Escaladarea varfului Negoiu - partea a II-a

TIPĂREȘTE

V-am povestit in review-ul anterior despre cel mai spectaculos traseu spre varful Negoiu, traseul de creasta.

De data aceasta am sa va povestesc despre cel de al doilea traseu spre varf care porneste din Transfagarasan, un traseu mai prietenos, fara portiuni expuse sau pasaje periculoase pana la jumatatea acestuia cel putin, pana pe malurile lacului Caltun.

Recomand acest traseu iubitorilor de drumetii care doresc sa ajunga macar pana la refugiul si lacul Caltun, cel mai frumos lac glaciar din gradina muntilor Fagaras.

Am parcurs acest traseu impreuna cu fratele meu, dorind ca odata ajunsi la Caltun, sa urmam calea cea mai grea, sa urcam pe celebra si mortala Strunga Dracului.

Intrarea in traseu, care este marcat cu Triunghi Albastru (TA) , incepe de la cantonul Piscul Negru (km 102 al DN7C), mai precis pe langa manastirea cu hramul “ Sfantul Ilie”.

Am ajuns la cantonul Piscul Negru la prima ora, in jurul orelor 07.00, intentionand sa urcam cat mai mult pe racoare, pana sa ne toropeasca soarele arzator. Am parcat masina langa pensiunea Siesta si am plecat la drum, pusi pe fapte mari. Intram in traseu pe langa gardul imprejmuitor al manastirii, patrundem in padurea deasa de conifere pe un drum forestier intr-un urcus accentuat timp de cca 10 minute, dupa care inclinatia se indulceste, traversand mai multe poienite si ajungand in scurt timp la un podet construit din cateva barne, care traverseaza paraul Paltinului. Trecem podetul in echilibru de balerini, desi o puteam lua si prin apa care era foarte mica, dupa care iesim intr-o superba poiana, din care admiram in toata splendoarea lui varful Laitel.

Traversam poiana, iar la capatul acesteia, intalnim o stana, pe langa care cateva oi si godaci isi cautau de mancare de zor. Fara a face multa galagie pentru a nu trezi cei doi ciobanesti care se odihneau in apropiere, o depasim prin stanga si ne afundam din nou in padure, urmand indeaproape firul paraului Paltinul.

Aici padurea este putin cam sumbra, datorita faptului ca este foarte deasa iar vegetatia de pe sol lipseste aproape cu desavarsire. Marim pasul prin acesta portiune cenusie si in 15 minute iesim din padure intr-un plai inierbat, pe malul paraului.

Aici, traversam paraul pe malul vestic si incepem o urcare usoara prin niste poieni numai bune de dormit cu burta la soare. La capatul poienilor, facem o pauza binemeritata pe o piatra imensa, unde servim masa, ascultand susurul paraului Caltun care coboara intr-o mica cascada in apropierea noastra. De aici stiam ca traseul urma firul acestui parau pana la refugiul si lacul cu acelasi nume.

Dupa pauza de refacere a energiei, incepem sa urcam accentuat, prin jnepenis foarte des, poteca abia zarindu-se, fiind foarte atenti sa nu gresim traseul. Dupa 30 minute de urcus prin jnepenis, iesim in golul alpin, unde privelisti ametitoare se infatiseaza ochilor, creste semete apar din stanga noastra, stanci tot mai multe si mai mari ne inconjoara, in scurt timp peisajul schimbandu-se total, pajistile fiind inlocuite de stanci si grohotis.

Ajungem in caldarea glaciara, avand in stanga noastra peretii uriasi ai Lespezilor si Caltunului, si dupa un ultim hei-rup ajungem in sfarsit la prima tinta a noastra, lacul si refugiul Caltun.

Luam o pauza de 20 minute in care am mancat si ne-am hidratat, ne-am refacut rezerva de apa si am inceput partea a doua a turei, Caltun-Varful Negoiu, de data asta urmand celebra Strunga a Dracului.

Timp intermediar de la cantonul Piscul Negru pana la refugiul Caltun -3/3 ½ ore, in functie de conditia fizica a fiecaruia.

Despre portiunea de traseu de la refugiul si lacul Caltun pana la bifurcatia traseelor prin Strunga Doamnei sau Strunga Dracului v-am povestit in partea I a review-ului. Ajunsi la bifurcatia celor doua trasee, in loc sa facem la stanga pe Banda Galbena pe Strunga Doamnei, facem la dreapta pe marcajul Banda Rosie (BR) , marcaj care ne duce pana pe varf.

La un moment dat, poteca dispare la poalele unui perete de stanca, marcajul aparand din loc in loc pe stancile din fata noastra. Dupa ce ne codim putin, incepem sa ne cataram, … sa ne cataram… si sa ne cataram, in fata noastra aparand niste lanturi care au venit ca o bula de aer, putand sa ne tinem de ele pentru a ne trage sufletul.

Ne-am dat seama ca greul nici nu incepuse macar, avand in vedere ca pana in acest moment ne-am catarat doar pe pereti, iar o strunga trebuia sa semene cu un horn.

Bineinteles ca asa a fost, iar dupa inca cateva salturi pe lanturi am ajuns la o potecuta de cativa metri, unde ne-am putut odihni putin si de unde observam un marcaj cu vopsea rosie care ne imbie sa intram in Strunga Dracului mesaj care ne parea mai mult asemenea motto-ului lui Dante despre Infern “ Voi ce intrati aici, lasati orice speranta”.

Am tras aer in piept, am baut niste apa si am ciugulit ceva dulce, apoi am intrat in infern, odata cu un grup mare de muntomani care ne ajunsese din urma.

Si ne-am catarat pe lanturi, si am sarit din piatra in piatra, si ne-am catarat din nou pe lanturi, pe alte lanturi, avand deasupra noastra un horn parca fara capat plin cu…lanturi. Erau portiuni in care puteam pune ambele picioare unul langa celalalt pentru a ne trage sufletul cateva secunde, dar in majoritatea portiunilor trebuia sa ne odihnim cu picioarele in spagat sau in sfoara, :), transformandu-ne in adevarati echilibristi de circ.

Strunga la acea ora era o adevarata autostrada cu doua sensuri, o multime de turisti incercand a coboare si alta incercand sa urce, lasandu-ne unii pe altii sa trecem de pe un lant pe altul si ajutandu-i pe cei mai slabi de inger sau carora li se dusesera puterile datorita efortului urias. Din cand in cand, mai aruncam cate o privire si in jos, spre intrarea in strunga, care parea atat de departe de noi.

In sfarsit, dupa atata chin si jale si mai multe julituri pe maini si picioare, iesim in sfarsit din Strunga Dracului, fericiti ca am reusit sa urcam cea mai dificila strunga, atat de bine botezata. Pot sa va spun ca numele a fost ales foarte bine, strunga constituind o adevarata provocare pentru turistii care doresc sa ajunga pe varful Negoiu.

La iesirea din strunga, intalnim bifurcatia cu traseul care urca din Strunga Doamnei marcat cu Banda Galbena (BG), si in 20 minute ajungem pe al doilea varf al Romaniei ca inaltime, Varful Negoiu (2535 m).

Pe varf, mare aglomeratie, o multime de turisti se odihneau pe bucatica de stanca din crestetul Negoiului, profitand de vremea superba pentru a escalada acest magnific varf.

Durata traseului de la Piscul Negru pana pe varf a fost de 5½ ore, mers lejer fara sa ne grabim si cu multe pauze.

Dupa pozele de rigoare si dupa ce am servit o gustarica asezati ca in tribune pe marginea haului din partea nordica, admirand in toata splendoarea Podisul Transilvaniei, am inceput coborarea pe acelasi traseu.

Returul pe strunga Dracului a fost mult mai lejer, coborand pe lanturi cu mare usurinta si ajungand in timp record pe malul lacului Caltun. De aici, in 2 ore am coborat la cantonul Piscul Negru, unde aveam parcat autoturismul.

Durata totala a traseului a fost de 9 ore, un traseu mai scurt decat cel precedent, insa un traseu in care se urca mai mult, necesitand o buna conditie fizica.

Va recomand sa parcurgeti acest traseu daca doriti sa faceti o plimbare de weekend pana pe malurile lacului Caltun, chiar daca nu doriti abordarea semetului varf Negoiu.

---

VIZUALIZĂRI: 2455 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI