetorii” camerelor, care a rezolvat problema. Uşa a fost iar încuiată (!) pentru circa 1 minut, cât a durat să rezolvăm ultimul puzzle ce ne descoperea buclucaşa cheie. Am ieşit oarecum biruitori, pentru că depăşisem timpul după calculele noastre, însă gazdele au fost prea drăguţe şi ne-au scăzut minutele preţioase pierdute lângă seif. Acu, ce să mai zici!? Doar că ne-am încadrat în cele 60 de minute :))

Şi dacă nu, a fost doar de încălzire, da?! Data viitoare o să fim mai tari! Asta dacă nu învie vreo mumie în camera cu Egyptul, care va fi neapărat următoarea noastră vizită la Puzzle Rooms! :)

Indiferent cum intri în acele camere, sfârşitul te va găsi cu zâmbetul pe toată faţa, relaxat şi încântat!

Fotografii gratuite la recepţie, filmuleţ pe facebook, totul ca să-ţi aduci aminte povestea asta incredibilă în mijloc de Bucureşti!

Ne-am luat încă un răgaz împreună cu proprietarii pe balcon. I-am întrebat cum au pus pe picioare afacerea. Ni s-a răspuns că au făcut totul aproape singuri. Ajutor au primit doar la anumite obiecte de decor, atât de necesare pentru crearea atmosferei.

O idee extraordinară pentru petrecerea timpului liber atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Căci da, aceste două camere au scenarii şi pentru pitici. Modelate pentru nivelul lor de experienţă şi pentru distracţie garantată!

În concluzie, dacă vrei să scăpaţi de grija facturilor, ratelor, de stresul treburilor zilnice, de şefi, nervi, vă recomand cu căldură o astfel de experienţă. Vreme de 3600 de secunde uiţi de tot şi te concentrezi doar asupra faptului că trebuie să ieşi din cameră. (Apropo, să nu vă lăsaţi încuiaţi cu vezica plină... Baia este pe hol, este foarte curată dar vă desparte o uşă. Aşa că folosiţi-o înainte! ;) ). Mintea e plină de idei, întrebări, veselie, amuzament. Uiţi de toate pentru măcar o oră, iar la final deja îţi pare rău că s-a terminat. Parcă ai vrea să iei totul de la capăt, să te simţi rupt de cotidian şi să petreci puţin timp doar pentru plăcerea şi relaxarea ta. Eu merit din când în când aşa un răsfăţ! (Sper că şi al meu soţ crede asta :p)

Şi voi meritaţi la la fel! E o chestie care merită încercată! Cât despre Dan şi Bogdan, vă lăsăm să-i descoperiţi singuri...

P. S. Citiţi printre rânduri şi aflaţi mesajul secret! ;)

Rog video alaturat

https://www.facebook.com/puzzlerooms/videos/1632065517025061/?pnref=story

---

VIZUALIZĂRI: 4030 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI