În vizită la Nic-a lui Ștefan a Petrei; incursiune în lumea fascinantă a poveștilor lui Ion Creangă

TIPĂREȘTE

Câți dintre noi nu au descoperit în copilărie cu emoție peripețiile lui Nică? Și câți nu s-au regăsit în pielea personajului atunci când, făcând mici năzbâtii, erau dojeniți de către părinți?! Eu îmi amintesc cu nostalgie de astfel de momente atât de frumoase, dar din ce în ce mai îndepărtate... Și pentru că în acestă vară am explorat un pic frumoasele meleaguri din ținutul Neamțului, bineînțeles că am fixat ca principal obiectiv o vizită în Humulești, la Casa memorială ”Ion Creangă”, pentru a descoperi locurile natale atât de îndrăgite de autor, care i-au servit ca sursă de inspirație și l-au determinat să ne povestească atât de frumos. Și pentru ca totul să fie de neuitat, vizita noastră ne-a prilejuit întâlnirea cu multe dintre personajele atât de cunoscute din poveștile lui Creangă. Așadar, să luăm lucrurile pe rând...

Am ajuns în localitate în jurul prânzului, într-o zi frumoasă de duminică. Intrați în Humulești (în prezent localitatea a devenit un cartier al orașului Târgu-Neamț), venind dinspre Piatra Neamț către Târgu Neamț, am ajuns la o intersecție mare, iar indicatorul de aici ne-a îndrumat spre dreapta, unde am sosit după aproximativ două sute de metri în dreptul casei memoriale. Este destul de simplu de ajuns aici, întrucât indicatoarele de pe drumul principal sunt vizibile. Pentru că acolo erau numeroase mașini parcate, ne-am învârtit un pic prin zonă până a plecat cineva, astfel că am putut parca pe locul rămas liber. Era aglomerat, parcare amenajată nu am văzut, dar ce să facem?! Am ajuns aici și singura variantă pe care o aveam era să vizităm obiectivul, pentru că apoi urma să plecăm spre casă.

Locuința memorială ”Ion Creangă” este situată pe strada cu același nume din Humulești, la numărul 8, iar lângă acest obiectiv este deschis vizitatorilor și Parcul Tematic ”Ion Creangă”. Locuința memorială este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Neamț.

Am mers pe lângă gardul împletit din nuiele care anunța încă din stradă experiența interesantă pe care urma să o trăim aici și am ajuns la intrarea în curtea ce a reprezentat odinioară un loc atât de îndrăgit de ”copilul cu părul bălai”, devenit peste ani autor al atâtor frumoase povestioare ce ocupă un loc bine conturat în patrimoniul literaturii române. Intrați în curte, am ajuns imediat în partea dreaptă lângă casă... lângă casa de bilete, unde am așteptat câteva clipe, întrucât nu eram singurii vizitatori la momentul respectiv. Am observat că de aici pot fi achiziționate câteva pliante cu detalii referitoare la viața și activitatea autorului sau cu informații despre istoricul acestei locuințe. Am achiziționat și noi un astfel de pliant, plătind 5 lei, apoi am achitat câte 4 lei / adult ca taxă de vizitare și 10 lei / o taxă de fotografiere. Tot aici era afișat și programul, obiectivul putând fi vizitat zilnic: în perioada aprilie – septembrie, între orele 10.00 – 18.00, iar în intervalul octombrie – martie, între orele 09.00 – 17.00.

În ceea ce privește istoricul locuinței, casa a fost ridicată de bunicul scriitorului dinspre tată, Petrea Ciubotarul, între anii 1830 – 1831. Acesta a dăruit-o fiului său Ștefan, care s-a căsătorit în anul 1835 cu Smaranda, fiica lui David Creangă din Pipirig. Ion Creangă a locuit aici permanent de la naștere până în anul 1846, apoi cu întreruperi până în anul 1855, când a plecat spre Iași, la Seminarul de la Socola. După moartea părinților lui Ion Creangă, locuința a fost moștenită de sora cea mai mică a scriitorului, Ileana. Aceasta, neavând copii, a cedat-o ulterior nepoatei sale Sofia, fiica Mariei, o altă soră a scriitorului.

În anul 1937 s-a realizat prima renovare a casei cu ocazia sărbătoririi centenarului nașterii scriitorului, iar apoi Sofia și-a exprimat intenția de a ceda locuința pentru amenajarea muzeului memorial; inaugurarea oficială a actualului Muzeu Memorial Ion Creangă a avut loc în anul 1951, iar cele mai importante reparații ale locuinței au fost efectuate în anul 1975, atunci când a fost refăcut acoperișul și s-a înlocuit tavanul. (Informații conspectate din broșura cumpărată de la casa de bilete a obiectivului)

Buun, să revenim acum la vizita noastră propriu-zisă la acest obiectiv! Am pășit nerăbdători pe piatra măruntă presărată prin curte și am ajuns imediat în partea din spate a locuinței, întrucât casa a fost construită cu spatele către stradă, fiind orientată astfel încât să beneficieze pentru cât mai mult timp zilnic de razele soarelui. Aici este un spațiu delimitat cu gratii care nu era deschis pentru vizitare, însă am putut vedea înăuntru diverse obiecte, majoritatea din lemn, folosite în gospodăriile țărănești de demult (am recunoscut plugul de lemn, o grapă și o ladă folosită probabil pentru depozitarea cerealelor). Ceea ce se poate observa destul de clar în această încăpere din spatele casei este grosimea grinzilor care susțin tavanul casei și care se prelungesc cam pentru un metru în această anexă, ajutând la susținerea acoperișului înclinat al acesteia.

Nu am zăbovit foarte mult aici și ne-am îndreptat spre partea din față a casei, pentru a vizita interiorul locuinței memoriale. Accesul se face trecând pe lângă prispa plină cu ghivece de flori și intrând pe ușa de dimensiuni medii, amplasată în partea stângă a prispei. Am intrat astfel în tinda locuinței, încăpere din care se poate pătrunde apoi în față spre fosta cămară, iar în partea dreaptă spre camera de locuit a familiei.

Tinda locuinței, prima încăpere vizitată, este o încăpere micuță, modestă, în care albul văruit al pereților contrastează cu ”podeaua” de pământ, proaspăt stropită cu apă la momentul vizitei noastre, pentru a nu se ridica praful. Pe pereții din tindă am văzut câteva panouri informative pe care le-am parcurs încet cu privirea, descoperind aici informații despre viața lui Ion Creangă, dar și despre alți membri ai familiei: Zahei, unicul frate care a ajuns la maturitate, sau Maria, a doua soră a scriitorului, a cărei fiică – Sofia – a moștenit casa părintească din Humulești.

Am intrat apoi în față spre a doua încăpere a locuinței memoriale, fosta cămară, unde este amenajată o expoziție micuță ce cuprinde diverse ediții ale operelor scrise de Ion Creangă, câteva informații despre prietenia lui Creangă cu Eminescu, cărți poștale, scrisori, niște medalii, precum și un Ceaslov datând din anul 1817. Văzând aici această carte, ne-am amuzat și ne-am întrebat din priviri dacă asta o fi cartea buclucașă cu care Nică a făcut atâtea victime în rândul nefericitelor muște... Eh, uite că răspunsul ăsta nu l-am aflat, poate și pentru că înăuntru începuse să fie tot mai aglomerat deoarece tocmai venise un grup destul de mare de turiști...

Așa că am trecut rapid către a treia încăpere a locuinței – camera de locuit a familiei, cea mai mare dintre încăperile casei. În această cameră există o semi-restricție de vizitare, în sensul că o sfoară delimitează zona unde pot intra turiștii de zona unde sunt aranjate exponatele. În ordine, de la stânga spre dreapta, am putut admira aici soba, patul, lada de zestre așezată la capătul patului, precum și lavița aflată pe peretele opus al încăperii. Deasupra patului este întinsă o culme pe care sunt atârnate veșminte populare, iar peste lada de zestre sunt împăturite mai multe țesături, dar și două perne. Tot pe pat am văzut covata folosită pentru legănatul copilașului. În centrul camerei este așezat războiul pentru țesut, dar se află și câteva unelte mai mici pentru tors, iar lângă acestea se găsește o măsuță joasă cu patru scăunele din lemn. O altă măsuță ceva mai înaltă se află în apropierea ferestrelor, pe aceasta fiind așezat un bust micuț al scriitorului, alături de un alt Ceaslov. Aerul tradițional al încăperii este întregit și de ștergarele de la geamuri sau de candela și icoanele așezate într-un colț al încăperii, deasupra laviței. Până să ieșim din încăpere am observat și sfoara cu doi motocei roșii, atârnată de un colț al sobei, unde mâțele din gospodărie adorau să se joace. Chiar dacă nu toate aceste exponate sunt cele originale, unele fiind înlocuite de-a lungul timpului, interiorul locuinței ne-a făcut preț de minute bune să ne imaginăm că am dat timpul înapoi și că de după vreun colț al casei ar putea apărea, măcar pentru o clipă, copilul cu părul bălai - viitorul ”mare clasic” al literaturii noastre!

Întrucât înăuntru era aglomerat de-a binelea am ieșit în curtea locuinței și am început explorarea exterioară a obiectivului. Am observat că în spatele casei, de data aceasta pe peretele dinspre vest, există o altă încăpere micuță care era închisă –bucătăria din exteriorul locuinței. Sub o tufă de liliac, la câțiva metri de intrarea în locuința memorială, Ion Creangă privește îngăduitor prin ochii bustului său către turiștii care îi devin oaspeți, călcând pragul locuinței sale memoriale. Am făcut aici câteva fotografii, întrucât fiecare dintre noi și-a dorit o amintire alături de marele nostru povestitor. În cealaltă parte a curții, tot pe linia unde se află bustul scriitorului, am putut admira o fântână cu cumpănă, apoi ne-am așezat pentru câteva minute la umbra unui pom, pe una dintre băncuțele de lemn amplasate în curte. Privind de aici exteriorul casei, am admirat acoperișul larg de draniță, asemănător unei pălării uriașe care acoperă locuința împreună cu prispa ce o înconjoară pe trei dintre laturile sale. Ceea ce ne-a mai atras atenția privind din exterior este îmbinarea grinzilor masive de lemn din pereții locuinței, vizibilă la colțurile casei. Uite că și fără materialele moderne din zilele noastre oamenii au reușit să ridice locuințe care să-i ferească de intemperii și care să-i ajute să-și crească urmașii, de multe ori nu puțini la număr!

După ce ne-am odihnit un pic la umbră, ne-am ridicat și am ieșit încetișor din curtea casei memoriale, îndreptându-ne spre celălalt obiectiv pe care urma să îl vizităm, aflat în imediata vecinătate, pe aceeași parte a străzii...

Deși poate această părere ar fi fost mai potrivită ca o concluzie, nu mă pot abține să nu o scriu încă dinainte de prezentarea vizitei noastre la acest obiectiv – ideea înființării parcului tematic a fost una excelentă! Cel puțin pentru cei mici, care poate se mai plictisesc atunci când vizitează locuința memorială, dar cu siguranță ei devin foarte bucuroși atunci când intră brusc într-un spațiu unde se întâlnesc cu personajele atât de cunoscute din operele lui Ion Creangă!

Inițiativa înființării acestui parc tematic lângă muzeul memorial ”Ion Creangă” este una privată, ideea aparținându-i unei localnice care a amenajat pe un teren din imediata vecinătate a casei memoriale această inedită expoziție (de fapt, spațiul unde este amenajat parcul tematic a aparținut în trecut locuinței lui Creangă, unul dintre descendenții familiei vânzând o parte din grădina locuinței). Parcul Tematic a fost deschis în anul 2004 și de atunci funcționează după același program cu locuința memorială din vecinătate. Pentru a vizita acest obiectiv am plătit câte 2 lei de persoană adultă, iar pentru copil taxa de intrare a fost de 1 leu (fără taxă pentru foto / video).

Înainte de intrarea în Parcul Tematic am trecut pe lângă câteva standuri de unde se pot cumpăra suveniruri care să ne amintească peste câtva timp faptul că am fost acolo. Tot la unul dintre standuri am plătit și taxa de vizitare, apoi am trecut pragul obiectivului, cu un ochi la afișul prin care eram rugați să nu atingem exponatele.

Aș putea spune că această inedită expoziție cuprinde două zone distincte, deși nu există vreo delimitare clară a acestora: partea de la intrare este dedicată personajelor din poveștile lui Creangă, iar cealaltă parte este o expoziție interioară ce prezintă specificul satului moldovenesc din secolul al XIX-lea (practic un muzeu al satului moldovenesc în miniatură).

În curtea Parcului Tematic aparatele noastre fotografice au lucrat din greu – am mers agale pe aleea pietruită admirând și fotografiind în stânga și în dreapta celebrele personaje din poveștile lui Creangă. Am pășit astfel pe lângă ursul furios ce tocmai își pierduse coada, păcălit fiind de cumătra vulpe care zâmbește mulțumită cu un pește în brațe; am trecut apoi pe lângă mătușa Mărioara care era gata-gata să ne altoiască, măturoiul din mâna ei fiind pregătit de lansare spre pielicica hoțului care a furat cireșele. Mai departe ne-am întâlnit cu istețul cocoș care tocmai izbutise să recupereze punguța cu doi bani, iar în spatele său se apropia vijelios căruța cu care Nică a părăsit Humuleștiul pentru a merge la o altă școală, conform dorinței mamei sale. Personajele din povestea ”Capra cu trei iezi” nu lipsesc nici ele din peisaj, iar în lateral ajungem la locuința lui Moș Chiorpec Ciubotarul, om gospodar din Humulești la care Nică mergea deseori să-i dea curele pentru a-și confecționa câte un bici. Am scăpat nevătămați trecând pe lângă drobul de sare ce nu a căzut nici de această dată; mai departe, la o margine de prispă ne-am întâlnit cu fata harnică a moșului care torcea, iar ceva mai încolo l-am găsit și pe Nică alături de alți băieți, încercând să-l colinde pe preotul satului, fără succes însă. Pentru a nu se crea oarece confuzii între personajele expuse, în dreptul fiecărei scene există amplasat câte un panou ce conține un citat reprezentativ pentru creația literară din care personajul face parte.

Am ajuns astfel la partea a doua a acestei inedite expoziții, amenajată în interior în două încăperi alăturate. Am trecut pe lângă o masă plină cu bucate tradiționale amplasată la intrare și am pătruns în universul miniatural al satului moldovenesc din secolul al XIX-lea. Am putut admira aici foarte multe exponate, dintre care voi încerca să enumăr câteva: costume tradiționale moldovenești, diverse alte țesături și covoare, lăzi de zestre, obiecte din lemn folosite în gospodăriile țăranilor, fiare de călcat vechi sau instrumente folosite în prelucrarea lânii. Deasemenea, manechinele în mărime naturală apar și în această zonă a expoziției: într-un loc țăranii sunt strânși la șezătoare, câteva femei torc lâna, iar spre lateral un bărbat macină grăunțele de porumb pentru a obține mălaiul.

Cam acestea sunt amănuntele pe care mi le amintesc de la această vizită, restul urmând să le descoperiți pe rând în fotografiile pe care le voi atașa prezentului articol. Apropiindu-mă de finalul acestui review, vă recomand din toată inima să vizitați cele două obiective prezentate de mine, întrucât fiecare este foarte frumos în felul său. Noi ne-am simțit excelent aici și am reușit să ignorăm atât aglomerația cât și căldura destul de mare din miezul unei frumoase zile de august. Așadar, mergeți în vizită la Nică și pătrundeți apoi în lumea fabuloasă a poveștilor lui Creangă! Merită!

Călătorii plăcute în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 2730 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI