O nouă întâlnire de suflet AFA

TIPĂREȘTE

Întâlnirile AFA deja au devenit TRADIȚIE!

Ele ne aduc micile bucurii ale vieții de care avem atâta nevoie și este fain când putem profita din plin de ele, pentru că fiecare clipă trebuie stoarsă de tot ce poate ea oferi.

Bine, vremea nu prea a fost de partea noastră și ne-a cam pus la încercare, dar, poate că așa a fost mai bine și ne-a ținut mai mult împreună.

Noi am sosit la Predeal cu două zile înainte de întâlnire și ne-am bucurat de plimbări pe o vreme însorită și caldă. Din păcate, orașul a devenit nițel dezolant, n-am regăsit acel Predeal pe care-l iubeam cu decenii în urmă… Aproape pustiu în anumite ore ale zilei, cu vile părăsite sau altele neterminate – multe cu anunțuri spre a fi vândute, cu străzi și trotuare neîngrijite, cu multe gunoaie aruncate la întâmplare, cu pârtia Clăbucet ce te întâmpină cu o zonă defrișată de brazi (!) și plină de noroaie… Să vezi puțin interes din partea proprietarilor de hoteluri sau pensiuni, dar și din partea reprezentanților Primăriei Predeal, să-și facă puțină ordine și curățenie în preajma locațiilor pe care le dețin, să nu știe cum să atragă mai mult privirile și admirația turiștilor care duc vorba mai departe… Păi, așa este în Austria, de pildă? De ce nu le place să ia exemplu de la ei? Când avem atâtea locuri splendide în țară și nu știm sau nu vrem să le arătăm adevărata valoare…

Dar, să trecem la ale noastre… pentru că sunt mulți (poate) cei care din diferite motive nu au reușit să ajungă la această întâlnire sau au renunțat în ultimul moment… Așa cum, un lucru de mare laudă a fost acela că am avut oaspeți care s-au deplasat de la distanțe mari: Pami din Mannheim-Germania și Haiduc și Steiger Jean – de pe meleaguri sfinte. Dar și alții de lângă granițele țării care au parcurs sute de kilometri până la Predeal, pentru a se revedea…

Ei, și de joi, când ni s-au alăturat o parte dintre organizatori, a început șirul îmbrățișărilor înfiorate și a strângerilor de mâini între cei care și-au ales călătoria ca stil de viață…

Mi-am făcut noi prietene și prieteni, fără însă să-i uit pe cei vechi. Sunt prietenii din bucurii sau dureri împărtășite, din călătorii, din întâlniri inopinate sau distracții, sunt unele care apar și nu știm de ce sau pentru ce, dar știm că există pur și simplu și se bazează pe simpatie reciprocă, fără a cere prea multe explicații…Prietenii discrete, care se mulțumesc cu puțin, dar acest puțin este tot ce-i mai bun pe lume! Eu sunt puțin mai retrasă, dar să nu mi-o luați în nume de rău și mai tăcută (lucru mai rar întâlnit, pentru asta soțul meu ar trebui să se considere fericit…) nu debordez de veselie precum știți voi cine… persoane binecunoscute, mi-ar fi plăcut să le semăn dar, prin ce-am trecut… a pus o amprentă permanentă pe sufletul meu. De aceea, vă spun, chiar dacă n-am luat legătura cu toți cei prezenți, titulari AFA sau însoțitori, să știți că v-am simțit aproape și m-am bucurat că ați venit în număr atât de neașteptat de mare…

În serile întâlnirii, zâmbetele și starea de bine au pus imediat stăpânire pe toată lumea, v-am admirat, m-am bucurat, am râs, doar că n-am dansat pe ring- îmi pare și acum rău-, cu toate că picioarele-mi țopăiau de zor pe sub masă, în ritmul muzicii, am făcut multe fotografii ce nu se vor estompa vreodată, iar când dorul de voi îmi va da ghes, le voi revedea cu plăcere…

Pentru Cornel și organizatori - știuți sau necunoscuți – oricât le-am mulțumi, tot n-ar fi îndeajuns… Să fie sănătoși, să ne țină aproape și să fim din ce în ce mai mulți! Și să se mândrească cu noi!

A venit seara premierii celor mai apreciați useri… S-au rostit cuvinte ce ne-au emoționat pe toți, iar când am fost numită, parcă ”mi s-au tăiat picioarele” și am plutit ca-n vis până lângă Cornel care m-a felicitat și m-a onorat cu două diplome: Elita ” Oldies Goldies” (îmi place cum sună!) și Premiu Special – Croazierist de AFA- elită. Vă mulțumesc pentru apreciere!

Îi mulțumesc lui crismis (gălățeancă de-a mea) pentru cadourile pe care mi le-a dăruit la tombolă, deasemenea și lui Paty îi mulțumesc și am fost foarte bucuroasă pentru că atențiile mele au încântat-o pe Anilu.

Dar să n-o uităm pe draga de sunflower! Parcă nimeni n-a amintit despre cadoul făcut de ea… ne-a dăruit tuturor, deci peste 100 de exemplare – pliante cu prezentarea județului Alba pe CD – natură, istorie, turism, cultură, economie, administrație.

Mulțumesc, sunflower, în numele tuturor participanților! Un gest mic și totuși care trebuie apreciat!

Acum, o rugăminte, nu un sfat, pentru noii înscriși în rândurile AFA. Începeți să scrieți review-uri, este mai greu la început, o știu – așa a fost și cu mine – dar încet-încet, citind impresiile celorlalți, parcă le călcam pe urme, mă identificam cu autorii sau aflam lucruri atât de interesante despre locuri prin care, probabil, nu voi ajunge niciodată…

Copilașii voștri au fost toți niște drăgălași, nu cred că au deranjat pe cineva, dimpotrivă, au animat și mai mult atmosfera, fetițele gătite parcă erau niște mici prințese, iar când una dintre ele m-a luat de mână și m-a rugat să-i caut părinții care ”se pierduseră” pe la învălmășeala de la tombolă, am crezut că o să mă topesc…

Duminică dimineață, pe o vreme mai mohorâtă, dar apropiată stării noastre sufletești, datorită inevitabilei despărțiri, după pozele de grup, am coborât în centrul Predealului și am mâncat la Terasa Dragului, unde ne-am reîntâlnit cu ileana experta și cu domnișoara Diana P. (...) care ne-a fost ghid în toamna lui 2013, în timpul croazierei în Insulele Grecești. Ce mică-i lumea!

Sejurul nostru s-a mai prelungit cu încă o zi după plecarea voastră, iar seara am încheiat-o foarte plăcut la o șuetă cu inegalabilii ariciu și le_maître, cu crima și soția sa.

Luni, cât de lung mi s-a părut drumul la-ntors acasă, știți și voi prea bine…

Decorul aluneca în tăcere, iar gândurile mele se îndreptau spre voi, prietenii mei de pe AFA, voi care sunteți precum steluțele – nu vă văd tot timpul, dar știu că sunteți ACOLO, pentru mine, pentru tine…

---

VIZUALIZĂRI: 2007 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI